Sari la conținut

Elena Dumitrescu

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elena Dumitrescu
Date personale
Născută (54 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptoriță Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Arte  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Elena (Bobi) Dumitrescu (n. 10 octombrie 1971, București) este o artistă vizuală română, sculptoriță, doctor în arte vizuale și profesoară universitară în cadrul Universității Naționale de Arte București, Departamentul de Sculptură. Este membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția sculptură.[1]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Elena Dumitrescu s-a născut 10 octombrie 1971, la București. În 1997, a absolvit Universitatea Națională de Arte București, unde i-a avut ca profesori pe Mircea Spătaru și Darie Dup. Este profesoară universitară din anul 1997 la Catedra de sculptură a aceleiași universități. Este și restaurator atestat de metale. Din 1998 este membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Secția Sculptură. În anul 2008 a susținut teza de doctorat cu titlul „Repere ale sculpturii monumentale în bronz”.[1]

Activitate artistică

[modificare | modificare sursă]

Este cunoscută pentru lucrările sale în bronz și piatră, explorând teme moderne și minimaliste.[2] Opera sa include atât sculptură monumentală, cât și obiecte de artă conceptuală. Este interesată de un câmp problematic situat la granița dintre religios și lumesc, în ideea că un aspect nu îl exclude pe celălalt.[3] Sculptura de mari dimensiuni induce stări de suferință, resemnare, moarte. Sculptura vorbește despre umanitate în dimensiunea ei temporară, aflată prin moarte la un pas de izbăvire. Anatomia umană este adesea fragmentată, strivită sau își împrumută forma unor modelaje vestimentare, un fel de carcase anatomice.

Are o bogată activitate expozițională atât în țară, cât și peste hotare (Portugalia, Italia, Germania, Bulgaria, Ungaria).[4] Lucrările sale se regăsesc în colecții publice și private din România și din străinătate.

Artista a realizat mai multe trofee, pentru diverse evenimente: trofeul revistei Tribuna economică, trofeul pentru Romanian Open Tenis în 1999, Trofeul pentru revista Investiții și Profit 2007, Premiul revistei Observatorul Cultural, sculpturi realizate în bronz.[5][6]

Premii

[modificare | modificare sursă]

Elena Dumitrescu a fost recompensată de-a lungul carierei cu numeroase premii și burse. În 1993 a primit Premiul Fundației Marcel Guguianu, iar în anul următor a obținut o bursă acordată de Fundația „Cratere” din Franța. În 1995 i-a fost decernată Bursa Theodor Aman și a beneficiat de un stagiu de documentare la Institutul Nicolae Iorga din Veneția, Italia. În anul 2000 a primit Premiul Fundației Gheorghe Anghel pentru sculptură. Între 2004 și 2006 a fost bursieră a Academiei Române la Accademia di Romania, prin bursa „V. Pârvan”, iar în 2020 a fost distinsă cu Premiul pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România.[7]

Expoziții (selecție)

[modificare | modificare sursă]

Expoziții personale

[modificare | modificare sursă]
  • 2001 - București, Galeria UNA
  • 2002 - București, Galeria Simeza
  • 2005 - București, Galeria Căminul Artei
  • 2006 - Roma, Accademia di Romania din Roma, Italia
  • 2007 - Intus, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia
  • 2008 – Æ, Institutul Cultural Român, Venezia, Italia
  • 2009 - Der Zauber Der Zauberflöte, Galeria 729 im Lehel, Munchen
  • 2012-2013 – Schițe în bronz, Orologeria – Primo minuto, Ploiești
  • 2014 – Lucrarea din casă, Galeria Simeza, București
  • - Grafică și sculptură, Muzeul Județean de Artă Prahova, Ploiești
  • 2016 – Visul/August, Art on display, Musette Cube[8]
  • 2017 - Un loc sigur, Galeria Galateca, București[9]

