Educație informală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

'E'ducația informală (în limba engleză informal education) este un termen generic, care înglobează, desemnează, semnalează, acea educație primită în afara instituțiilor de învățământ tradițional. Acest concept se referă la diferite forme de educație alternativă, cum ar fi:

Educatorii informali (plătiți sau neplătiți), lucrează cu mai multe clase diferite de indivizi și de grupuri, atât prin intermediul unor planuri sociale și a comunitare cât si prin intermediul diverselor instituții de bine public, de fundații,de  organizații de caritate, etc [8] Educația informală de fapt, apare, de asemenea, prin intermediul mass-media (televiziune, radiodifuziune, film, reviste, ziare, internet)[9] , precum și prin alte canale (grădini zoologice, muzee, biblioteci, centre sociale, parcuri de joaca⁠(d), after-school⁠(d) -uri).

Educația formală, non-formală și informală[modificare | modificare sursă]

În domeniul de politică educațională,[10] se distinge în mod frecvent între învățământ (sau educație) formal, informale și non-formal. Diferența dintre aceste categorii, și mai ales între ultimele două (informale și non-formale), nu este întotdeauna clara, și se pretează la confuzie, dar dacă ne uităm înapoi la originea acestei distincții este posibil sa ne apropiem cât mai mult de înțelegerea acestei probleme.

La sfârșitul anilor șaizeci a început să se vorbească în arena relațiilor internaționale de o criză a politicilor educaționale, făcându-se referire la problemele economice și politice care le întâlneau multe țări in ce privește încercarea de a îmbunătăți și extinde sistemele tradiționale de educație (educația formală). Se credea că aceste sistemele tradiționale nu vor reuși să se adapteze la rapidele schimbări socio-economice care aveau loc în multe din regiunile lumii. La începutul anilor șaptezeci, diverse organizații internaționale⁠(d) de dezvoltare au început să facă distincția între "educație formală (oficială), educație non-formală (semi-oficiala) și educație informală (neoficială), nouă clasificare care venea a se adăuga altora deja existente, în domeniul educației.

În conformitate cu definițiile clasice, educația formală este împărtășită în școli, colegii și instituții de formare (primar, secundar, terțiar), în timp ce educația non-formală este asociată cu grupuri și organizații ale comunității și societății civile, iar educația informală acoperă tot ce rămâne neacoperit de primele două (interacțiunea cu prietenii, cu familia, cu colegii de munca, cu diverși lideri și diverși tutori; autodidactica⁠(d); socializarea⁠(d); jocuri⁠(d); etc.). În practică, datorită însăși naturii fenomenului educațional, granițele dintre categorii se amesteca cu ușurință, în special în ce privește granița dintre educația non-formală⁠(d) și educația informală, deși în linii generale primul exemplu este caracterizat prin a fi un proces educațional instituționalizat și de grup (semi-oficial), în timp ce la al doilea exemplu procesul de învățământ nu este nici oficial, nici semi-oficial ci este complet ne-oficial. Această distincție tripartită a ajuns să fie asociata, în plus, cu o noțiune nouă, care, de asemenea, a apărut încă de atunci în domeniul politicilor educaționale: educație permanentă⁠(d) [11] sau "învățare pe tot parcursul vieții".

Educația informală este o alternativă care oferă posibilitatea dezvoltării proceselor de învățare non-convenționale și, uneori, mai efective, deoarece oferă diferite instrumente care nu sunt permise a se utiliza în educația formală și in educația non-formală, precum ca joaca, experiențele virtuale, tot soiul de jocuri.

Educația informală a fost recunoscuta ca unul dintre cele mai bune moduri de a dezvolta abilități care necesită mai multă practică decât teorie, cum ar fi limbile străine, bucătăria, informatica, printre altele.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note și referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Unschooling: qué es y qué no es", sitio digital 'Fish-to-birds (enseñar a pescar - educando en casa)', 9 de marzo de 2008.
  2. ^ Legalidad del homeschooling en España: Seminario online, sitio digital 'Homeschooling - Libertad Educativa'.
  3. ^ Familia y educación familiar, espacio digital 'SlideShare'.
  4. ^ Los cursos electivos, sitio digital 'El Mundo y su Historia'.
  5. ^ W.A. Leon, Clases electivas vs. requeridas, sitio digital 'eHow en espanol'.
  6. ^ Empleo juvenil, Organización Internacional del Trabajo.
  7. ^ OIT reconoció proyecto de Empleo Juvenil y lucha contra informalidad, sitio digital 'Gobierno (Uruguay)'.
  8. ^ YMCA George Williams College handbook (1998:4)
  9. ^ John Howard Falk (editor), Free-Choice Science Education: How We Learn Science Outside of School, Teachers College Press, Nueva York (2001), ISBN 0807740640 y 9780807740644.
  10. ^ Definiciones de política educativa, espacio digital 'SlideShare'.
  11. ^ Portal de educación de adultos, España.

Articole legate de[modificare | modificare sursă]

Referințe externe[modificare | modificare sursă]