Elisabeta Eleonore de Brünswick-Wolfenbüttel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Elisabeta Eleonore de Brünswick-Wolfenbüttel
Elisabeth Eleonore of Brunswick-Wolfenbüttel.jpg
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Wolfenbüttel, Brunswick-Wolfenbüttel⁠(d), Germania Modificați la Wikidata
Decedată (70 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Meiningen, Turingia, Sfântul Imperiu Roman Modificați la Wikidata
PărințiAnthon Ulrich
Elisabeta Iuliana de Holstein-Norburg[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriAugusta Dorothea de Braunschweig-Wolfenbüttel[*]
Ana Sofia de Brunswick-Wolfenbüttel[*][[Ana Sofia de Brunswick-Wolfenbüttel ((1659-1742))|​]]
Henrieta Cristina de Braunschweig-Wolfenbüttel[*]
August Wilhelm[*][[August Wilhelm (German prince)|​]]
Ludovic Rudolf Modificați la Wikidata
Căsătorită cuBernhard I (din )
Johann Georg Herzog von Mecklenburg-Mirow[*][[Johann Georg Herzog von Mecklenburg-Mirow ((1629-1675))|​]] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiAnton Ulrich, Duce de Saxa-Meiningen
Elisabeta de Saxa-Meiningen[*]
Wilhelmina Luisa de Saxa-Meiningen[*]
Eleonora Frederica de Saxa-Meiningen[*][2]
Anton August de Saxa-Meiningen[*][2] Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriducesă[*]
Familie nobiliarăDinastia Welfilor

Elisabeta Eleonore de Brunswick-Wolfenbüttel (30 septembrie 1658 – 15 martie 1729) a fost fiica cea mare a ducelui Anthon Ulrich de Brunswick-Wolfenbüttel și a soției acestuia, Iuliana de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Norburg.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Elisabeta Eleanor s-a căsătorit de două ori. La 2 februarie 1675 la Wolfenbüttel, ea s-a căsătorit cu prințul Johann Georg de Mecklenburg, însă mirele a murit cinci luni mai tărziu. La 25 ianuarie 1681 la Schöningen, ea s-a recăsătorit cu Ducele Bernhard I de Saxa-Meiningen. Mariajul lor a fost descris ca fiind unul fericit deși ea nu a împărtășit interesul lui pentru alchimie și în domeniul militar. Eșisabeta Eleonore iubea muzica. Ea i-a insuflat și soțului ei interes asupra muzicii și literaturii.

După decesul soțului ei, Elisabeta s-a situat de partea fiului ei vitreg Ernst Ludwig și a ministrului acestuia von Wolzogen în scopul acestuia spre o domnie de unul singur, ignorând dorința din testament a lui Bernard I ca fiii săi să împartă puterea. Acest lucru a dus la 30 de ani de ceartă frățească, în timpul căreia Elisabeta Eleonora și-a sprijinit fiul vitreg împotriva propriului ei fiu, Anton Ulrich. Acesta a încheiat o căsătorie morganatică cu Philippine Elisabeth Cäsar, care nu era de origine nobilă. Elisabeta Eleonora a tratat-o cu multă răceală pe nora sa.

În timpul domniei ducelui Ernst Ludwig I, Meiningen a devenit un centru al culturii muzicale; acest lucru se datorează în mare parte Elisabetei Eleonora. Cearta familiei a făcut-o să se retragă din viața publică și să se concentreze asupra religiei. Ea însăși a scris mai multe imnuri.

Descendenți[modificare | modificare sursă]

Din căsătoria Elisabetei cu Bernhard I, au rezultat cinci copii:

  • Elisabeta Ernestina (3 decembrie 1681 – 24 decembrie 1766), stareță la mănăstirea din Gandersheim (1713–1766);
  • Eleonora Frederica (2 martie 1683 – 13 mai 1739), călugăriță la mănăstirea din Gandersheim;
  • Anton August (20 iunie 1684 – 7 decembrie 1684);
  • Wilhelmina Luisa (19 ianuarie 1686 – 5 octombrie 1753), căsătorită la 20 decembrie 1703 cu Carol, Duce de Württemberg-Bernstadt;
  • Anton Ulrich, Duce de Saxa-Meiningen (22 octombrie 1687 – 27 ianuarie 1763).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Elisabeth Eleanore Sophie von Braunschweig-Wolfenbüttel, The Peerage, accesat în  
  2. ^ a b The Peerage