Disputele cu privire la cimitirul militar din Valea Uzului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Disputele cu privire la cimitirul militar din Valea Uzului
Ceremonia de sfințire și protestele din 6 iunie 2019
Informații generale
Perioadă începând cu 1972 (disputa teritorială), continuând cu 1994 (disputa asupra cimitirului), escaladarea conflictului în perioada mai-iunie 2019
Loc Valea Uzului, Harghita
Stare în desfășurare
Cauze
• planuri cadastrale făcute în afara Legii 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România
• dezinformare a publicului începând din anul 1985 privind caracterul etnic al cimitirului eroilor, cu baze în perioada reamenajării lui între 1926-1927 de către Societatea „Cultul Eroilor”
• amenajarea cimitirului de către comuna Sânmartin, Harghita fără avizul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, necesar după 2004
• amenajarea cimitirului de către orașul Dărmănești, Bacău fără a-l deține cu forme legale
Obiective
• anularea planurilor cadastrale ilegale și a intabulărilor făcute de primăria Dărmănești, Bacău
• mutarea sau demolarea parcelei românești din cimtir
• amendarea cetățenilor de etnie română ce au provocat distrugeri și violențe fizice și verbale la adresa cetățenilor de etnie maghiară, cât și a celor care au întreprins activități neolegionare sau au tulburat ordinea și liniștea publică
Rezultat
• nerespectarea acordului bilateral româno-ungar semnat la București în 6 martie 2008 privind regimul juridic al mormintelor ungare de război din România și al mormintelor române de război din Ungaria
• încălcarea Legii 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război
• conflictul din 6 iunie 2019 ce a dus prejudicii maghiarilor prezenți în cimitir și în general maghiarilor din România (prin intensificarea antimaghiarismului) și a integrității cimitirului
• activități neolegionare în cimitir, prohibite de legislația română
Concesii În curs de concretizare
Părți implicate
autorități de stat
Figuri politice

Disputele cu privire la cimitirul militar din Valea Uzului reprezintă o serie de dispute privitoare atât la situația amplasamentelor mormintelor militarilor de diverse naționalități din Cimitirul Eroilor din Valea Uzului, cât și la statutul administrativ al acestuia. Respectivelor probleme li s-au adăugat probleme suplimentare de nerespectare a legislației române în domeniu de către instituțiile sau organizațiile care au realizat proiectele de reabilitare a cimitirului până în anul 2019.[1]

Toate acestea au condus la izbucnirea publică a unui scandal în anul 2019, scandal ce a culminat cu incidente între membri ai comunităților română și maghiară, de Ziua Eroilor din 6 iunie 2019.[1]

Fond[modificare | modificare sursă]

Primăria Sânmartin[modificare | modificare sursă]

Începând cu anii 1990, de îngrijirea Cimitirului Eroilor din Valea Uzului s-a ocupat primăria comunei Sânmartin din județul Harghita, pe al cărui teritoriu se află din punct de vedere legal. După înființarea Oficiului Național pentru Cultul Eroilor (ONCE) în anul 2004, pentru orice lucrare în cimitirul militar era nevoie de avizul instituției, document ce nu a fost obținut de primăria Sânmartin și nici de primăria Dărmănești din județul Bacău, care a efectuat lucrări ilegal în cimitir în anul 2019. Astfel, potrivit ONCE, primăria Sânmartin a realizat lucrări de renovare a cimitirului, fără respectarea planurilor inițiale ale necropolei din 1927 realizate de Societatea „Cultul Eroilor”, amplasând trei monumente comemorative ungare, panouri informative, plăci comemorative și aproximativ 600 de cruci cu însemne naționale ungare și pe suprafețele de teren în care figurează, potrivit planurilor, morți de război și de alte naționalități, ale căror elemente de identificare nu se mai regăsesc în prezent.[1] Cu toate acestea, la renovările din perioada 2011, 2012-2015 când au fost amplasate cele 600 de cruci, acestea nu conțineau simboluri referitoare la Ungaria sau soldați maghiari,[2] iar potrivit colonelului istoric Vilmos Kovács, comandant al Institutului și Muzeului Militar (HM HIM) de la Budapesta⁠(hu), pe cruci fiind pus doar un simbol universal ce reprezintă o sabie și o cască, indiferent de naționalitatea soldaților.[3] De asemenea, mormintele nu sunt clar definite, astfel unele cruci nu respectă poziția reală a acestora.[2]

