Echivalentul mecanic al caloriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dispozitivul experimental inventat de Joule (experimentul lui Joule)

Echivalentul mecanic al caloriei este un concept fizic ce a jucat un rol crucial în formularea legii conservării energiei și în termodinamica secolului al XIX-lea.

Această mărime reprezintă raportul dintre lucrul mecanic L și cantitatea de căldură Q echivalentă:

și aceasta în cazul când L se exprimă în jouli și Q în calorii internaționale (calIT).

Prin experimentul care ulterior avea să-i poarte numele (experimentul lui Joule), James Prescott Joule a reușit, în 1850, să determine cu mare precizie această valoare. Mai mult, fizicianul englez a demonstrat că lucrul mecanic și căldura se pot converti în mod direct dintr-una în cealaltă și astfel a pus bazele formulării primului principiul al termodinamicii.