Edith Farkas

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Edith Farkas
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Giula, Ungaria Modificați la Wikidata
Decedată (71 de ani) Modificați la Wikidata
Wellington, Noua Zeelandă Modificați la Wikidata
Cauza decesuluibone cancer[*] Modificați la Wikidata
PărințiKőszegi-Farkas István[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of New Zealand.svg Noua Zeelandă
Flag of Hungary.svg Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiemeteorolog[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuștiință  Modificați la Wikidata
Alma MaterVictoria University of Wellington[*]
Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta  Modificați la Wikidata
PremiiHenry Hill Award[*] (Modificați la Wikidata

Edith Elisabeta Farkas (n. , Giula, Ungaria – d. , Wellington, Noua Zeelandă) a fost o cercetătoare antarctică, cunoscută ca fiind prima femeie maghiară și prima reprezentantă a MetService din Noua Zeelandă care a pus piciorul în Antarctica.[1] În plus, ea a condus cercetarea la nivel mondial a monitorizării ozonului timp de peste 30 de ani.

Viața timpurie și educație[modificare | modificare sursă]

Edit Gyulán Farkas s-a născut pe 13 octombrie 1921 în Szentgotthárd, Ungaria. A urmat școala elementară și secundară în Szentgotthárd și Győr, Budapesta. În 1939, Farkas a intrat la universitate și a absolvit în 1944[2] cu diplomă de profesor de matematică și fizică a Universității Catolice Pázmány Péter din Budapesta. A emigrat în Noua Zeelandă ca refugiat[3] în 1949, după război, unde a absolvit un master în fizică în anul 1952 la Universitatea Victoria din Wellington.[2]

Cariera și impactul[modificare | modificare sursă]

Farkas a fost un meteorolog, cercetător al ozonului.[4] A început să lucreze ca meteorolog la Secțiunea de Cercetare a Serviciul Meteorologic din Noua Zeelandă în 1951 unde a continuat să facă acest lucru pentru aproximativ 35 de ani.[4][5]

Farkas a monitorizat ozonul din 1950 până la pensionare în 1986, fiind lider mondial în cercetarea în domeniul monitorizării stratului de ozon pe parcursul a mai mult de trei decenii. În timpul anilor 1960 și-a mutat domeniul de interes din ce în ce mai mult la studiul ozonului atmosferic, inclusiv măsurarea ozonului total cu spectrofotometru de ozon Dobson.[3][4] Ea a făcut parte dintr-un mic grup internațional de oameni de știință dedicat studiului de ozon atmosferic, interes care a fost, în mare măsură, utilizat ca un indicator pentru a ajuta studiile circulației atmosferice.[6] Munca ei a contribuit substanțial la descoperirea "găurii din stratul de ozon", lucru care a schimbat comportamentul lumii față de poluare. Interesul ei în măsurarea ozonului atmosferic a condus în mod natural la aplicarea experienței ei în monitorizarea suprafeței de ozon ca parte a studiilor despre poluarea aerului și la măsurarea turbidității atmosferice.[1]

Farkas a fost prima femeie maghiară și, de asemenea, prima femeie din MetService din Noua Zeelandă care a pus piciorul în Antarctica, în 1975.[4] Cele 2 jurnale ale sale din timpul celui de-al doilea război mondial stau la baza cărții Dosarele Farkas.[4]

Decesul și moștenirea[modificare | modificare sursă]

Farkas a fost prima femeie care a primit Premiul Henry Hill al MetService din Noua Zeelandă în 1986,[1] la pensionare.[7] A primit o recunoaștere specială la simpozionul Quadrennial Ozone din Germania în 1988 pentru cei 30 de ani de contribuție la cercetarea stratului de ozon. [1] Edith a donat unui muzeu o serie de obiecte personale și alte obiecte care au legătură cu cariera ei, inclusiv unele probe de roci din Antarctica, fotografii, publicații și copia originală a romanului despre șederea sa pe cel mai sudic continent. A dus o lungă luptă împotriva cancerul osos[2] și a murit la Wellington pe 3 februarie 1993.[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Rosslyn Shanks”. iwonderweather. Accesat în . 
  2. ^ a b c Balázs, Dénes (). „In Memóriám: Farkas Edit—Antarktika Kutatója (1921-1993)”. Földrajzi Múzeumi Tanulmányok (în Hungarian). Budapest, Hungary: Magyar Földrajzi Múzeum (12): 109–110. Accesat în .  Balázs, Dénes. „In Memóriám: Farkas Edit—Antarktika Kutatója (1921-1993) PART 2”. 
  3. ^ a b McGlone, Matt; Clarkson, Tom; Fitzharris, Brian Blair (). Unsettled-outlook: New Zealand and the greenhouse effect. Wellington, New Zealand: GP Books. p. 61. ISBN 978-0-477-01465-6. 
  4. ^ a b c d e „The Farkas Files Book 425698”. www.bookemon.com. Bookemon. Accesat în . 
  5. ^ Taylor, Rowan; Smith, Ian (). The State of New Zealand's Environment, 1997. Wellington, New Zealand: New Zealand Government - Ministry for the Environment. p. 10. ISBN 978-0-478-09000-0. 
  6. ^ Bojkov, Rumen D. „The International Ozone Commission (IO3C) Its history and activities related to atmospheric ozone” (PDF).  Mai multe valori specificate pentru |nume= și |last= (ajutor)
  7. ^ a b Munster, R. (). „Edith Elisabeth Farkas 1921-1993”. Földrajzi Múzeumi Tanulmányok (în English). Budapest, Hungary: Magyar Földrajzi Múzeum (12): 110. Accesat în .