Emil Străinu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Străinu
Date personale
Născut (66 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiegeneral, scriitor,ufolog, realizator emisiuni radio și televiziune
Limbi vorbitelimba română
limba engleză
limba franceză
limba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Cariera politică
Președinte al Partidului România Mare
În funcție
31 octombrie 2015 – 31 martie 2016
Precedat deCorneliu Vadim Tudor

Partid politicPRM

Emil Străinu (n. 30 aprilie 1957, București)[1] este un general de armată în rezervă[2] și fost politician român, președinte al Partidului România Mare în perioada 2015-2016,[3][4] autor unor cărți de specialitate și specialist în radiolocație.[5] Este membru fondator al Asociației pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate (ASFAN). A publicat numeroase cărți,[6][7] articole și studii în domeniul cercetării spațiului aerian prin intermediul metodelor radiolocației, arme geofizice, climatologice, fenomenul OZN și a participat la realizarea unui mare număr de emisiuni televizate,[8] fiind scriitor de literatură științifico-fantastică.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Studii[modificare | modificare sursă]

A absolvit Școala de Ofițeri Activi de Artilerie Antiaeriana și Radiolocație cu specializarea Radiolocație; Academia de Înalte Studii Militare, Facultatea Comandă și Stat Major, Secția Apărare Antiaeriană și Aviație cu specializarea Radiolocație; Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza"; Facultatea de Științe Juridice; Academia de Radio și Televiziune, specializarea „Realizări de programe de Radio și Televiziune”.

A urmat cursuri de specializare și perfecționare de exercitare a actului comenzii militare în țară și străinătate până la nivel eșalon "Armată de arme întrunite".

Este Doctor în Științe Militare; Doctor Honoris Causa și titlu onorific de "Academician" al Academiei de Înalte Studii din Iași; Doctor Honoris Causa al Academiei de Dacologie.

Președinte al Partidului România Mare[modificare | modificare sursă]

La Congresul al VI-lea al Partidului România Mare, desfășurat la București, la 31 octombrie 2015, Emil Străinu a fost ales noul președinte al acestei formațiuni politice.[9] Din 31 martie 2016 a renunțat la președinția PRM și la activitatea politică.

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Între 1979, anul absolvirii Școlii Militare și 1992 a fost ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale.

Din 1992 și pînă la trecerea în rezervă, 2007, a activat ca ofițer activ în cadrul Serviciului de Protecție si Pază.

Între 01.06.2007 și 31.12.2008, Consilier la Parlamentul României pe Probleme de Amenințări Neconvenționale și Asimetrice[necesită citare].

Este specialist recunoscut internațional [cine?] în domeniul Războiului Geoclimetic-Geofizic și al Războiului Psihotronic[necesită citare].

Activitate ca realizator de emisiuni radio și de televiziune și activitate publicistică (articole, cărți, eseuri în domeniul tehnico-științific și militar).

Peste 1500 articole publicate între 1990-2014 în peste 50 publicații.

Între anii 2000-2014 a participat la congrese, simpozioane și reuniuni științifice în peste 60 de țări de pe patru continente.

A trecut Cercul Polar de Nord de cinci ori (Alaska, Groenlanda, Insulele Swalbard, La Nord de Murmansk și Kamceatka) și Cercul Polar de Sud, pe la Capul Horn, spre Continentul Arctic[necesită citare].

A participat la expediții și călătorii în zone precum: Alaska, Siberia, Tibet, Insula Paștelui, Groenlanda, Islanda, Insulele Swalbard, Himalaya, Lacul Baikal, Kamceatka, Strâmtoarea Bering (Vladivostok-Rusia, Elena Kotzebuse-SUA) etc.

A intrat în zone interzise, ca Zona 51, Gakota - HAARP sau zone periculoase precum deșerturile Nevada, Atakama, New Mexico, Arizona, Mojawe[necesită citare].

A studiat în biblioteci celebre precum Biblioteca Congresului SUA - Washington, Biblioteca Institutului Smithsonian - Washington, Biblioteca Lenin - Moscova, Biblioteca Muzeului Ermitaj - Sankt Petersburg, Biblioteca lui Dalai Lama - Lhassa - Potala, Tibet, Biblioteca Vaticanului, Biblioteca SIPRI și a Fundației Nobel, Stockholm - Suedia, Biblioteca Institutului UFO din Roswell, New Mexica, SUA, etc[necesită citare].

