Sari la conținut

Emil Erlenmeyer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Erlenmeyer
Emil Erlenmeyer
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Wehen⁠(d), Hessa, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Aschaffenburg, Regatul Bavariei, Imperiul German[4] Modificați la Wikidata
CopiiEmil Erlenmeyer jun.[*][[Emil Erlenmeyer jun. (chimist german)|​]][5]
Maria Erlenmeyer[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Prusiei Modificați la Wikidata
Ocupațiechimist
profesor universitar
farmacist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiHeidelberg
München Modificați la Wikidata
Limbi vorbitegermană Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Gießen
Universitatea din Heidelberg
Universitatea Tehnică din München  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Tehnică din München
Universitatea din Heidelberg  Modificați la Wikidata
RudeAdolph Erlenmeyer[*][[Adolph Erlenmeyer (German psychiatrist (1822–1877))|​]][6]  Modificați la Wikidata
PremiiEhrenmitglied des Physikalischen Vereins[*][[Ehrenmitglied des Physikalischen Vereins (award of the Physics Association, Frankfurt am Main, Hesse, Germany)|​]] ()  Modificați la Wikidata
Profesor pentruWilhelm von Miller[*]​[7]  Modificați la Wikidata

Richard August Carl Emil Erlenmeyer (n. , Wehen⁠(d), Hessa, Germania – d. , Aschaffenburg, Regatul Bavariei, Imperiul German n. 28 iunie 1825 – 22 ianuarie 1909) a fost un chimist german, care a studiat medicina și farmacia în Gießen și Heidelberg, Germania. A dezvoltat formula Erlenemeyer în anul 1880. În anul 1866 a descoperit naftalina. Emil Erlenmeyer a fost fiul doctorului Friedrich Erlenmeyer, un teolog protestant. Emil Erlenmeyer s-a înscris la Universitatea din Giessen pentru a studia medicina, dar după ce a citit câteva lucrări scrise de Justus von Liebig s-a reprofilat, alegând chimia. În vara anului 1846 s-a înscris la Heidelberg pentru un an, unde a studiat fizica, botanica și geologia. După ce a lucrat ca asistent alături de H. Will și apoi de Carl Remigisius Fresenius, Erlenemeyer a decis să se îndrepte către chimia farmaceutică.

Naftalina a fost izolată din cărbune în anul 1819 de către chimistul englez Alexander Garden, iar formula chimică a fost descoperită în anul 1866 de Emil Erlenmeyer.

  • În anul 1861 a inventat baloanele conice care se folosesc azi în aproape toate experimentele din laboratoare, baloane care au primit numele de pahare Erlenmeyer;
  • A izolat acidul glicolic din struguri necopți (1864);
  • A realizat sinteza alcolului etilic (1858);
  • A fost profesor în anul 1863 la Universitatea din Heidelberg;
  • În anul 1868 a fost chemat la München pentru a preda în laboratoarele unei școli politehnice care tocmai se deschisese;
  • În anul 1863 s-a retras din meseria de profesor și s-a concentrat pe chimie, descoperind formula naftalinei, câteva proprietăți ale acidului hidriodic și ale glicerolului;
  • În anul 1865 prin nitrarea acidului benzoic, a arătat că există mai mult de 3 acizi nitrobenzoici.
Pahar Erlenmeyer
  1. 1 2 „Emil Erlenmeyer” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  2. 1 2 „Richard August Carl Emil Erlenmeyer” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227.
  3. 1 2 Antun Vujić, ed. (). „Emil (Richard August Carl) Erlenmeyer” (în croată). Opća i nacionalna enciklopedija[*]. Wikidata Q3407324.
  4. ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Эрленмейер Эмиль (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  5. ↑ Dagmar Drüll (). „Heidelberger Gelehrtenlexikon 1803–1932”. Springer Science+Business Media. doi:10.1007/978-3-642-70760-5. Wikidata Q48711337.
  6. ↑ „Emil Erlenmeyer” (în germană). Hessische Biografie[*]. Wikidata Q14564246.
  7. ↑ „Emil Erlenmeyer” (în germană). Deutsche Biographie[*]. Wikidata Q1202222. Accesat în .