Echivalentul mecanic al caloriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dispozitivul experimental inventat de Joule (experimentul lui Joule)

Echivalentul mecanic al caloriei este un concept fizic ce a jucat un rol crucial în formularea legii conservării energiei și în termodinamica secolului al XIX-lea.

Această mărime reprezintă raportul dintre lucrul mecanic L și cantitatea de căldură Q echivalentă:

și aceasta în cazul când L se exprimă în jouli și Q în calorii internaționale (calIT).

Prin experimentul care ulterior avea să-i poarte numele (experimentul lui Joule), James Prescott Joule a reușit, în 1850, să determine cu mare precizie această valoare. Mai mult, fizicianul englez a demonstrat că lucrul mecanic și căldura se pot converti în mod direct dintr-una în cealaltă și astfel a pus bazele formulării primului principiul al termodinamicii.