Dumuzi

Dumuzi 𒌉𒍣 Tammuz 𐤀𐤃𐤍
Bazorelief sumerian reprezentand nunta lui Dumuzi cu Inanna
Civilizația	sumero-babiloniană, feniciană-canaanită,
Rol	asimilabil cu Adonis
Frați	Geshtinanna

Dumuzi, Dumuzid sau Tammuz (în sumeriană:: 𒌉𒍣 - Dumuzid, în akkadiană:Duʾūzu, Dûzu, în ebraică:תַּמּוּז - Tammuz, în arabă تمّوز cunoscut de sumerieni ca Dumuzid Păstorul (sumeriană: 𒌉𒍣𒉺𒇻, - Dumuzid sipad) și de canaaniți ca Adon (feniciană: 𐤀𐤃𐤍; în paleo-ebraică: 𐤀𐤃𐤍), este un zeu mesopotamian și levantin (canaano-fenician) antic - al fertilității, vegetației și recoltei ,asociat cu agricultura și păstorii. A fost , de asemenea, primul și principalul consort al zeiței Inanna (cunoscută mai târziu sub numele de Ishtar). Moartea lui periodică rituală este jeluită de femei.

În mitologia sumeriană, sora lui Dumuzid era Geshtinanna , zeița vinului și a agriculturii, fertilității și interpretării viselor. În Lista Regilor Sumerieni, Dumuzid este trecut ca un rege antediluvian al orașului Bad-tibira și, de asemenea, un rege timpuriu al orașului Uruk.

În Coborârea Inannei în Lumea subpământeană, Inanna percepe că Dumuzid nu a reușit să jelească cum se cuvine moartea ei și, când se întoarce din acolo , le permite demonilor galla să-l tragă pe zeu în tărâmul morților ca să o înlocuiască. Inanna regretă mai târziu această decizie și decretează că Dumuzid va petrece jumătate din an în Lumea subpământeană, dar cealaltă jumătate a anului cu ea în lumea cerească a zeilor.Sora sa Geshtinanna rămâne în Lumea Subpământeană în locul lui, rezultând astfel ciclul anotimpurilor. Ierburile și semănăturile apar primăvara, odată cu întoarcerea lui Dumuzi, și dispar toamna, odată cu coborârea lui tărâmul subpământean. În poemul sumerian Inanna îl preferă pe zeul țăran Enkimdu în defavoarea lui Dumuzi.

Ghilgameș îl menționează pe Tamuz în Tableta a VI-a a Epopeii lui Ghilgameș ca fiind dragostea din tinerețe a lui Iștar, care a fost transformată într-o pasăre allalu cu o aripă ruptă. Dumuzid era asociat cu fertilitatea și vegetația, iar verile fierbinți și uscate din Mesopotamia se credea că erau cauzate de moartea anuală a lui Dumuzid. În timpul lunii de vară care îi poartă numele, oamenii din toată Mesopotamia se dedau public, la un ritual de doliu pentru el. Cultul lui Dumuzid s-a răspândit mai târziu în Levant și în Grecia, unde a devenit cunoscut sub numele semitic vestic Adonis. Tammuz este menționat cu numele în Cartea lui Ezechiel (de exemplu, Ezechiel 8:14-15)

„14. Și m-a dus la ușa cea dinspre miazănoapte a templului Domnului, și iată acolo ședeau niște femei, care plângeau pe Tamuz. 15. Și mi-a zis Domnul: "Vezi, fiul omului? Întoarce-te și vei vedea încă și mai mari urâciuni!"”

În studiile religiilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Tammuz a fost considerat pe scară largă un exemplu excelent al zeului arhetipal care moare și învie, dar descoperirea textului sumerian complet al Coborârii Inannei la mijlocul secolului al XX-lea a părut să infirme presupunerea academică anterioară conform căreia narațiunea se încheia cu învierea lui Dumuzid și a dezvăluit în schimb că se încheie tocmai cu moartea lui Dumuzid. Cu toate acestea, salvarea lui Dumuzid din lumea de dincolo este menționată ulterior în textul „Întoarcerea lui Dumuzid”, tradus în 1963.

Dumuzi chinuit de demonii galla în Lumea subpământeană - pe un sigiliu cilindric din jurul anilor 2500 î.Hr.

