Elliott Erwitt

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Elliott Erwitt
Elliott Erwitt in the Westlicht Museum of Photography, Vienna.jpg
Elliott Erwitt
Date personale
Născut (91 de ani)[1][2][3][4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Londra, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Număr de copii3 Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupațiefotograf
fotoreporter[*]
jurnalist
regizor de film Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materThe New School[*]
Los Angeles City College[*]  Modificați la Wikidata
Număr de copiiModificați la Wikidata
PremiiLucie Award[*] ()
Prezență online

Eliott Erwitt (n. 26 iulie 1928, Paris, Franța) este un fotograf documentar cunoscut pentru fotografiile lui alb-negru, în care surprinde momente ironice și absurde din viața de zi cu zi a oamenilor.

Erwitt s-a născut în Paris din părinți evrei, emigranți din Rusia. În 1939, când avea 10 ani, familia lui a emigrat în Statele Unite ale Americii. Eliott a studiat fotografia și cinematografia la colegiul din Los Angeles, terminându-și studiile în 1950. Erwitt a fost asistent de forograf în 1950 al armatei Statelor Unite, in timp ce au staționat în Franța și Germania, unde a cunoscut fotografi celebri precum Edward Steichen, Robert Capa și Roy Stryker. Stryker, actualul director al Departamentului de fotografie din cadrul Administrației Farm, îl angajează pe Erwitt să lucreze la un proiect de fotografie. Apoi a început o carieră ca fotograf liber profesionist, lucrând pentru Collier's, Look, Life and Holiday. S-a alăturat Agenției Magnum Photos în 1953, permițându-i astfel să facă fotografii în întreaga lume.

Unul dintre subiectele pe care Erwitt le-a fotografiat cel mai frecvent în cariera lui au fost câinii, subiectul principal a patru din cărțile sale: Son of Bitch (1974), Dog Dogs (1998), Woof (2005) și Elliott Erwitt's Dogs (2008). Erwitt a fost premiat cu medalia The Royal Photographic Society's în 2002, în semn de recunoaștere pentru contibuția semnificativă în arta fotografică, și premiul Infinity oferit International Center for Photography pentru întreaga sa carieră, în 2011. Începând cu anii 1970, și-a dedicat o mare parte din energie spre filme. Printre filmele sale artistice, reclame de televiziune și filme documentare se numără: „Arthur Penn: The Director” (1970), Beauty knows no pain (1971), Red, white and bluegrass (1973), Afganistan (1977).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ RKDartists, accesat în  
  2. ^ Elliott Erwitt, SNAC, accesat în  
  3. ^ Elliott Erwitt, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ Elliott Erwitt, Luminous-Lint, accesat în  
  5. ^ Elliott Erwitt, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  6. ^ Elliott Erwitt, Discogs, accesat în  
  7. ^ Elliott Erwitt, Filmportal.de, accesat în  
  8. ^ Elliott Erwitt, Archive of Fine Arts, accesat în