Elisabeta Eleonore de Brünswick-Wolfenbüttel
| Elisabeta Eleonore de Brünswick-Wolfenbüttel | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  Wolfenbüttel, Brunswick-Wolfenbüttel(d), Germania |
| Decedată | (70 de ani)[1] Meiningen, Turingia, Sfântul Imperiu Roman |
| Părinți | Anthon Ulrich Elisabeta Iuliana de Holstein-Norburg[*] |
| Frați și surori | Augusta Dorothea de Braunschweig-Wolfenbüttel[*] Ana Sofia de Brunswick-Wolfenbüttel[*] Henrieta Cristina de Braunschweig-Wolfenbüttel[*] August Wilhelm[*] Ludovic Rudolf |
| Căsătorită cu | Bernhard I (din ) Johann Georg Herzog von Mecklenburg-Mirow[*] (din ) |
| Copii | Anton Ulrich, Duce de Saxa-Meiningen Elisabeta de Saxa-Meiningen[*] Wilhelmina Luisa de Saxa-Meiningen[*] Eleonora Frederica de Saxa-Meiningen[*][2] Anton August de Saxa-Meiningen[*][2] |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | ducesă[*] |
| Familie nobiliară | Dinastia Welfilor |
Modifică date / text  | |
Elisabeta Eleonore de Brunswick-Wolfenbüttel (30 septembrie 1658 – 15 martie 1729) a fost fiica cea mare a ducelui Anthon Ulrich de Brunswick-Wolfenbüttel și a soției acestuia, Iuliana de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Norburg.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Elisabeta Eleanor s-a căsătorit de două ori. La 2 februarie 1675 la Wolfenbüttel, ea s-a căsătorit cu prințul Johann Georg de Mecklenburg, însă mirele a murit cinci luni mai tărziu. La 25 ianuarie 1681 la Schöningen, ea s-a recăsătorit cu Ducele Bernhard I de Saxa-Meiningen. Mariajul lor a fost descris ca fiind unul fericit deși ea nu a împărtășit interesul lui pentru alchimie și în domeniul militar. Eșisabeta Eleonore iubea muzica. Ea i-a insuflat și soțului ei interes asupra muzicii și literaturii.
După decesul soțului ei, Elisabeta s-a situat de partea fiului ei vitreg Ernst Ludwig și a ministrului acestuia von Wolzogen în scopul acestuia spre o domnie de unul singur, ignorând dorința din testament a lui Bernard I ca fiii săi să împartă puterea. Acest lucru a dus la 30 de ani de ceartă frățească, în timpul căreia Elisabeta Eleonora și-a sprijinit fiul vitreg împotriva propriului ei fiu, Anton Ulrich. Acesta a încheiat o căsătorie morganatică cu Philippine Elisabeth Cäsar, care nu era de origine nobilă. Elisabeta Eleonora a tratat-o cu multă răceală pe nora sa.
În timpul domniei ducelui Ernst Ludwig I, Meiningen a devenit un centru al culturii muzicale; acest lucru se datorează în mare parte Elisabetei Eleonora. Cearta familiei a făcut-o să se retragă din viața publică și să se concentreze asupra religiei. Ea însăși a scris mai multe imnuri.
Descendenți[modificare | modificare sursă]
Din căsătoria Elisabetei cu Bernhard I, au rezultat cinci copii:
- Elisabeta Ernestina (3 decembrie 1681 – 24 decembrie 1766), stareță la mănăstirea din Gandersheim (1713–1766);
- Eleonora Frederica (2 martie 1683 – 13 mai 1739), călugăriță la mănăstirea din Gandersheim;
- Anton August (20 iunie 1684 – 7 decembrie 1684);
- Wilhelmina Luisa (19 ianuarie 1686 – 5 octombrie 1753), căsătorită la 20 decembrie 1703 cu Carol, Duce de Württemberg-Bernstadt;
- Anton Ulrich, Duce de Saxa-Meiningen (22 octombrie 1687 – 27 ianuarie 1763).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Elisabeth Eleanore Sophie von Braunschweig-Wolfenbüttel, The Peerage, accesat în
- ^ a b The Peerage