Cultul

Un bărbat taur luptând cu patru patrupede. Inscripția "Ama-Ushumgal" (𒀭𒂼𒃲𒁔 - ^dama-ušumgal), un omonim al zeului păstor Dumuzi. (Dinastia a Doua timpurie), circa 2600 î.Hr.Muzeele Regale de Artă și Istorie din Bruxelles

Tabliță antică de argilă din perioada amoriților (2000-1600 î.Hr.) în Mesopotamia, cuprinzând un cântec de jale la moartea lui Dumuzi, aflată, în prezent, la Muzeul Luvru din Paris

Zeul laptelui și al păstorilor

Asirologii Jeremy Black și Anthony Green descriu istoria timpurie a cultului lui Dumuzid ca fiind „complexă și derutantă”.. Conform Listei regilor sumerieni , Dumuzid a fost al cincilea rege antediluvian al orașului Bad-tibira..Sub numele „Dumuzid sipad” („Dumuzid Păstorul”), Dumuzid era considerat furnizorul de lapte, , care neputând fi depozitat cu ușurință fără a se să se strice. Un alt Dumuzi , numit „Pescarul”, a fost trecut în listă ca un rege arhaic al orașului Uruk. Se spunea că provenea din satul Kuara și că era soțul zeiței Inanna..

Zeul fertilității și semănăturilor

Pe lângă faptul că era zeul păstorilor, Dumuzid era și un zeu agricol asociat cu cultivarea plantelor. Popoarele din Orientul Apropiat antic îl asociau pe Dumuzid cu primăvara, când pământul era fertil și abundent dar, în lunile de vară, când pământul era uscat și sterp, se credea că Dumuzid „murise În timpul lunii Dumuzid, care cădea la mijlocul În timpul verii, întregul Sumer îi jelea moartea. Acesta pare să fi fost aspectul principal al cultului său. În Lagash, luna Dumuzid era a șasea lună a anului. Această lună și sărbătoarea asociată cu ea au fost transmise ulterior de la sumerieni la babilonieni și la alte popoare semite orientale, numele său fiind transcris în aceste limbi ca „Tammuz”.

Mitologia

Sumeriană

Căsătoria cu Inanna

Tabliță de teracotă din Nippur din a doua jumătate a mileniului al II-lea î.Hr, conținând poemul sumerian „Inanna îl preferă pe agricultor”, în care se povestește despre concurența dintre Damuzi și Enkimdu. Muzeul Orientului Antic din Istanbul

Poemul „Inanna îl preferă pe agricultor” (ETCSL 4.0.8.3.3) începe cu o conversație destul de jucăușă între Inanna și fratele ei Utu, care îi dezvăluie treptat că a sosit vremea să se căsătorească. . Dumuzid vine să o curteze, împreună cu un agricultor pe nume Enkimdu sau Enkidu. La început, Inanna il preferă pe agricultor , dar Utu și Dumuzid o conving treptat că Dumuzid este alegerea mai bună pentru un soț, argumentând că, pentru fiecare dar pe care agricultorul i-l poate oferi, păstorul îi poate oferi ceva și mai bun. În cele din urmă, Inanna se căsătorește cu Dumuzid. Păstorul și agricultorul se împacă, oferindu-și reciproc daruri. Samuel Noah Kramer compară mitul cu povestea biblică a lui Cain și Abel deoarece ambele relatări se concentrează pe un agricultor și un păstor care concurează pentru favoarea divină și, în ambele povești, zeitatea în cauză îl alege pe păstor.

Au supraviețuit un mare număr de poezii erotice de dragoste care celebrează legătura Inannei și a lui Dumuzid

