Eliška Krásnohorská

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Eliška Krásnohorská
Jan Vilímek - Eliška Krásnohorská.jpg
Eliška Krásnohorská
Date personale
Nume la naștereAlžběta Pechová Modificați la Wikidata
Născută[1][2][3] Modificați la Wikidata
Praga, Imperiul Austriac[4] Modificați la Wikidata
Decedată (79 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Praga, Cehoslovacia[5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Olšany[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Czech Republic.svg Cehia
Flag of the Czech Republic.svg Cehoslovacia Modificați la Wikidata
EtnieCehi Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
feministă[*]
libretist[*]
poetă
critic literar[*]
traducătoare Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimEliška Krásnohorská  Modificați la Wikidata
Limbilimba cehă[6]  Modificați la Wikidata

Eliška Krásnohorská, pe numele ei real Alžběta Pechová, (18 noiembrie 1847, Praga26 noiembrie 1926, Praga) a fost o poetă, libretistă, scriitoare și traducătoare cehă, dar și o activistă feministă. A fost inițiată în literatură și politica feministă de către Karolína Světlá. Ea a scris poezii lirice și critică literară, dar în prezent este asociată mai mult cu literatura pentru copii și cu traducerile. A tradus scrieri ale lui Pușkin, Mickiewicz și Byron.[7]

Krásnohorská a scris libretele mai multor opere de Bedřich Smetana: The Kiss, The Secret, The Devil's Wall și Viola.

În 1890 Krásnohorská a fondat Școala Minerva din Praga, primul gimnaziu pentru fete din Austro-Ungaria. Limba de instrucție folosită în acel gimnaziu a fost limba cehă.[8][7]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ea a avut șapte frați, dar a rămas orfană de tată din fragedă copilărie. Educația a primit-o de la mama ei. A urmat cursurile Institutului Svoboda din Praga, dobândind cunoștințe sistematice cu ajutorul fraților și prietenilor ei; a învățat chiar să cânte la pian și să picteze. Eliška a suferit încă din tinerețe de pe urma unor dureri articulare. S-a împrietenit cu personalități literare ale epocii precum Karolina Světlá și Vítězslav Hálek.[9]

Ea a activat în cadrul mișcării de emancipare a femeilor, ca membru și apoi ca președinte al Asociației Femeilor Cehe, care fusese înființată în 1871 de Karolina Světlá și a fost redactor al revistei Ženských listů. A coordonat strângerea a peste 4.000 de semnături pe o petiție trimisă Consiliului Imperial (guvernului) pentru deschiderea unui gimnaziu pentru fete, care să le ajute să obțină o diplomă de liceu și apoi permisiunea de a studia la universitate. Răspunsul întârziat al guvernului de la Viena și indiferența publicului și a ziariștilor cehi a determinat-o să înființeze un gimnaziu particular pentru fete. În iunie 1890, prin urmare, Krásnohorská a scris o declarație oficială intitulată Vzdělanstvu českému! în care a anunțat înființarea Asociației Minerva pentru promovarea învățământului pentru fete. Cererea de autorizare a asociației a fost semnată la 16 iulie 1890 de către guvernatorul Franz Thun und Hohenstein. Deschiderea a școlii a fost autorizată de către ministrul educației, Paul Gautsch, la 26 iulie 1890. Adunarea generală din 27 septembrie 1890 a Asociației Minerva a decis luarea în administrarea sa a gimnaziului pentru fete Minerva.

Krásnohorská este autoarea uneia dintre primele considerații despre mișcarea feministă Ženská otázka česká (1881).[10][11]

A contribuit la revista Osvěta, unde s-a axat pe critica literară.

S-a implicat, printre altele, în disputa legată de autenticitatea poemului epic Rukopisy královedvorský a zelenohorský, presupus a data de la începutul Evului Mediu și oferind o bază naționalistă falsă șovinismului ceh. Ea a susținut că manuscrisele sunt autentice, intrând în conflict cu cei care contestau autenticitatea manuscriselor, printre care și profesorul universitar T.G. Masaryk, pe care i-a acuzat de lipsă de patriotism și a scris un volum de poezie în spiritul opiniilor sale cu privire la acest subiect.

În 1931 a fost amplasată în Piața Carol din Praga o statuie din marmură albă a Eliškăi Krásnohorská, sculptată de Karla Vobišová. Aceeași sculptoriță a creat în 1927 și o placă memorială dedicată Eliškăi Krásnohorská, ce a fost amplasată pe actuala clădire a Academiei Comerciale Cehoslovace de pe strada Ressel 5. E. Krásnohorská este înmormântată În Cimitirul Olšany din Praga.