Expoziții colective

[modificare | modificare sursă]
  • 1994 - Academia de Artă din Budapesta, Ungaria
  • 1995 - București, Galeria Galla, expoziția Dialogul Libertății
  • - Galeria Apollo
  • - Galeria UNA
  • - Galeria etaj ¾, TNB
  • 1996 - București, Galeria Orizont, Salonul de sculptură
  • 1997 - Aachen, Ludwig Forum
  • 1998 - București, Galeria Apollo, Salonul de sculptură
  • - Galeria etaj ¾, TNB, Bienala de arte decorative Artele focului
  • 1999 - Atena, Conservator, expoziția. Sculptori români contemporani;
  • - București, MNRL, expoziția Accente – amprente;
  • 2001 - ONDEA, TNB;
  • 2002 - Galeria etaj ¾, TNB, expoziția Remember – femei creatoare la Marea Mediterană și Marea Neagră;
  • 2004 - TNB, Expoziția Vizitandu-l pe Velasquez; Mogoșoaia, Salonul de primavară;
  • - București, Gal. Apollo, expoziția Sculptori Români Contemporani;
  • 2005 - Galeria Senso, Salonul de primăvară al femeilor creatoare; Aumale, Salonul Federației Internaționale Culturale Feminine (F.I.C.F.);
  • - Roma, Accademia di Romania, exp. Spazi Aperti;
  • 2006 - București, Galeria. Apollo, Salonul de sculptură mică;
  • - Palatul Parlamentului, Sala Brâncuși, Salonul național de artă;
  • - Galeria Senso, expoziția Arta sacră;
  • 2007 - Torino, expoziția. Aripa, Torino;
  • - Sibiu, Muzeul Brukenthal, expoziția Poduri europene – tradiție și continuitate
  • 2012 -Master Preview, Grow Art Gallery, București.
  • -Salonul Federației Internaționale Culturale Feminine, Plassenburg, Kulmbach, Germania.
  • 2013 - Expoziția taberei de creație a Asociației Femeilor Creatoare în Arta Plastică din România (AFCAPR)- Eforie sud Poduri Europene la Muzeu de Artă Constanta.
  • 2014 - „Învățământul artistic bucureștean și arta românească după 1950”, expoziție la aniversarea a 150 de ani ai Universității Naționale de Arte. Muzeul Național de Artă Contemporană, București.
  • - Profesorii și Profesorii lor, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia.[10]
  • - Arte în București, Galeria Căminul Artei, UAP, București.[11]
  • - Nihil Sine UNA Dea, Galeria Căminul Artei, București.
  • - Pictură, Sculptură, Grafică- UNArte la 150 de ani, Sala Dalles, București.
  • - Salonul de Grafică și Sculptură, Galeria Simeza, București.[12]
  • - Nud și jocurile imaginii, UAP și Consiliul Județean Vrancea, Galeriile de Artă Focșani, Romania.[13]
  • 2015 - Contemporary Art Ruhr din Essen, (C.A.R. Essen), Germania.
  • - A4, Salon de grafică mică, Galeria Simeza, București.[14]
  • - Artă românească contemporană- Sulina 5, Muzeul Național al Satului, sala Gheorghe Focșa
  • - Sculptură în câmp deschis, anii nouăzeci trasee subiective, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia.
  • - Blouse Roumaine, Femme roumaine I ,ICR Lisabona, Portugalia.
  • - Aegyssus – Bienala Națională de Artă Contemporană, Muzeul de Artă si Casa Avramide, Tulcea.
  • - Salonul de sculptură mică și desen Vasile Gorduz, Galeria Simeza, București
  • - Poduri europene, expoziție internațională de artă feminină contemporană, Galeria Senso, București[15]
  • 2016 - Ferestre deschise - Dunărea de la vărsare la izvoare, expoziții organizate de Fundația Culturală Elena Surdu Stănescu
  • - Muzeul Județean “Teohari Antonescu”, Giurgiu
  • - Muzeul Regional de Istorie, Ruse, Bulgaria
  • - Muzeul Dunării de Jos, Protoeria Călărași
  • - Art Gallery, Silistra, Bulgaria
  • - Palatul Cultural “Theodor Costescu”, Turnu Severin
  • - Blouse Roumaine, Femme roumaine II,ICR, Citadela Alter do Chão, Portugalia
  • - A4 ediția a II-a, salon de grafică mică , Galeria Căminul Artei, București
  • 2018 - Apollo și Daphne, practici colaborative în sculptură, Atelier 030202, București[16]
  • 2020 - Războiul lui, Cuhnia Palatului Brâncovenesc[17][18]
  • 2023 - Morfogeneză, Casa Oamenilor de Știință, București[19]
  • 2025 - Celălalt corp, Zilele sculpturii, București[20]
  • 2026 - UNArte: pictură, sculptură, grafică, Muzeul de Artă Constanța[21]