Moartea lui Dumuzi

Spre sfârșitul poemului epic Coborârea Inannei în Lumea de Dincolo ), soția lui Dumuzid, Inanna, evadează din Lumea de dincolo, dar este urmărită de o hoardă de demoni galla, care insistă ca altcineva să-i ia locul în Lumea de Dincolo. Mai întâi ei dau peste Ninshubur, „sukkalul” Inannei și încearcă să o răpească, dar Inanna îi oprește, insistând că Ninshubur este servitoarea ei credincioasă și că a jelit-o pe bună dreptate cât timp se afla în Lumea de Dincolo. Apoi dau peste Shara, „cosmeticianul” Inannei, care este încă în doliu. Demonii încearcă să-l ia, dar Inanna insistă să nu o facă, pentru că și el o jelise. A treia persoană pe care o întâlnesc este Lulal, care este și el în doliu. Demonii încearcă să-l ia, dar Inanna îi oprește încă o dată. În cele din urmă, dau peste Dumuzid, care este îmbrăcat luxos și se odihnește sub un copac sau stă pe tronul Inannei, distrat de sclave. Inanna, nemulțumită, decretează că demonii îl vor lua, folosind un limbaj care amintește de vorbele pe care Ereshkigal le-a rostit în timp ce o condamna. Demonii îl trag apoi pe Dumuzid în Lumea Subpământeană.

Poemul sumerian „Visul lui Dumuzid” (ETCSL 1.4.3) începe cu Dumuzid povestindu-i Geshtinannei despre un vis înfricoșător pe care l-a avut. Apoi, demonii „galla” sosesc pentru a-l târî pe Dumuzid în Lumea Subpământeană, ca înlocuitor al Inannei. Dumuzid fuge și se ascunde. Demonii „galla” o torturează brutal pe Geshtinanna în încercarea de a o sili să le spună unde se ascunde Dumuzid. Geshtinanna, însă, refuză să le spună unde s-a dus fratele ei. „Galla” se duc la „prietenul” nenumit al lui Dumuzid, care îl trădează pe Dumuzid, spunându-i „gallei” exact unde se ascunde Dumuzid. „Galla” îl capturează pe Dumuzid, dar Utu, zeul Soarelui, care este și fratele Inannei, îl salvează pe Dumuzid transformându-l într-o gazelă.În cele din urmă, „galla” îl prind din nou pe Dumuzid și îl târăsc în Lumea Subpământeană.

Alte versiuni

Alte texte cuprind versiuni diferite și contradictorii ale povestirii morții lui Dumuzi. Poemul Inanna si Bilulu (ETCSL și cercetătorii l-au interpretat în multe feluri. Începutul poemului este cel mai deteriorat dar pare a fi un cântec de jale. Partea bine descifrabilă a poemului descrie dorul Inannei după soțul ei Dumuzid, care își paște turmele în stepă ., Inanna pleacă să-l găsească. Aici lipsește cea mai mare parte a textului. Când povestirea devine iar descifrabilă, Inanna află că Dumuzid a fost omorât. . Inanna află că cine a comis crima au fost vechea tâlhăriță Bilulu și cu fiul ei, Girgire. Ea pornește la drum spre Edenlila, unde îi găsește pe cei doi ucigași.. Inanna se ridică pe un scaun { și o preface pe Bilulu într-un burduf ca acela în care oamenii duceau apa prin deșert și o silește să toarne apa de libații la funeraliile lui Dumuzid.

Dumuzid and Geshtinanna începe cu demonii care o îndeamnă pe Inanna să cucerească Tărâmul subpământean Ea, în schimb, îl dă pe Dumuzid pe mâinile lor. . Ei îl așează cu picioarele, mâinile și gâtul în butuci și îl chinuiesc cu vătraie încinse. Ei îl dezbracă la piele și îl supun la „fapte rele”, acoperindu-i fața cu propriul său veștmânt Finally, Dumuzid îl cheamă pe Utu în ajutor Utu îl preschimbă pe Dumuzid într-o făptură jumătate vultur jumătate șarpe, ceea ce îi permite să fugă înapoi la Geshtinanna În textul cunoscut ca Țipătul cel mai amar , Dumuzid este izgonit de cele șapte duhuri rele din lumea subpământeană " și, în timp ce fugea, el cade într-un râu. În apropierea unui măr de pe celălalt mal,el este târât în lumea subpamânteană. unde toate „există” și, în același timp, „nu există”. ceea ce poate inseamna ca exista in forme imateriale sau nesubstanțiale