Între 2010-2014 a obținut, datorită cercetărilor în domeniul Științelor nonconveționale, 62 de premii internaționale și 32 de medalii, între care 15 de aur și 2 de argint.

A primit numeroase medalii dintre care: Medalia de Aur Nikola Tesla, Medalia de Aur New Time, Medalia de Aur Archimedes, Medalia de Aur Henri Coandă, Medalia Traian Vuia, Medalia de Aur a Asociației Inventatorilor din Asia, Medalia de Aur International World Invention Show 2014, Ordinul Nikita Mihalkov, Medalia de Aur a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci al Republicii Moldova, Marele Premiu al Salonului de Invenții Nikola Tesla, București 2013, ș.a.m.d.

Organizații[modificare | modificare sursă]

Este membru fondator ASFAN [necesită clarificare], ARCEPS [necesită clarificare], ALIEN HUNTER GROUP, SARM [necesită clarificare] și colaborează cu UZP , RUFOR, RUFON, FRR, SSM [necesită clarificare].

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • O.Z.N. Universuri paralele, Editura UMC, 1994, ISBN 973-96343-2-X
  • Războiul radioelectronic: România - Decembrie 1989; Kosovo - Iugoslavia 1999, Editura Z 2000, 2004 (co-autor cu Sorin Topor)
  • Războiul geofizic, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București, 2003 (teză de doctorat)
  • OZN Universuri paralele, Editura UMC, 1994
  • Săbiile zeului Marte - războiul radioelectronic, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1996
  • OZN în arhivele militare secrete, (co-autor) Editura Majadahonda, 1999;
  • Men In Black - Poliția extraterestră, Editura Z 2000, 1999;
  • Serviciile secrete și fenomenul OZN, Editura Z 2000;
  • Războiul geofizic, Editura Phobos, 2006, ISBN 973-7683-10-2
  • Fenomenul OZN și serviciile secrete, Editura Solaris Print, București, 2008, ISBN 9789738885318
  • OZN - Anchetatorii au viața scurtă, Editura Triumf, București, 2008, ISBN 973-7634-29-2
  • Statueta blestemată - teorii și cercetări neconvenționale, Editura Triumf, București, 2008, ISBN 9789737634207
  • Cutremurele care vor lovi România - teorii și cercetări neconvenționale, Editura Triumf, București, 2009, ISBN 973-7634-22-1
  • Operația Elster. Atentatul terorist de la 11 septembrie 2001 inspirat de un plan conceput de Hitler în 1943 !?, Brașov, Solaris, 2009, ISBN 978-606-92077-5-8.
  • Operațiunea Elster, colecția Armaghedon - vol.2, Editura Solaris Print, București, 2009, ISBN 606-92077-5-8
  • Un OZN pentru Hitler, colecția Armaghedon - vol.1, Editura Solaris Print, București, 2009, ISBN 9786069207710
  • Fuhrerul și arma finală, colecția Armaghedon - vol.3, Editura Solaris Print, București, 2009, ISBN 9786069207789
  • Războiul psihotronic, Editura Solaris Print, București, 2009, ISBN 9789738885332
  • Razboiul informatic, Editura Triumf, 2009, ISBN 978-973-7634-29-0

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ 13 aprilie 1957, Urziceni, s-a nascut Emilian Strainu, ofiter, ziarist, ufolog; Conform https://bji.ro/istoric/calendar-ialomitean/
  2. ^ Discuții între candidați: Extratereștrii sunt printre noi (romaniatv.net)
  3. ^ PRM și-a ales noul președinte. El este succesorul lui Corneliu Vadim Tudor (libertatea.ro)
  4. ^ „Emil Străinu”. Facebook. . Accesat în . 
  5. ^ Col. dr. Emil Străinu: Războiul geofizic - Tehnici de modificare a mediului înconjurător în scopuri militare Arhivat în , la Wayback Machine., în Nexus Magazine, Anul I, nr. 3 (octombrie-noiembrie 2005)
  6. ^ Cărți scrise de Emil Străinu
  7. ^ Carti ale autorului Emil Strainu
  8. ^ PRM a ales urmașul lui Vadim: Generalul, preocupat de blesteme, deochi și extratereștri (adevarul.ro)
  9. ^ „Generalul Emil Străinu este noul președinte al P.R.M”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]