Elisabeta Eleonore de Brünswick-Wolfenbüttel
| Elisabeta Eleonore de Brünswick-Wolfenbüttel | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 30 septembrie 1658 Wolfenbüttel |
| Decedată | (70 de ani) Meiningen |
| Părinți | Anthon Ulrich, Duce de Brunswick-Lüneburg Juliane de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Norburg |
| Frați și surori | Augusta Dorothea of Brunswick-Wolfenbüttel[*] Ana Sofia de Brunswick-Wolfenbüttel[*] Henriette Christine von Braunschweig-Wolfenbüttel[*] August Wilhelm[*] Ludwig Rudolf  |
| Căsătorită cu | Johann Georg de Mecklenburg Bernhard I, Duce de Saxa-Meiningen |
| Copii | Anton Ulrich, Duce de Saxa-Meiningen Elisabeth von Sachsen-Meiningen[*] Wilhelmine Luise von Sachsen-Meiningen[*] Eleanoer Friederike von Sachsen-Meiningen[*][1] Anton August von Sachsen-Meiningen[*][1] |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | duce ducesă[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Welf |
Modifică date / text  | |
Elisabeta Eleonore de Brunswick-Wolfenbüttel (30 septembrie 1658 – 15 martie 1729) a fost fiica cea mare a Ducelui Anthon Ulrich de Brunswick-Wolfenbüttel și a soției acestuia, Juliane de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Norburg.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Elisabeta Eleanor s-a căsătorit de două ori. La 2 februarie 1675 la Wolfenbüttel, ea s-a căsătorit cu prințul Johann Georg de Mecklenburg, însă mirele a murit cinci luni mai tărziu. La 25 ianuarie 1681 la Schöningen, ea s-a recăsătorit cu Ducele Bernhard I de Saxa-Meiningen. Mariajul lor a fost descris ca fiind unul fericit deși ea nu a împărtășit interesul lui pentru alchimie și în domeniul militar. Eșisabeta Eleonore iubea muzica. Ea i-a insuflat și soțului ei interes asupra muzicii și literaturii.
După decesul soțului ei, ea s-a situat de partea fiului ei vitreg Ernst Ludwig și a ministrului acestuia von Wolzogen în scopul acestuia spre o domnie de unul singur, ignorând dorința din testament a lui Bernard I ca fiii săi să împartă puterea. Acest lucru a dus la 30 de ani de ceartă frățească, în timpul căreia Elisabeta Eleanor și-a sprijinit fiul vitreg propriului ei fiu, Anton Ulrich. Anton Ulrich s-a căsătorit morganatic cu Philippine Elisabeth Cäsar, care nu era de origine nobilă; Elisabeta Eleanor a tratat-o cu multă răceală pe nora sa.
În timpul domniei lui Ernst Ludwig I, Meiningen s-a dezvoltat într-un centru al culturii muzicale; acest lucru se datorează în mare parte Elisabetei Eleonore. Cearta familiei a făcut-o să se retragă din viața publică și să se concentreze asupra religiei. Ea a scris mai multe imnuri.
Copii[modificare | modificare sursă]
Din căsătoria cu Bernhard I, ea a avut cinci copii:
- Elisabeta Ernestine (3 decembrie 1681 – 24 decembrie 1766), stareță de Gandersheim (1713–1766).
- Eleonore Frederika (2 martie 1683 – 13 mai 1739), călugăriță la Gandersheim.
- Anton August (20 iunie 1684 – 7 decembrie 1684).
- Wilhelmine Luise (19 ianuarie 1686 – 5 octombrie 1753), s-a căsătorit la 20 decembrie 1703 cu Karl, Duce de Württemberg-Bernstadt.
- Anton Ulrich, Duce de Saxa-Meiningen (22 octombrie 1687 – 27 ianuarie 1763).
- ^ a b The Peerage