O culegere de cântece de jale pentru Dumuzid, numită În pustia ierbii timpurii se povestește cum Damu, „Unsul cel mort" este târât de demoni în Tărâmul subpământean unde îl orbesc,îl leagă fedeleș și nu-l lasă să doarmă. . Mama lui Damu încearcă să-l caute în Lumea subpamânteană dar Damu a devenit acum un duh incorporal Damu, „zăcând” peste vânturi, peste fulgere și uragane" .Nici Mama lui Damu nu poate consuma măncarea nici apa din Lumea subpământeană, pentru că sunt „rele”.Damu cutreieră drumul Lumii subpământene și întâlnește tot felul de duhuri. El întâlnește duhul unui mic copil, care îi spune ca s-a rătăcit.. Duhul unui cântăreț consimte să însoțească copilul . Damu le cere duhurilor să trimită un mesaj mamei sale, dar ele nu pot, fiindcă sunt moarte și cei vii nu pot auzi vocile celor morți. Totuși, Damu, reușește să spună mamei sale să-i scoată sîngele închegat și să-l taie în bucăți. Mama lui Damu predă sângele închegat surorii lui Damu,Amashilama, care este o lipitoare. Amashilama amestecă sângele închegat cu o bere, pe care Damu trebuie să o bea ca să revină la viață.. Dar, Damu înțelege că a murit, și spune că el nu se află „în iarba care va crește iarăși pentru mama sa”, și nici „în apele care vor crește”. Ea îi spune că „ziua care răsare pentru tine, răsare și pentru mine, ziua pe care o vezi, o vei vedea și eu”. referindu-se la faptul că ziua în lumea de sus este noapte în lumea subpământeană. .

Bibliografie

• Jeremy A. Black, Anthony Green Gods, Demons and Symbols of Ancient Mesopotamia: An Illustrated Dictionary, British Museum Press, 1992
• F Guirand Assyro-Babilonian Mythology în New Larousse Encyclopedia of Mythology, Crescent Books, New York 1989
• Constantin Daniel - Gândirea asiro-babiloniană în texte, Bibliotheca orientalis, Editura științifică, București, 1975
• L.Delaporte Phenician Mythology în New Larousse Encyclopedia of Mythology, Crescent Books, New York 1989
• Thorkild Jacobsen "Toward the Image of Tammuz", in William L.Moran,. (ed.), Toward the Image of Tammuz and Other Essays on Mesopotamian History and Culture, Wipf & Stock, Eugene, Oregon , pp. 73–103, ISBN 978-1-55635-952-1
• Victor Kernbach Dicționar de mitologie, Editura Albatros, București 1983
• Samuel Noah Kramer - Dumuzi's Annual Resurrection: An Important Correction to "Inanna's Descent"Bulletin of the American Schools of Oriental Research No. 183 (Oct., 1966), p. 31

University of Chicago Press

• Gwendolyn Leick A Dictionary of Ancient Near Eastern Mythology, New York City, New York: Routledge, 1991 ISBN 978-0-415-19811-0, archived from the original on 2023-04-09
• Gwendolyn Leick - Sex and Eroticism in Mesopotamian Literature, New York City, New York: Routledge,1998 ISBN 978-1-134-92074-7, archived from the original on 2023-03-21
• Louise M.Pryke, Ishtar, New York and London: Routledge, 2017 ISBN 978-1-138--86073-5, archived from the original on 2023-04-09
• Gregory Shushan Conceptions of the Afterlife in Early Civilizations: Universalism, Constructivism, and near Death Experience, New York City, New York and London, England 2009: Continuum International Publishing Group, ISBN 978-0-8264-4073-0, archived from the original on 2023-04-09
• Steve Tinney,Christopher Woods,Seth Richardson, James Osborne,Ahmed El Shamsy (eds.)Dumuzi's Dream Revisited , Journal of Near Eastern Studies, 77 (1), Chicago, Illinois: The University of Chicago Press april 2018 85–89, doi:10.1086/696146, ISSN 0022-2968, S2CID 165931671
• Diane Wolkstein, Samuel Noah Kramer, Inanna: Queen of Heaven and Earth: Her Stories and Hymns from Sumer, New York City, New York: Harper&Row Publishers, 1983 ISBN 978-0-06-090854-6

Legături externe

• saitul mythus.fandom
• Samuel Noah Kramer,Sumerian Mythology: A Study of Spiritual and Literary Achievement in the Third Millennium B.C.: Revised Edition, Philadelphia, Pennsylvania: University of Pennsylvania Press, 1961, ISBN 978-0-8122-1047-7
• Petru Ursache -„Povestea lui Dumuzi”, revista „Miorița” nr.8-9, 2002 pp.78-82]