Sari la conținut

Efect inductiv

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În chimie și fizică, efectul inductiv este un efect legat de electronii din legături chimice, observat experimental, care presupune transmiterea polarizării sarcinii electrice de-a lungul unei catene de atomi dintr-o moleculă prin inducție electrostatică, ceea ce duce la apariția unui dipol permanent într-o legătură chimică.[1] Efectul inductiv apare la legăturile sigma, spre deosebire de efectul electromer, care apare la legăturile pi. Baza experimentală este dată de valoarea pKs.

Efectul inductiv poate fi pozitiv sau negativ: +I sau -I. Se poate manifesta la nivelul structurii moleculare în regim permanent sau static Is sau dinamic Id în timpul unei reacții chimice.

  1. ^ Richard Daley. Organic Chemistry, Part 1 of 3. Lulu.com. pp. 58–. ISBN 978-1-304-67486-9. 
  • C. D. Nenițescu, Chimie Organică, vol. I-II, ediția a VIII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1980

Legături externe

[modificare | modificare sursă]