Elixirul dragostei (film din 1946)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Elixirul dragostei
L'elisir d'amore
1946-L’elisir d’amore (375 x 260).jpg
Afișul românesc al filmului
GenEcranizare operă
RegizorMario Costa
AutorMario Costa[*]  Modificați la Wikidata
ScenaristEugène Scribe
Carlo Castelli
Alessandro Cicognini
libretul Felice Romani
ProducătorGuido Bissi
PRORA Film
StudioTitanus
Director de imagineMario Bava
MontajOtello Colangeli
SunetRaffaele del Monte
MuzicaGaetano Donizetti
ScenografieAldo Calvo
Libero Petrassi
CostumeElio Costanzi
DistribuțieNelly Corradi
Tito Gobbi
Gino Sinimberghi
Premiera31 ianuarie 1947
Durata90 minute
a/n
ȚaraItalia Italia
Limba originală italiană
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Elixirul dragostei (titlul original în italiană: L'elisir d'amore), este un film italian alb-negru din 1946 (premiera având loc la 31 ianuarie 1947), în regia lui Mario Costa, după opera omonimă a lui Gaetano Donizetti. Acțiunea are loc într-un sat din Toscana, la începutul secolului al XIX-lea. Este un film reușit al acestei opere foarte melodioase.

Conținut[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Nemorino, un țăran tânăr și timid, este îndrăgostit de frumoasa și bogata Adina, care însă nu îi dă nici o atenție. Ea le citește sătenilor povestea unei băuturi miraculoase din "Tristan si Isolda", comentând cele citite cu umor. De asemenea și sergentul Belcore, care a venit în sat cu o trupă de soldați să recruteze tineri pentru armată și care se crede foarte irezistibil, nu are succes la ea. Adina nu vrea să se lege cu Nemorino și îl refuză, recomandând-ui să se ocupe mai bine de bogatul său unchi, care este bolnav. În sat sosește șarlatanul ambulant Dulcamara, care face reclamă miraculoasei sale băuturi. Nemorino, încă impresionat de povestirea Adinei, cere o sticluță din licoarea miraculoasă a Isoldei, pentru care Dulcamara îi ia un ducat, asigurând că în 24 de ore aceasta își va face efectul. Nemorino bea conținutul sticlei care are un pregnant gust de vin de Burgundia, devenind vesel. După efectul miraculos al elixirului purtându-se indiferent cu Adina, aceasta se înfurie și își dă consimțământul sergentului iar Nemorino rămâne perplex.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]


Legături externe[modificare | modificare sursă]