 Opera literară [modificare | modificare sursă]

Statuia din piața Carol din Praga
Mormântul ei din Cimitirul Olšany din Praga

 Publicistică[modificare | modificare sursă]

  • Obraz novějšího básnictví českého (1877)
  • Dvě básnířky našeho lidu (1888)
  • České básnictví posledních dvou desetiletí (1895-1896)
  • Z nových směrů a proudů (1897)

Poezie[modificare | modificare sursă]

Poezia ei nu are o calitate literară foarte înaltă.[formulare evazivă] Poeziile sale sunt lirice și subiective, declamatorii și cu un caracter moral.[10]

  • Z máje žití (1871)
  • Ze Šumavy (1873)
  • Ke slovanskému jihu (1880)
  • Vlny v proudu (1885)
  • Letorosty (1887)
  • Bajky velkých (1889) – satiră ascuțită
  • Na živé struně (1895)
  • Rozpomínky (1896)
  • Zvěsti a báje (1916)
  • Ozvěny doby (1922)
  • Sny po divadle (1922)

Proză scurtă[modificare | modificare sursă]

  • Vlaštovičky (1883)
  • Šumavský Robinson (1887)

Romane[modificare | modificare sursă]

  • Svéhlavička – roman
  • Célinka – roman
  • Z mého mládí – memorii
  • Co přinesla léta – memorii, este probabil, în afară de libretele de operă, cea mai cunoscută operă literară a sa

Librete de operă[modificare | modificare sursă]

  • Lejla (1866) – autorul operei este Karel Bendl
  • Břetislav (1869) – autorul operei este Karel Bendl
  • Viola (1871) – autorul operei este Bedřich Smetana
  • Blaník (1874) – autorul operei este Zdeněk Fibich
  • Hubička (1875) – autorul operei este Bedřich Smetana
  • Tajemství (1877) – autorul operei este Bedřich Smetana
  • Dítě Tábora (1878) – autorul operei este Karel Bendl
  • Čertova stěna (1879) – autorul operei este Bedřich Smetana
  • Karel Škréta (1883) – autorul operei este Karel Bendl

 Traduceri[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Eliška Krásnohorská”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b „Eliška Krásnohorská”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ a b International Music Score Library Project, accesat în  
  4. ^ „Eliška Krásnohorská”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ „Eliška Krásnohorská”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ „Eliška Krásnohorská”, data.bnf.fr, accesat în  
  7. ^ a b de Haan, Francisca; Daskalova, Krasimira; Loutfi, Anna (). A Biographical Dictionary of Women's Movements and Feminisms. Central European University Press. pp. 262–65. ISBN 963-7326-39-1. Accesat în . 
  8. ^ Sayer, Derek (). The Coasts of Bohemia: A Czech History. Princeton University Press. p. 90. ISBN 069105052X. Accesat în . 
  9. ^ Vavroušek, Bohumil; Novák, Arne (). „Eliška Krásnohorská”. Literární atlas československý. 2. Praga: Prometheus. p. 8. 
  10. ^ a b Novák, Arne (1936 - 1939). Přehledné dějiny literatury české. Olomouc: R. Promberger. pp. 673 – 677.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  11. ^ Skovajsa, Marek (). „Od přijetí spolkového zákona v roce 1867”. Občanský sektor. Praga: Portál. p. 52. ISBN 978-80-7367-681-0. 

 Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • ČERNÝ, František. Hana Kvapilová. Praha : Orbis, 1960. S. 92, 96, 176, 293, 303.
  • UHROVÁ, Eva. Anna Honzáková a jiné dámy. [Česko] : E. Uhrová, 2012. 268 s. ISBN 978-80-260-3152-9.
  • TARDONOVÁ, Veronika. Eliška Krásnohorská a Ženské listy (1873–1926). Pardubice, 2009. 58 s. Bakalářská práce. Univerzita Pardubice, Fakulta filozofická. Vedoucí práce Milena Lenderová. Dostupné online.
  • HECZKOVÁ, Libuše. Píšící Minervy. Vybrané kapitoly z dějin české literární kritiky. Praha: Univerzita Karlova v Praze, Filozofická fakulta 2009. 404 s. ISBN 978-80-7308-282-6.

Legături externe[modificare | modificare sursă]