Elisabeta de Boemia (1358–1373)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Elisabeta de Boemia
Ducesă de Austria
Alzbeta.jpg
Elisabeta de Boemia (vitraliu din secolul al XIV-lea)
Date personale
Născută19 martie 1358
Praga
Decedată19 septembrie 1373 (15 ani)
Viena
Înmormântată Gaming Charterhouse[*][[Gaming Charterhouse (former Carthusian monastery in Gaming, Austria)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiCarol al IV-lea
Anna świdnicka[*][[Anna świdnicka (Czech queen)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMargareta de Luxemburg[*]
Caterina de Luxemburg
Ana de Boemia
Venceslau al IV-lea al Boemiei
Margareta de Boemia[*]
Ioan de Görlitz[*]
Sigismund de Luxemburg Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAlbert al III-lea, Duce de Austria () Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriprințesă
Familie nobiliarăCasa de Luxemburg

Elisabeta de Boemia (n. 19 martie 1358, Praga – d. 19 septembrie 1373, Viena)[1] a fost prințesă a Boemiei, singura fiică din a treia căsătorie a împăratului Carol al IV-lea cu Anna de Schweidnitz. Elisabeta a devenit ducesă de Austria prin căsătoria cu Albert al III-lea. Fratele ei a fost regele romano-german Venceslau al IV-lea al Boemiei.

Elisabeta și ducele Albert al III-lea

După moartea mamei ei, Carol s-a recăsătorit pentru ultima dată cu Elisabeta de Pomerania. În urma acestei căsătorii Elisabeta a câștigat șase frați vitregi: Anna - regina Angliei, Sigismund - împăratul Sfântului Imperiu Roman, Ioan - duce de Görlitz, Margareta de Boemia (d. 1410), Carol și Henric.

La nașterea Elisabetei învățatul Francesco Petrarca a trimis împăratului o scrisoare de felicitare. La vârsta de cinci ani, fiica imperială a fost logodită la Nürnberg în 1363 cu Otto al V-lea al Bavariei, ulterior margraf de Brandenburg. Logodna a fost întreruptă în 1366 deoarece tatăl ei, împăratul Carol al IV-lea își schimbase planurile: dorea ca Elisabeta să se căsătorească cu ducele Albert al III-lea de Habsburg. Căsătoria era o mișcare pe tabla de șah și trebuia să-l împiedice pe ducele Albert să-și unească destinul cu Elisabeta a Ungariei, prințesă de Taranto (moștenitoarea regelui Ludovic I al Ungariei) care urma să se logodească cu Venceslau, fiul lui Carol al IV-lea. În schimb Otto al V-lea a primit mâna Caterinei de Luxemburg, sora vitregă a Elisabetei și văduva lui Rudolf al IV-lea, care murise în 1365 (fratele lui Albert al III-lea). Când Elisabeta a împlinit vârsta de opt ani pe 19 martie 1366 a avut loc dubla nuntă: a ei și a surorii ei.[1] Așa a apărut o alianță boemă-austriacă, care a asigurat familiei de Habsburg, printre altele, posesia comitatului Tirol. Elisabeta a murit fără copii la Viena la vârsta de 15 ani. Ea a fost înmormântată în biserica Mănăstirii Kartause Gaming (aflată în Austria Inferioară de astăzi).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Gerhard Hartmann, Karl Schnith (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Viena 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 429.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gerhard Hartmann, Karl Schnith (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Viena 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 429.
  • F. B. Fahlbusch: Elisabeth 15., în: Lexikon des Mittelalters, vol. 3, 1986, pp. 1837-1838.
  • Brigitte Hamann (ed.): Elisabeth von Böhmen., în: Die Habsburger, 1988, p. 84.
  • Constantin von Wurzbach: Habsburg, Elisabeth von Böhmen (Tochter des Kaisers Karl IV. von Böhmen) în: Biografisches Lexikon des Kaiserthums Österreich, partea a 6-a, Editura Kaiserlich-königliche Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1860, p. 165.