Virgil Dridea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Dridea II)
Sari la navigare Sari la căutare
Virgil Dridea
Mircea Dridea (1966).jpg
Informații generale
Data nașterii
Locul nașterii Ploiești, România
Data decesului (81 de ani)[1]
Locul decesului Ploiești, România
Post mijlocaș
extremă[*]
Cluburi de seniori* Modificați la Wikidata
Ani Club Ap (G)
1958-1968 600px trisection vertical HEX-8FD9DB HEX-FFFFFF HEX-FAF678 with red star in middle.svg Petrolul Ploiești 82
Echipe antrenate
1970–1978 Metalul Plopeni (secund)
1978–1983 Metalul Plopeni
1983–1985 Atlético Petróleos do Huambo⁠(d)
1985–1988 Prahova Ploiești
1988–1992 Petrolul Ploiești
1992–1993 Echipa națională de fotbal a Siriei
1994–1995 Dacia Unirea Brăila
1995–1996 Metalul Plopeni
1996–1997 Al-Jaish SC (Siria)⁠(d)
1997–1999 Midia Năvodari
1999–2000 Petrolul Ploiești
2000–2001 Midia Năvodari
2001–2002 Cimentul Fieni
2002–2003 Chindia Târgoviște
2003–2004 Metalul Plopeni
2004–2004 Petrolul Ploiești
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului național

Virgil Dridea (n. , Ploiești, România – d. ,[1] Ploiești, România)[2][3], cunoscut și sub numele de Dridea II sau Puiu Dridea, a fost un fotbalist și antrenor român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 17 noiembrie 1940, în Ploiești. Era fratele mai mic al lui Mircea Dridea, care a fost, de asemenea, un remarcabil fotbalist și antrenor.[4] A început să joace fotbal la „piticii” clubului Petrolul, apoi la echipa aceluiași club ploieștean.[5]

Cariera de jucător[modificare | modificare sursă]

Virgil Dridea a jucat ca mijlocaș și atacant (extremă stânga) în 82 de meciuri pentru Petrolul Ploiești, în perioada 1958-1968.

A debutat în Divizia A pe 24 august 1958 pentru „Lupii galbeni”, într-o victorie cu 3-0 împotriva echipei Jiul Petroșani. La sfârșitul acelui sezon (1958-1959) a îmbrăcat tricoul de campion al României la fotbal, alături de coechipierii săi.[5]

În returul campionatului 1965-1966, Dridea II a reușit un gol de excepție, direct din corner, în meciul decisiv cu Rapidul, principala adversară a petroliștilor în lupta pentru titlul de campioană din acel sezon. Meciul s-a încheiat cu scorul de 1-0, Petrolul reușind astfel să câștige al treilea campionat în perioada postbelică.[4]

Acest titlu, din 1966, a permis echipei Petrolul să joace din nou în Cupa Campionilor Europeni, adversară fiindu-i campioana Angliei, FC Liverpool (de remarcat și faptul că în acel an Anglia cucerise titlul de campioană mondială). În primul meci, disputat în deplasare, Petrolul a pierdut cu scorul 0-2, dar în meciul retur, disputat pe 12 octombrie 1966 la Ploiești, a adus o strălucită victorie pentru petroliști: 3-1 (au marcat Moldoveanu, Boc și Mircea Dridea pentru ploieșteni, respectiv Roger Hunt⁠(d) pentru „cormorani”). A fost singura victorie repurtată până în prezent de vreo formație din România împotriva celor de la FC Liverpool. Antrenorul Constantin Cernăianu a folosit formația standard, cu care câștigase campionatul 1965-1966: Mihai Ionescu – Pahonțu, Boc, Florea, Mocanu – Dincuță, Dragomir – Moldoveanu, Dridea I, Badea, Dridea II. În meciul al treilea, de baraj, disputat pe teren neutru (la Bruxelles), FC Liverpool a câștigat cu 2-0, calificându-se în optimile de finală ale competiției.[2]

Pe parcursul a opt ediții, a adunat 82 de jocuri în tricoul petrolist, toate în Divizia A, ultimul joc la Petrolul fiind pe 3 septembrie 1968, tot într-o partidă cu Jiul Petroșani (3-1). În 1968, Dridea II s-a transferat la Metalul Plopeni, unde, în 1970, și-a început cariera de antrenor de fotbal, ca antrenor secund al lui Gheorghe Bărbulescu.[5]

Trofee câștigate ca fotbalist[modificare | modificare sursă]

Petrolul Ploiești

Cariera de antrenor[modificare | modificare sursă]

Virgil Dridea a fost și un cunoscut manager de fotbal în România, unde a condus mai multe cluburi, precum Metalul Plopeni, Petrolul Ploiești, Prahova Ploiești, Dacia Unirea Brăila, Midia Năvodari, Cimentul Fieni și Chindia Târgoviște. De asemenea, a antrenat în Angola și Siria, unde a condus Atlético Petróleos do Huambo⁠(d), Al-Jaish SC (Siria)⁠(d) și Echipa națională de fotbal a Siriei.[6][7][8]

Ca antrenor la Petrolul Ploiești, a promovat echipa în Divizia A în 1989 și i-a dus din nou pe ploieșteni în competițiile europene, sub comanda sa „găzarii” întâlnind-o pe Anderlecht Bruxelles, în ediția 1989-1990 a Cupei UEFA. A revenit pe banca Petrolului, ca antrenor, în sezonul 1999-2000, iar în perioada 1 iulie 2004-31 decembrie 2004 a avut cel de-al treilea mandat de antrenor la cârma „lupilor galbeni”.[8]

Spre finalul vieții, a fost oficial al AJF Prahova, dar și unul dintre fondatorii noului club Petrolul, începând cu 2016, când echipa a luat-o de jos, din Liga a IV-a, reușind, în 2022, revenirea în prima ligă a fotbalului din România.[8][2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Doliu în marea familie a Petrolului Ploiești, duminică dimineață, la aflarea veștii că Virgil Dridea a încetat din viață, accesat în  
  2. ^ a b c „A murit Virgil Dridea, gloria Petrolului: două titluri și o confruntare legendară cu Liverpool în palmares”, GSP.ro, , accesat în  
  3. ^ „S-a stins una dintre marile legende ale Petrolului Ploiești. Rămas bun, Virgil Dridea!”, Observatorul Prahovean, , accesat în  
  4. ^ a b Dragoș Trestioreanu. „Frații Dridea - cei mai mari executanți de lovituri libere și cornere din România”. Doarpetrolul.ro. Accesat în . 
  5. ^ a b c „Aniversare pentru „Puiu" Dridea!”, Ziarulprahova.ro, , accesat în  
  6. ^ Ciprian Iana (), „Virgil Dridea, fostul antrenor al Petrolului, cel care i-a zdrobit în 1999 pe roș-albaștri: "Steaua e ciuca bătăilor", Libertatea, accesat în  
  7. ^ Dragoș Trestioreanu (). „Petrolistul care a netezit drumul spre ultimul titlu național și a adus-o, mai târziu, pe Anderlecht la Ploiești, a împlinit 74 de ani. Să ne trăiți, nea Puiu!”. sport.dragos-trestioreanu.ro. Accesat în . 
  8. ^ a b c „Ne-a părăsit o legendă! Rămas bun, Virgil Dridea!”, Fcpetrolul.ro, , accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]