Economie mov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Economia mov contribuie la dezvoltarea durabilă a economiei punând în valoare potențialul cultural al bunurilor și serviciilor.

„Economia mov ține cont de dimensiunea culturală în economie. Ea desemnează o economie care se adaptează diversității umane în contextul mondializării și se sprijină pe dimensiunea culturală pentru punerea în valoare a bunurilor și serviciilor.”[1] Aceste două tendințe, orizontală și verticală, se alimentează reciproc. Într-adevăr, creșterea componentei culturale atașată produselor este legată de vitalitatea culturală a teritoriilor.

Creșterea nivelului cultural[modificare | modificare sursă]

Contextul economiei mov este un context de o importanță culturală în creștere în societatea contemporană. Printre factorii invocați se numără:[2] o reechilibrare economică și politică mondială în beneficiul țărilor emergente, o revenire la mediile înconjurătoare locale (percepute din nou ca poli de stabilitate), noi forme de revendicări (ca urmare a prăbușirii marilor ideologii), o cerere socială pentru calitate tot mai mare, bazată pe consumurile culturale (care se asociază cu logica democratizării; individualizării și longevității actuale), demersurile de inovare (presupunând o stare de spirit culturală, de interdisciplinaritate, propice serendipidității)...

Domeniu de aplicare[modificare | modificare sursă]

Economia mov are un caracter transversal în sensul că valorizează toate bunurile și serviciile, indiferent de sectorul de activitate, sprijinindu-se pe dimensiunea culturală. Economia senzorială și experimentală reprezintă o aplicare.[2]

Ea diferă de economia culturii, care se sprijină pe o logică sectorială.

În iunie 2013, au fost publicate concluziile unui prim grup de lucru interinstituțional privind economia mov, reunind experți din cadrul unor instituții: UNESCO, OCDE, Organizația Internațională a Francofoniei, ministere franceze, întreprinderi, precum și experți ai societății civile. Acest document subliniază impactul fenomenului de culturalizare, care poate atinge pe viitor întreaga economie, cu incidențe asupra locurilor de muncă și asupra formării. Raportul distinge astfel locuri de muncă mov și profesii în direcția economiei mov: locurile de muncă mov sunt direct legate de mediul cultural prin finalitatea lor (exemplul urbaniștilor și al dezvoltatorilor), în timp ce profesiile orientate în direcția economiei mov sunt doar transformate sub efectul culturalizării (exemplul funcțiilor resurse umane sau al funcțiilor marketing și comunicare).[3]

Un alt document de referință apărut în iunie 2017[2] evocă diferite aspecte ale mediului uman în care economicul este susceptibil să producă beneficii culturale de ordinul învățării: arhitecturilor, artisticului, culorilor, eticului, imaginarului, patrimoniului, plăcerii, deprinderilor de viață, singularității etc.

Origine[modificare | modificare sursă]

Termenul a apărut în Franța în 2011 cu ocazia unui manifest[4] publicat în Le Monde.fr. Printre semnatari[5] figurează administratorii asociației Diversum[6] care a organizat, la Paris în octombrie 2011, primul Forum internațional al economiei mov, sub patronajul UNESCO, al Parlamentului European și al Comisiei Europene.[7]

Atașamentul la dezvoltarea durabilă[modificare | modificare sursă]

Cele trei componente ale economiei durabile

Economia mov subliniază prezența externalităților: mediul cultural în care agenții își găsesc resursele și asupra căruia își lasă amprenta este un bun comun. În acest fel economia mov plasează culturalul ca pe un pol de dezvoltare durabilă.

Culturalul este din start mai mult decât o întreagă miză a dezvoltării durabile. Într-adevăr, responsabilitatea societală de întreprindere își are primele surse în Pactul internațional al drepturilor economice, sociale și culturale, adoptat de către Națiunile unite în 1966.

Această miză reprezintă doar una dintre componentele dezvoltării durabile, alături de preocupările legate de mediul natural (economie verde) și cele legate de mediul social (economia socială). Complementaritatea dintre componentele economiei durabile a fost reafirmată cu ocazia unui apel[8][9] publicat în 2015 de Le Monde Économie, înaintea celei de-a 21-a Conferințe a Națiunilor Unite privind schimbările climatice.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Le Journal des Arts
  2. ^ a b c Diversum, Gilles Andrier, Loïc Armand, Francesco Bandarin, Jérôme Bédier, Françoise Benhamou, Fouad Benseddik, Gilles Boëtsch, Dominique Bourg, Jérôme Gouadain, Maria Gravari-Barbas, Marc-Antoine Jamet, François Jullien, Pascal Lamy, Jacques Lévy, Gilles Lipovetsky, Françoise Montenay, Jean Musitelli, Patrick O'Quin, Philippe d'Ornano, Dominique Perrault, Marie-Hélène Plainfossé, Nicole Rouvet, „Amprenta culturală a sectorului cosmetic” (consultat în 21 iulie 2018).
  3. ^ Concluziile primului grup de lucru interinstituțional privind economia mov
  4. ^ Le Monde.fr
  5. ^ Jean-Jacques Aillagon, Bruno Bourg-Broc, Bernard Cerquiglini, Gilles Ciment, Joëlle Garriaud-Maylam, José Luís Dicenta Ballester, Renaud Donnedieu de Vabres, Mercedes Erra, Pierre-Antoine Gailly, Jérôme Gouadain, Claudie Haigneré, Jean-Hervé Lorenzi, Jean Musitelli, Alain-Dominique Perrin, Odile Quintin, Bernard Ramanantsoa, Jean-François Rial, Pierre Simon.
  6. ^ Bernard Cerquiglini, Joëlle Garriaud-Maylam, Jérôme Gouadain, Jean-Hervé Lorenzi, Jean Musitelli, Odile Quintin, Pierre Simon. Sursa
  7. ^ Pagina web a Forumului internațional al economiei mov
  8. ^ Le Monde Économie
  9. ^ Semnat de: Pierre Bellon, Véronique Cayla, Bertrand Collomb, Pascal Colombani, Mercedes Erra, Emmanuel Faber, Pierre Fonlupt, Jean-Baptiste de Foucauld, Pierre-Antoine Gailly, Jérôme Gouadain, Philippe d'Iribarne, Pascal Lamy, Gilles Lipovetsky, Jean-Pierre Masseret, Gérard Mestrallet, Radu Mihăileanu, Jean Musitelli, Grégoire Postel-Vinay, Jean-Jack Queyranne, Odile Quintin, Bernard Ramanantsoa, Jean-François Rial, Franck Riboud, Michel de Rosen, Pierre Simon.