Eddie Clarke
| Eddie Clarke | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Greater London, Anglia, Regatul Unit |
| Decedat | (67 de ani)[5][3][6][7] Londra, Anglia, Regatul Unit[8] |
| Înmormântat | Twickenham Cemetery[*][7] |
| Cauza decesului | cauze naturale (pneumonie) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Unit |
| Ocupație | muzician chitarist |
| Limbi vorbite | limba engleză[9] |
| Activitate | |
| Gen muzical | heavy metal |
| Instrument(e) | chitară |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Edward Allan Clarke (n. , Greater London, Anglia, Regatul Unit – d. , Londra, Anglia, Regatul Unit), cunoscut sub numele de scenă „Fast” Eddie Clarke sau pur și simplu „Fast” Eddie, a fost un chitarist britanic. Acesta a fost membru al formațiilor de heavy metal Motörhead și Fastway(d). După moartea lui Lemmy Kilmister și Phil „Philthy Animal” Taylor în 2015, a rămas singurul membru în viață al componenței originale a formației Motörhead.
Cariera
[modificare | modificare sursă]Până la vârsta de cincisprezece ani, acesta a cântat în numeroase formații locale, una dintre acestea fiind The Bitter End. Despre porecla „Fast”, Clarke a declarat că „nu am primit numele Fast Eddie din cauza vreunei chestiuni sexcuale sau pentru că puteam să cânt rapid. Am primit-o, deoarece puteam să cânt o notă într-un solo foarte repede”,[10] făcând referire la tehnica tremolo picking(d).
A continuat să cânte în concerte locale până în 1973, când a devenit membru al formației de blues prog rock Zeus.[11] În 1974, aceasta a înregistrat un album intitulat The Second Coming la Olympic Studios(d). Clarke a scris muzica pentru piesă „The Confession”.[11]
Acesta a luat parte la înregistrarea albumului Sea of Time cu Zeus. Mai târziu, împreună cu chitaristul Allan Callan, organista Nicky Hogarth și bateristul Chris Perry, Clarke a participat la o sesiune de jam înregistrată la Command Studios din Piccadilly. Grupul a atras atenția casei de discuri Anchor Records(d) și au alcătuit formația Blue Goose.[12] După încheierea contractului cu casa de discuri, Clarke, Hogarth și Perry au părăsit Zeus.[12]
La scurt timp după, Clarke a înființat o altă formație cu basistul Charlie Tumahai al grupului Be-Bop Deluxe(d), vocalista Ann McCluskie și bateristul Jim Thompson. Aceasta a fost denumită Continuous Performance și a rămas activă până la începutul anului 1975, când albumul lor demo nu a impresionat casa de discuri și nu au obținut o reînnoire a contractului.[13] După un alt proiect muzical eșuat - format din Nicky Hogarth de la Blue Goose, basistul Tony Cussons și bateristul Terry Slater - Clarke a renunțat temporar la cariera muzicală.[13]
Motörhead
[modificare | modificare sursă]În timp ce lucra la reamenajarea unei case flotante(d), Clarke l-a întâlnit pe tobosarul Phil Taylor,[14] care devenise recent membru Motörhead. Totuși, conform biografiei autorizate a lui Kilmister,[15] Lemmy l-a întâlnit pe Clarke pentru prima dată la recomandarea lui Gertie, recepționista de la studioul de repetiții. Motörhead a devenit populară odată ajunsă în topurile din Marea Britanie. Trioul Lemmy-Clarke-Taylor este considerat componența clasică a formației Motörhead; cei trei au lansat împreună albumele Motörhead(d), Overkill(d), Ace of Spades, Bomber(d), No Sleep 'til Hammersmith(d) și Iron Fist(d). De asemenea, au produs o suită de melodii de succes.
Pe lângă chitară și voce secundară, acesta a fost vocea principală pe un număr mic de melodii Motörhead: „Beer Drinkers and Hell Raisers(d)”, „I’m Your Witchdoctor(d)” (duet(d) cu Lemmy), „Step Down”[16] și „Emergency”.