Cărți publicate

[modificare | modificare sursă]
  • 2008 - Teza de doctorat cu titlul “Repere ale sculpturii monumentale în bronz”, Editura UNARTE
  • 2009 - „L’Adorante”- Il Restauro di una copia”, Editura Unarte, ISBN 978-973-1922-60-7.
  • 2009 – „Copil rugându-se”- Restaurarea unei copii”, Editura Unarte, ISBN 978-973-1922-48-5
  • 2010 - “Artă si Tehnologie- sculptura in bronz”, Editura UNARTE, ISBN 978-973-1922-79-9.
  • 2013 - „Ecorșeul Brancuși - Gerota istoria unei lucrări realizate la școala de Belle Arte din București”, Editura UNARTE, ISBN 978-606-8296-89-0[22]
  • 2016 – “The Écorché by Brancusi and Gerota an artwork created at the National School of Fine Arts in Bucharest”, ISBN 978-606-720-048-5, Editura UNARTE.
  • 2018 - Geta Caragiu: Sculptura, Editura Institutului Cultural Român, ISBN 978-973-577-712-873

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Vlasiu, Ioana (). Dicţionarul sculptorilor din România: Sec. XIX-XX. 1. Academiei Române. p. 196-197.
  2. ↑ „Arte vizuale: Elena Dumitrescu”. Independenţa română: independenţa prin cultură. . Accesat în .
  3. ↑ Vilău, Simona (). „Delicateţea unei experienţe”. Observator cultural. Accesat în .
  4. ↑ Ionescu, Alina Geanina (). Saloanele ASTREI - Ediţia I, artă contemporană românească. Astra Museum. p. 144-145.
  5. ↑ Chiţan, Simona (). „Laureaţii Premiilor Observator cultural. Ana Blandiana, Radu Cosaşu, Vlad Zografi, printre cîştigătorii celei de-a XI-a ediţii a Galei”. Adevărul. Accesat în .
  6. ↑ „Laureaţii Galei Premiilor Observator cultural 2016”. Observator cultural. . Accesat în .
  7. ↑ Mirea, Mădălina (). „Premiile Uniunii Artiştilor Plastici din România 2020”. Revista Arta. p. 53. Accesat în .
  8. ↑ Nasui, Cosmin (). „Elena Dumitrescu: Art On Display”. modernism.ro. Accesat în .
  9. ↑ Mirea, Mădălina (). „Fragilitate şi alienare”. Observator cultural. Accesat în .
  10. ↑ „Profesorii şi profesorii lor”. Observator cultural. . Accesat în .
  11. ↑ Plămădeală, Mihai (). „Arte în Bucureşti, ediţia a V-a”. Revista Arta. Accesat în .
  12. ↑ „Info Art: Galerii ale UAP din România”. . p. 153. Accesat în .
  13. ↑ „Inmfo Art: Galeriile UAP din România”. Revista Arta. . p. 159. Accesat în .
  14. ↑ „Info Art: Galerii ale UAP din România”. Revista Arta. . p. 210. Accesat în .
  15. ↑ „Spaţii de artă contemporană din România”. Revista Arta. . p. 219. Accesat în .
  16. ↑ „Apollo & Daphne. Practici colaborative în sculptură. Artist-talk: Elena Bobi Dumitrescu & Alexandru Radvan”. e-zeppelin.ro. . Accesat în .
  17. ↑ Mirea, Mădălina (). „Elena Bobi Dumitrescu: greutăţi delicate”. Observator Cultural. Accesat în .
  18. ↑ Oprea, Adriana (). „Elena (Bobi) Dumitrescu: Ecce Homo - războiul soldatului cunoscut - războiul lui”. Revista Arta. p. 134-139. Accesat în .
  19. ↑ Marinescu, Patricia (). „Expoziții de pictură și sculptură, din mai, la Casa Oamenilor de Știință”. curatorial.ro. Accesat în .
  20. ↑ Ion, Liana (). „Zilele Sculpturii București 2025 – Corpul reimaginat, deconstruit și revendicat”. curatorial.ro. Accesat în .
  21. ↑ „Comunicat de presă, Uniunea Artiştilor Plastici din România”. agerpres.ro. . Accesat în .
  22. ↑ „Simpozionul „Când arta îmbrățișează medicina – ecorșeul și lucrările de tinerețe ale lui Constantin Brâncuși", la Academia Română”. historia.ro. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Elena_Dumitrescu&oldid=17576781