Emanoil Ionescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Emanoil Ionescu
125 de ani de la naștere
Emanoil Ionescu.jpg
Emanoil Ionescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Movileni, România Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani) Modificați la Wikidata
București, Republica Populară Română Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg Regatul României
Flag of Romania (1948-1952).svg Republica Populară Română Modificați la Wikidata
Ocupație aviator
ofițer Modificați la Wikidata
Activitate
Gradul general-locotenent  Modificați la Wikidata
Bătălii / Războaie   Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
Decorații Crucea de Cavaler a Crucii de Fier ()
Ordinul Suvorov, cl. I[*] ()
Ordinul național „Steaua României” ()
Ordinul Coroana României ()
Ordinul Virtutea Aeronautică ()
Legiunea de onoare ()
Ordinul Mihai Viteazul  Modificați la Wikidata

Emanoil Ionescu (n. , Movileni, România – d. , București, Republica Populară Română) a fost un general inspector aviator român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial în alianță cu trupele germane împotriva Aliaților. A fost decorat de armata germană cu decorația Crucea de Fier. I-a succedat la conducerea Corpului Aerian Român generalul Traian Burduloiu.

Între anii 1938-1939, maiorul Emanoil Ionescu a deținut funcția de profesor la Școala Superioară de Război și comandant al Școlii militare de aviație "Aurel Vlaicu" din București.

Comandant al Corpului Aerian Român între 1943-1945.

A fost decorat la 4 august 1945 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III, „pentru strălucita conducere în lupte a Corpului Aerian Român, pe fronturile din Ardeal, Ungaria și Cehoslovacia, sprijinind cu foarte bune rezultate acțiunile ofensive ale Armatei I-a și a IV-a Română precum și ale Armatei a VI-a Blindată și a XXVII Rusă. În momentele cele mai grele și importante ale operațiunilor s'a deplasat și acționat personal unitățile sale din primele linii, sub ploaia de proiectile, atrăgând admirația aliaților noștri ruși”.[1]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Decretul regal nr. 2.467 din 4 august 1945 pentru conferiri de Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade clasa III, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6.932.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Walther-Peer Fellgiebel - Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000), ISBN 3-7909-0284-5.

Vezi și[modificare | modificare sursă]