Clarke a părăsit Motörhead în 1982 în timpul unui turneu în Statele Unite.[17] Nemulțumiți de recenziile primit de albumul Iron Fist, sesiunile de înregistrare cu formația Plasmatics(d) au umplut paharul.[18] Pentru Partea B a extended play-ului Stand by Your Man(d), fiecare grup a realizat melodii cover după piesele celeilalte formații; Clarke a considerat că decizia compromite principiile formației și și-a dat demisia. Conform autorului Joel McIver(d), Clarke însuși a negat această versiune și a declarat că „[Philthy] a principalul susținător al excluderii mele din formație. Observați că nu o numesc plecare, deoarece nu a fost alegerea mea. Mi-am imaginat că voi muri pe scenă cu Motörhead, așa că a fost o lovitură pentru mine când nu m-au mai dorit în formație.”[19] Clarke a fost înlocuit de fostul chitarist al Thin Lizzy și Wild Horses(d), Brian Robertson,(d) după ce solistul Anvil(d) - Steve „Lips” Kudlow(d) - a refuzat oferta de a cânta cu Motörhead. Ultimul concert al lui Clarke cu Motörhead a avut loc la New York Palladium pe 14 mai 1982. Ulterior, acesta a apărut pe albumul Live at Brixton Academy(d) din 2000.
Moartea
[modificare | modificare sursă]Clarke a murit pe 10 ianuarie 2018 la vârsta de 67 de ani. La momentul respectiv, era internat în spital unde era tratat de pneumonie.[20]
Discografie
[modificare | modificare sursă]Albume
[modificare | modificare sursă]- 1974 Curtis Knight Zeus – The Second Coming
- 1974 Curtis Knight Zeus – Sea of Time
- 1983 Fastway – Fastway
- 1984 Fastway – All Fired Up
- 1986 Fastway – Waiting for the Roar
- 1986 Fastway – Trick Or Treat (soundtrack album)
- 1988 Fastway – On Target
- 1990 Fastway – Bad Bad Girls
- 1992 Fastway – Say What You Will – Live
- 1993 The Muggers – The Muggers Tapes
- 1994 Solo album – It Ain't Over Till It's Over
- 2003 Motörhead – Live at Brixton Academy
- 2007 Fast Eddie Clarke Anthology
- 2009 Curtis Knight Zeus -The Second Coming
- 2010 Fastway – Steal The Show – 4 CD Live Box Set.
- 2011 Fastway – Eat Dog Eat
- 2014 Fast Eddie Clarke – Make My Day: Back To Blues
- 2018 Warfare-Cemetery Dirt Download Plastic Head Media Ltd
- 2018 Warfare-Misanthropy from the album Warfare(Nightmare Mixes)
Motörhead
[modificare | modificare sursă]- Motörhead – 21 august 1977
- Overkill – 24 martie 1979
- Bomber – 27 octombrie 1979
- Ace of Spades – 8 noiembrie 1980
- No Sleep 'til Hammersmith – 27 iunie 1981
- Iron Fist – 17 aprilie 1982
- BBC Live & In-Session – 20 septembrie 2005
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Eddie Clarke” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ „Eddie Clarke” (în engleză). Discogs. Wikidata Q504063. Accesat în .
- 1 2 „Fast Eddie Clarke”. Encyclopaedia Metallum. Wikidata Q938726. Accesat în .
- ↑ „Eddie Clarke”. Filmportal.de. Wikidata Q15706812. Accesat în .
- ↑ „Eddie Clarke dead: Motorhead guitarist dies aged 67”, The Independent,
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Eddie Clarke” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
- 1 2 „Eddie Clarke” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ↑ „Find a Grave” (în engleză). Wikidata Q63056. Accesat în .
- ↑ „Eddie Clarke”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ↑ The Best of.
- 1 2 Hann, Michael (). „Fast' Eddie Clarke: a rock'n'roll revivalist who made Motörhead motor”. The Guardian. London, UK. Accesat în .
- 1 2 Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Heavy Rock (ed. First). Virgin Books. p. 100. ISBN 0-7535-0257-7.
- 1 2 Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Heavy Rock (ed. First). Virgin Books. p. 100. ISBN 0-7535-0257-7.
- ↑ McIver, Joel (). „Eddie Clarke obituary”. The Guardian. London, UK. Accesat în .
- ↑ Lemmy, White Line Fever(2002). Simon & Schuster. ISBN: 0-684-85868-1.
- ↑ Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Heavy Rock (ed. First). Virgin Books. p. 100. ISBN 0-7535-0257-7.
- ↑ Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Heavy Rock (ed. First). Virgin Books. p. 100. ISBN 0-7535-0257-7.
- ↑ White Line Fever Lemmy and Janiss Garza pub. Simon & Schuster 2002 p. 162. ISBN: 0-684-85868-1
- ↑ McIver, Joel (). „Eddie Clarke obituary”. The Guardian. London, UK. Accesat în .
- ↑ Munro, Scott (). „Motorhead ex "Fast" Eddie Clarke dead at 67”. Classic Rock. Accesat în .
