Emma a Normandiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Emma de Normandia)
Jump to navigation Jump to search
Emma a Normandiei
British.Library.MS.Add.33241.jpg
Emma a Normandiei primește manuscrisul "Encomium Emmae Reginae" din mâna autorului. Fii ei Eduard Confesorul și Hardeknud apar în plan secund.
Date personale
Născută c. 985
Normandia
Decedată 6 martie 1052 (66–67 ani)
Winchester, Hampshire, Anglia
Înmormântată Winchester Cathedral[*] Modificați la Wikidata
Părinți Richard I[*]
Gunnora[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Hawise of Normandy[*]
Maud of Normandy[*]
Geoffrey, Count of Eu[*]
William, Count of Eu[*]
Richard II[*]
Robert II, Archbishop of Rouen[*]
Mauger, Count of Corbeil[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cu Æthelred al II-lea cel Șovăielnic
Knut cel Mare
Copii Eduard Confesorul
Goda, Contesă de Boulogne
Alfred Ætheling
Hardeknud
Gunhilda, Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman
Cetățenie Flag of England.svg Regatul Angliei Modificați la Wikidata
Etnie Normanzi Modificați la Wikidata
Religie creștinism Modificați la Wikidata
Ocupație regină consoartă[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Normandia
Regină consort a Angliei
Domnie 1002 – vara 1013
3 februarie 1014 – 23 aprilie 1016
iulie 1017 – 12 noiembrie 1035
Regină consort a Danemarcei
Domnie 1018 – 12 noiembrie 1035
Regină consort a Norvegiei
Domnie 1028 – 12 noiembrie 1035

Emma a Normandiei (c. 985 – 6 martie 1052) a fost regină consort a Angliei, Danemarcei și Norvegiei. A fost fiica lui Richard I al Normandiei și a celei de-a doua soții, Gunnora. Prin căsătoriile ei cu Æthelred al II-lea cel Șovăielnic (1002-1016) și Knut cel Mare (1017-1035), ea a devenit regină consort a Angliei, Danemarcei și Norvegiei. Emma a fost mamă a trei fii: Eduard Confesorul, Alfred și Hardeknud, și a două fiice: Goda a Angliei și Gunhilda a Danemarcei. Chiar și după decesele soților ei, Emma a rămas în atenția publicului și a participat activ în politică.

Căsătoria cu Æthelred al II-lea[modificare | modificare sursă]

Într-o încercare de a aduce pacea în Normandia, regele Æthelred al Angliei s-a căsătorit cu Emma în 1002.[1] După căsătorie, Emma a primit numele anglo-saxon de Ælfgifu, care a fost folosit pentru probleme formale și oficiale, și a devenit regină a Angliei. Ea a primit proprietățile ei în Winchester, Rutland, Devonshire, Suffolk, și Oxfordshire, precum și orașul Exeter.[2]

Æthelred și Emma au avut doi fii: Eduard Confesorul și Alfred și o fiică: Goda a Angliei (sau Godgifu).

Când regele Sweyn Forkbeard al Danemarcei a invadat și cucerit Anglia în 1013, Emma și copii ei au fost trimiși în Normandia, unde Æthelred a sosit și el curând. Ei s-au întors în Anglia după decesul lui Sweyn în 1014.

Mariajul dintre Emma și Æthelred s-a sfârșit prin decesul lui Æthelred la Londra în 1016. Fiul cel mare al lui Æthelred din prima căsătorie, Æthelstan, fusese moștenitor aparent până la decesul său din iunie 1014. Emma a încercat să obțină ca fiul ei cel mare, Eduard, să fie recunoscut ca moștenitor.

În 1015, Knut, fiul lui Sweyn Forkbeard, a invadat nordul Angliei. El a fost ținut departe de Londra până la moartea lui Æthelred și a lui Edmund în lunile aprilie și noiembrie 1016. Regina Emma a încercat să mențină controlul anglo-saxon din Londra până a aranjat căsătoria cu Knut.[3] Unii cercetători cred că mariajul a salvat viețile fiilor ei.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Simon Keynes, Æthelred II, Oxford Online DNB, 2009
  2. ^ Honeycutt, p. 41
  3. ^ Howard, pp. 12–5.