Dumitru Pârvulescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dumitru Pârvulescu
Dumitru Pârvulescu 1960.jpg
Date personale
Născut14 iunie 1933(1933-06-14)
Lugoj, județul Timiș
Decedat2006 sau 2007 (72-73 de ani)
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieluptător[*] Modificați la Wikidata
Înălțime1,66 m
Greutate52 kg
Țară România
Sportlupte[*]  Modificați la Wikidata
Probelupte greco-romane
ClubCSA Steaua
Titluri și realizări
Jocuri olimpiceJocurile Olimpice de vară din 1964
Jocurile Olimpice de vară din 1960
Jocurile Olimpice de vară din 1956  Modificați la Wikidata

Dumitru Pârvulescu (n. 14 iunie 1930, Lugoj, județul Timiș - d. 2006 sau 2007, București) a fost un luptător român, laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1960 de la Roma și cu bronz la cele din 1964 de la Tokyo. A fost și vicecampion mondial în 1961.

Carieră[modificare | modificare sursă]

S-a apucat de luptele greco-romane din copilărie, în paralel cu boxul, din cadrul clubului „Vulturii” din Lugoj.[1] Apoi a activat la Știința București, sub conducerea lui Petrică Ioanițescu, și pe urmă la Steagul Roșu Brașov, pentru a se stabili definitiv la Steaua București.

La vârsta de 19 ani și-a făcut debutul olimpic la ediția din 1952 de la Helsinki, dar a fost eliminat în turul întâi.[2] În anul următor s-a apropiat de podium la Campionatul Mondial de la Napoli, clasându-se pe locul 4.[1] A ocupat același loc și la Jocurile Olimpice din 1956 de la Melbourne. La ediția din 1960 de la Roma a obținut prima medalie de aur olimpică din din istoria luptelor romanești.[1] În anul următor a devenit vicecampion mondial. Nu a putut să-și apere titlul olimpic la ediția din 1964 de la Tokyo, mulțumindu-se cu bronzul.[1]

După ce s-a retras din activitate competițională a devenit antrenor la cluburile bucureștene Progresul, Vulcan și Steaua. Printre elevi săi s-au numărat campionii olimpici Constantin Alexandru și Vasile Andrei.[1] Pentru realizările sale a fost numit maestru emerit al sportului și a primit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer.

A murit în anonimat, în 2006 sau în 2007, potrivit surselor.[2][3] Fiind despărțit de soție, el trăia singur într-o garsonieră și aruncase toate medaliile, diplomele și cupele.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Alex Bucur (). „Dumitru Pârvulescu – Primul luptător român care a devenit campion olimpic”. Antena 3. Accesat în . 
  2. ^ a b c Adrian Epure (). „Tragicul destin al campionului olimpic Dumitru Pîrvulescu. De supărare, și-a aruncat toate medaliile la coșul de gunoi”. Adevărul. Accesat în . 
  3. ^ „Micul Hercule”. Adevărul. . Accesat în .