Emilia Plater

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Emilia Plater
Emilia Plater.PNG
Emilia Plater. Gravură din secolul al XIX-lea, autor necunoscut
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Vilnius, Imperiul Rus[2] Modificați la Wikidata
Decedată (25 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Vainežeris[*], Q4413153[*], Imperiul Rus Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăKapčiamiestis[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Poland.svg Polonia
Flag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesuluiboală  Modificați la Wikidata

Contesa Emilia Plater (Broel-Plater, lituaniană Emilija Pliaterytė; n. 13 noiembrie 1806, Vilnius, Imperiul Rus – d. 23 decembrie 1831, Justianowo, Polonia Congresului) a fost o revoluționară și facea parte din șleahtă[3] din Uniunea statală polono-lituaniană.[4][5][6] Crescută în spirit patriotic, a luptat în Revolta din Noiembrie, în timpul căreia a strâns o mică unitate, a participat în numeroase lupte și a primit gradul de capitan al trupelor rebele poloneze. Înainte de sfârșitul Revoltei, s-a îmbolnăvit și a murit.

Cu toate că nu a participat în nicio luptă importantă, povestea ei a fost larg mediatizată și a inspirat opere de artă și de literare. Este o eroină națională în Polonia și Lituania. A fost omagiată de artiști polonezi și de către popor în general ca un simbol al femeilor luptând pentru națiune. Este numită Ioana d'Arc a Lituaniei.[7]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Viața timpurie[modificare | modificare sursă]

Emilia Plater s-a născut în Vilnius în familie nobilă.[8] Familia ei se trage din Westfalia, dar a fost polonizată.[9] O mare parte din familie s-a mutat în Livonia în secolul al XV-lea, iar mai târziu în Lituania.[8]

Părinții ei, Franciszek Ksawery Plater și Anna von der Mohl (Anna z Mohlów), au divorțat când ea avea 9 ani, în 1815.[10] A fost crescută de rude îndepărtate, Michał Plater-Zyberk și Izabela Helena Syberg zu Wischling, în conacul lor din Līksna, în apropiere de Daugavpils.[10] Primind o bună educație a ajuns să aprecieze eforturile lui Tadeusz Kościuszko și ale Prințului Józef Poniatowski.[11] A fost crescută într-un mediu care punea în valoare istoria Poloniei, iar printre eroii ei din literatură se numără Wanda și Grażyna din poemul lui Adam Mickiewicz.[10] De asemenea o admira pe Laskarina Bouboulina, o eroină a Războiului de Independență al Greciei,[10] Anna Dorota Chrzanowska, eroina din Războiul Polonez-Otoman (1672–1676),[10] precum și Ioana d'Arc.[11]

În 1823, unul dintre verii ei a fost înrolat forțat în Armata Imperială Rusă ca pedeapsă pentru celebrarea Constituției de la 3 mai 1791; se crede că acest incident a fost unul dintre evenimentele majore din viața ei și i-a stimulat atitudinea pro-poloneză și anti-rusă.[9] În 1829, a început un tur al istoriei Uniuneii statale polono-lituaniană, vizitând Varșovia și Cracovia, și câmpul de luptă al Bătăliei de la Raszyn. Mama ei a murit un an mai târziu; tatăl ei recăsătorit a refuzat să-și vadă fiica.[10] După izbucnirea Revoltei din Noiembrie împotriva Imperiului Rus, a fost una dintre zecile de femei care s-au alăturat Revoltei și cea mai faimoasă dintre ele.[10]

Revolta[modificare | modificare sursă]

Un document de pe 25 Martie conține declarația ei în care spune că s-a alăturat Revoltei din propie inițiativă și că a sperat toată viața că un astfel de moment se va ivi.[10] Și-a tăiat părul, și-a pregătit o uniformă și a organizat și echipat un grup de voluntari, vorbind cu pasiune în fața unei mulțimi pe 29 martie.[10] Unitatea ei era compusă din arpoximativ 280 de pedeștri, 60 de trupe de cavalerie și câteva sute de țărani cu coase de război.[12]

În aprilie 1831 se spune că a ocupat orașul Zarasai, cu toate că istoricii nu știu cu certitudine dacă acest eveniment a avut loc.[10] Pe 30 aprilie și-a unit forțele cu unitatea condusă de Karol Załuski.[10] Pe 4 mai a luptat în bătălia de la Prastavoniai. Pe 5 mai, a fost martoră la pătrunderea Generalului Dezydery Chłapowski în zonă cu o forță mare, preluând comanda unităților luptând în fostul Mare Ducat.[10]

După ce polonezii au fost înfrânți de către ruși la Šiauliai, Generalul Chłapowski a decis să treacă granița în Prusia.[10] Plater l-a criticat pentru această decizie, a refuzat să urmeze ordinele și a continuat lupta. Totuși, la scurt timp de la separare, s-a îmbolnavit grav. Nu s-a vindecat și a murit într-un conac al familiei Abłamowicz în Justinavas pe 23 decembrie 1831.[10] A fost înmormântată în satul Kapčiamiestis, lângă Lazdijai.[13] După înăbușirea Revoltei, moșia i-a fost confiscată de către autoritățile ruse.[13]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Emilia Plater”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Emilia Plater”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Robin Morgan (1 November 1996). Sisterhood is Global: The International Women's Movement Anthology. Feminist Press. p. 559. ISBN 978-1-55861-160-3. Retrieved 4 September 2012.
  4. ^ "Litwa: przewodnik", Tomasz Krzywicki, Oficyna Wydawnicza "Rewasz", 2005, s. 196
  5. ^ W pamięci potomnych
  6. ^ Shastouski, K. "Grób Emilii Broel-Plater - wieś Kopciowo okręg olicki". Retrieved 19 November 2016.
  7. ^ Plikūnė, Dalia. "Lietuviškoji Žana d'Ark – grafaitė, atsisakiusi tekėti už caro generolo ir pasirinkusi visai kitą gyvenimo kelią". DELFI.lt. Retrieved 30 July 2017.
  8. ^ a b Jerzy Jan Lerski (1996). Historical dictionary of Poland, 966-1945. Greenwood Publishing Group. p. 444. ISBN 978-0-313-26007-0. Retrieved 27 February 2011.
  9. ^ a b Heart of Europe. Oxford University Press. pp. 248–249. ISBN 978-0-19-164713-0. Retrieved 6 September 2012.
  10. ^ a b c d e f g h i j k l m n Stefan Kieniewicz, Emilia Plater, Polski Słownik Biograficzny, Tom XXVII, Zakład Narodowy Imenia Ossolińskich I Wydawnictwo Polskieh Akademii Nauk, 1983, p.652
  11. ^ a b Ellen Berry (1 July 1995). Genders 22: Postcommunism and the Body Politic. NYU Press. p. 71. ISBN 978-0-8147-1248-1. Retrieved 4 September 2012.
  12. ^ Dioniza Wawrzykowska-Wierciochowa (1982). Sercem i orężem Ojczyźnie służyły: Emilia Plater i inne uczestniczki powstania listopadowego, 1830-1831. MON. p. 180. ISBN 978-83-11-06734-9. Retrieved 7 September 2012.
  13. ^ a b Stefan Kieniewicz, Emilia Plater, Polski Słownik Biograficzny, Tom XXVII, Zakład Narodowy Imenia Ossolińskich I Wydawnictwo Polskieh Akademii Nauk, 1983, p.653