Dreptul de întoarcere

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dreptul de întoarcere se referă la un principiu de drept internațional, stabilit în Declarația Universală a Drepturilor Omului și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice⁠(en)[traduceți], potrivit cărora orice persoană are dreptul să se întoarcă în țara ei de origine.

Acest principiu este luat în considerare specială în legile imigrației unor țări pentru a facilita sau pentru a încuraja întoarcerea din diaspora a cetățenilor refugiați.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Guvernul Statului Israel. Legea Reîntoarcerii, 1950.

Legături externe[modificare | modificare sursă]