Eliza Hansen
| Eliza Hansen | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  București, România |
| Decedată | (91 de ani)[2][1] Hamburg, Germania |
| Căsătorită cu | Conrad Hansen[*] |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | pianistă profesoară de muzică[*] profesoară universitară[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Instrument(e) | clavecin |
Modifică date / text  | |
Eliza Hansen (n. 31 mai 1909, București – d. 19 mai 2001, Hamburg), numele la naștere Eliza Ghiul, a fost o pianistă și clavecinistă româno-germană, pedagogă a pianului.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Eliza Ghiul a început studiul pianului la vârsta de 12 ani la Conservatorul din București, unde timp de 5 ani Constanța Erbiceanu i-a modelat și potențat calitățile. Și-a susținut examenul de licență interpretând Concertul nr. 5 în mi bemol major de Beethoven. La 21 de ani a plecat din țară, stabilindu-se la Berlin, unde s-a prezentat la concursul de admitere la Conservator și a fost selectată, dintre 92 de candidați, de Artur Schnabel(en)[traduceți]. Când acesta a emigrat, la instaurarea regimului nazist, locul său a fost ocupat de Edwin Fischer. În perioada celui de-al doilea război mondial, Eliza Hansen a fost obligată la opt ani de retragere din viața muzicală – „o lungă pauză productivă”, cum avea să o descrie mai târziu. Pauza s-a încheiat după război, prin preluarea a cinci elevi de la o colegă care emigra în Suedia. În 1953 a început să concerteze și la clavecin, realizând înregistrări apreciate. Cu principiile însușite în timpul studiului și cu propria experiență de concertistă ca pianistă și clavecinistă, și-a format un mod personal de a fi profesor de instrument, devenind un pedagog modern. A lucrat timp de zeci de ani la Conservatoarele din Hamburg și Lübeck, unde a format pianiști de anvergură, cum sunt Christoph Eschenbach și Justus Frantz. A fost considerată unul dintre cei mai importanți pedagogi ai pianului din Germania în a doua jumătate a secolului al XX-lea.[3]
A publicat o carte de bucate cu rețete românești.[4]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Eliza Hansen, FemBio-Datenbank[*]
- ^ „Eliza Hansen”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Lavinia Coman, pp. 175–178
- ^ Elisa Hansen: Meine rumänischen Spezialitäten (Specialitățile mele românești), Christian, Hamburg, 1973 (accesat în 29 decembrie 2021)
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Lavinia Coman: Constanța Erbiceanu: o viață dăruită pianului, Editura Meronia, 2005, ISBN 973-8200-84-9
- Eliza Hansen, la Deutsche Nationalbibliothek Arhivat în , la Wayback Machine. (accesat în 25 octombrie 2020)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Eliza Hansen, la Discogs (accesat în 25 octombrie 2020)
