Disurie
| Disurie | |
| Specialitate | urologie  |
|---|---|
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-9 | 788.1 |
| ICD-10 | R30.0 |
| DiseasesDB | 18003 |
| MedlinePlus | 003145 |
| Patient UK | Disurie |
| MeSH ID | D053159[1] |
Modifică date / text  | |
Disuria este durerea, arsura sau alt disconfort asociat urinării, resimțit de obicei la nivelul uretrei sau al meatului uretral(d).[2][3] Este un simptom, nu un diagnostic în sine, și poate fi cauzată de numeroase afecțiuni, cel mai frecvent de infecții și inflamații ale tractului urinar inferior, dar și de uretrită, vaginită, litiază urinară sau alte procese iritative ori obstructive.[2][4]
Disuria apare frecvent împreună cu alte simptome ale tractului urinar inferior, precum frecvența urinară crescută, imperiozitatea micțională sau nicturia(d).[5][6] Deși este adesea inclusă clinic în tabloul simptomelor urinare joase, ea este de obicei descrisă separat ca simptom dureros al urinării, mai degrabă decât ca simplu simptom de stocare vezicală.[7][8]
Diagnostic
[modificare | modificare sursă]Evaluarea disuriei începe cu anamneza și examenul fizic, cu atenție la debutul, durata și localizarea durerii, la simptomele asociate și la factorii de risc pentru infecție urinară complicată sau alte afecțiuni genitourinare.[2][9] Istoricul recent al activității sexuale este important, mai ales când există suspiciune de uretrită, vaginită sau infecție cu transmitere sexuală.[9][3]
La examenul clinic trebuie urmărite semne precum febra, frisoanele, sensibilitatea suprapubiană, durerea lombară sau în flanc, erupțiile cutanate și durerile articulare, deoarece acestea pot orienta către infecție sistemică, pielonefrită, afecțiuni dermatologice sau alte cauze ale disuriei.[3][2] Hematuria, scăderea debitului urinar sau colica pot sugera obstrucție urinară, litiază sau, mai rar, o tumoră a tractului urinar.[4][3]
Analiza urinei(d) este, de obicei, cea mai utilă investigație inițială la pacientul cu disurie.[9][3] Prezența nitriților la testarea cu bandeletă are o valoare predictivă mare pentru o urocultură pozitivă, iar esteraza leucocitară este de asemenea sugestivă pentru infecție; când ambele sunt prezente, probabilitatea unei infecții urinare bacteriene este și mai mare.[9][3] Un test pozitiv doar pentru esteraza leucocitară sau pentru piurie, fără alte elemente tipice pentru cistită bacteriană, poate sugera uretrită.[9][3]
La pacienții cu simptome persistente, factori de risc pentru complicații sau suspiciune de altă cauză decât o cistită necomplicată, evaluarea poate include urocultură, teste pentru infecții cu transmitere sexuală și, în funcție de context, investigații imagistice ori trimitere la specialist.[9][3]
Diagnostic diferențial
[modificare | modificare sursă]Disuria este descrisă de obicei ca senzație de arsură, usturime sau durere la urinare.[2][3] Cea mai frecventă cauză acută este infecția de tract urinar, în special cistita, dar diagnosticul diferențial include și uretrită, infecțiile cu transmitere sexuală, vaginita, prostatita, litiaza urinară, strictura uretrală(d), corpii străini, afecțiunile dermatologice locale și neoplaziile tractului urinar inferior.[9][4]
Medicamente și iritanți
[modificare | modificare sursă]Disuria poate apărea și în absența unei infecții, prin iritație locală sau prin efecte adverse medicamentoase.[9]
Genital
[modificare | modificare sursă]În funcție de sex și contextul clinic, cauzele genitale importante includ:
- Hiperplazie benignă de prostată, prostatită și cancer de prostată la bărbați.[4]
- Vaginită, cervicită și alte afecțiuni inflamatorii genitale la femei.[9][4]
- artrita reactivă(d) și alte afecțiuni sistemice cu manifestări urogenitale.[9][4]
Tract urinar
[modificare | modificare sursă]Infecțiile tractului urinar sunt una dintre cele mai frecvente cauze ale disuriei, mai ales la femei, la care acestea apar mai des din motive anatomice, inclusiv uretra mai scurtă și proximitatea față de regiunea perineală.[5][9] Alte cauze importante ale disuriei de origine urinară includ:
- Cistită și pielonefrită.[4]
- Chlamydia, trichomoniază, uretrită și alte infecții cu transmitere sexuală.[9]
- Calculi renali, calculi vezicali și alte cauze obstructive.[4]
- Neoplazii, inclusiv cancerul de vezică urinară(d), cancerul de prostată și cancerul uretral(d).[4]
- Strictura uretrală(d) și sindromul vezicii dureroase/cistita interstițială.[9][11]
- schistosomiaza urinară(d), în zonele endemice sau la persoane cu istoric relevant de călătorie.[12]
Altele
[modificare | modificare sursă]Mai rar, disuria poate apărea în cadrul unor afecțiuni sistemice sau extraurinare, inclusiv unele spondiloartropatii, boli inflamatorii și alte cauze mai puțin obișnuite identificate prin contextul clinic.[9][4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Expansion of the Human Phenotype Ontology (HPO) knowledge base and resources” (ed. 2018-03-08). . Wikidata Q57084043. Arhivat din original la
|archive-url=necesită|archive-date=(ajutor). Accesat în . - 1 2 3 4 5 „Dysuria - Urology”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 „Dysuria”. StatPearls. . Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 „Some Causes of Dysuria”. MSD Manual Professional Edition. . Accesat în .
- 1 2 „Uncomplicated Urinary Tract Infections”. StatPearls. . Accesat în .
- ↑ „Urinary Frequency - Urology”. Merck Manual Professional Edition. . Accesat în .
- ↑ „Dysuria”. International Continence Society. Accesat în .
- ↑ „Lower Urinary Tract Symptoms (LUTS): Overview”. Cleveland Clinic. . Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 „Dysuria: Evaluation and Differential Diagnosis in Adults”. American Family Physician. . Accesat în .
- ↑ „Ketamine Cystitis: An Underrecognized Cause of Dysuria”. Journal of the American Board of Family Medicine. . Accesat în .
- ↑ „Interstitial Cystitis/Bladder Pain Syndrome”. StatPearls. . Accesat în .
- ↑ „Assessment of dysuria - Differential diagnosis of symptoms”. BMJ Best Practice. . Accesat în .
