Sari la conținut

Dumitru Pârvulescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dumitru Pârvulescu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, România[2] Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieluptător[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Înălțime166 cm  Modificați la Wikidata
Greutate52 kg[4]  Modificați la Wikidata
Țară România
Sportlupte[*]​  Modificați la Wikidata
Probelupte greco-romane
ClubCSA Steaua
Titluri și realizări
Jocuri olimpiceJocurile Olimpice de vară din 1964
Jocurile Olimpice de vară din 1960
Jocurile Olimpice de vară din 1956  Modificați la Wikidata
Medalii
Jocurile Olimpice
AurRoma 196052 kg
BronzTokyo 196452 kg
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dumitru Pârvulescu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un luptător român, laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1960 de la Roma și cu bronz la cele din 1964 de la Tokyo. A fost și vicecampion mondial în 1961.

Carieră

[modificare | modificare sursă]

S-a apucat de luptele greco-romane din copilărie, în paralel cu boxul, din cadrul clubului „Vulturii” din Lugoj.[5] Apoi a activat la Știința București, sub conducerea lui Petrică Ioanițescu, și pe urmă la Steagul Roșu Brașov, pentru a se stabili definitiv la Steaua București.

La vârsta de 19 ani și-a făcut debutul olimpic la ediția din 1952 de la Helsinki, dar a fost eliminat în turul întâi.[6] În anul următor s-a apropiat de podium la Campionatul Mondial de la Napoli, clasându-se pe locul 4.[5] A ocupat același loc și la Jocurile Olimpice din 1956 de la Melbourne. La ediția din 1960 de la Roma a obținut prima medalie de aur olimpică din istoria luptelor romanești.[5] În anul următor a devenit vicecampion mondial. Nu a putut să-și apere titlul olimpic la ediția din 1964 de la Tokyo, mulțumindu-se cu bronzul.[5]

După ce s-a retras din activitate competițională a devenit antrenor la cluburile bucureștene Progresul, Vulcan și Steaua. Printre elevi săi s-au numărat campionii olimpici Constantin Alexandru și Vasile Andrei.[5] Pentru realizările sale a fost numit maestru emerit al sportului și a primit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer.[7]

A murit în anonimat, în 2006 sau în 2007, potrivit surselor.[6][8] Fiind despărțit de soție, el trăia singur într-o garsonieră și aruncase toate medaliile, diplomele și cupele.[6]

Distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Medalia Muncii (18 decembrie 1956) „pentru merite deosebite in pregătire și pentru rezultatele obținute la cea de a XVI-a ediție a jocurilor olimpice care au avut loc la Melbourne”[9]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Dumitru Pîrvulescu”.
  2. 1 2 „Dumitru Pîrvulescu”.
  3. ↑ „Micul HerculeCiteste mai mult: /adevarul.ro/news/sport/micul-hercule-1_50aea3527c42d5a6639ea680/index.html”.
  4. ↑ „Dumitru Pârvulescu” (în engleză). Olympedia[*]. . Wikidata Q95606922.
  5. 1 2 3 4 5 Alex Bucur (). „Dumitru Pârvulescu – Primul luptător român care a devenit campion olimpic”. Antena 3. Accesat în .
  6. 1 2 3 Adrian Epure (). „Tragicul destin al campionului olimpic Dumitru Pîrvulescu. De supărare, și-a aruncat toate medaliile la coșul de gunoi”. Adevărul. Accesat în .
  7. ↑ DECRET nr. 563 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Tineretului și Sportului, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 668 din 16 decembrie 2000
  8. ↑ „Micul Hercule”. Adevărul. . Accesat în .
  9. ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 678 din 18 decembrie 1956 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor sportivi, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 36, 22 decembrie 1956, pp. 368–369.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dumitru_Pârvulescu&oldid=17115938