Lucrările au fost finanțate din resurse proprii ale primăriei Sânmartin, contribuții ale unor persoane fizice, dar și din donații ale Ministerului Apărării din Ungaria, fără înștiințarea și consultarea părții române, necesară conform reglementărilor dreptului internațional umanitar, precum și prevederilor acordului româno-ungar în domeniu.[1]

Primăria Dărmănești[modificare | modificare sursă]

Pe 6 iulie 2018, Ministerul Culturii a aprobat, în cadrul programului Centenarul Marii Uniri, două proiecte propuse de primăria Dărmănești, unul dintre ele fiind cel privind „Reabilitarea Cimitirului Internațional al Eroilor situat în Valea Uzului, la limita cu județul Harghita”, și a alocat pentru acesta suma 65.000 de lei, deși terenul se află într-o dispută iar din punct de vedere legal aparține de comuna Sânmartin din județul Harghita.[1]

În data de 16 noiembrie 2018, primăria s-a adresat Ministerului Apărării Naționale (M.A.p.N.) pentru realizarea studiului de fezabilitate și a proiectului tehnic pentru proiectul „Lucrări de construire monument Cimitir internațional și 50 de cruci pentru eroii români”, întrucât proiectul depășea posibilitățile financiare ale autorității locale, potrivit primarului din Dărmănești. Într-un comunicat pentru ziarul „Hotnews”, Ministerul Apărării Naționale a dat un răspuns contradictoriu, din care a reieșit că structurile de specialitate din cadrul M.A.p.N. nu pot presta servicii pentru entități din afara instituției militare, iar M.A.p.N. nu a putut da curs favorabil solicitării primite din partea primăriei Dărmănești.[1]

Autorizația de construire a fost aprobată pe 17 decembrie 2018 de primăria Dărmănești, însă aceasta fără a respecta prevederile legale în domeniu.[1] În urma unui control al Inspectoratului Regional în Construcții Nord-Est, emiterea autorizației nu avea arhivată dovada dreptului real asupra terenului, extrasul de carte funciară de informare actualizat, nu a fost solicitat avizul privind concepția artistică a monumentului de for public de la Ministerul Culturii și Identității Naționale, iar documentația tehnică nu a avut anexat planul de situație vizat de oficiul de cadastru.[1] De asemenea, nu a existat nici avizul ONCE, solicitat abia în aprilie 2019, care era obligatoriu și care nu a fost obținut nici până în prezent.[1] Ministerul Culturii și Identității Naționale a considerat, de asemenea, ilegală autorizația de construcție.[4]

Pe 19 decembrie 2018, primăria Dărmănești a lansat procedura de cumpărare directă pentru lucrări, iar pe 21 decembrie acestea au fost încredințate firmei Somalis Prest S.R.L. pentru suma de 199.757 de lei, de trei ori mai mult decât obținuse primăria Dărmănești de la Ministerul Culturii. Tot în 21 decembrie, printr-o hotărâre de Consiliu Local, s-a suplimentat cu 110.000 de lei bugetul local, la capitolul Cultură, pentru obiectivul „Cimitirul Internațional al eroilor Valea Uzului”, valoarea proiectului ajungând la 235.000 de lei: 60.000 de lei prevăzuți inițial în buget, 65.000 de lei de la Ministerul Culturii și alți 110.000 de lei de la ultima rectificare.[1]

Cu toate acestea și chiar dacă potrivit legii cimitirul din Valea Uzului aparține de comuna Sânmartin, Harghita, folosindu-se de o adresă a oficiului de cadastru, Consiliul Local Dărmănești a adoptat pe 29 martie 2019 o hotărâre prin care a introdus cimitirul din domeniul privat în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al orașului Dărmănești.[1]

Primăria Dărmănești a efectuat construcția parcelei de cruci românești pe un teren încă în dispută, totodată nerespectând cadrul legal în vigoare prin lipsa unor avize, singurul document disponibil fiind autorizația de construire eliberată chiar de primărie.[1]

În 2 mai 2019 reprezentanți ai Uniunii Democrate Maghiare din România, Hunor Kelemen, Attila Korodi și Barna Tánczos împreună cu Csaba Borboly, președinte al Consiliului Județean Harghita, au adresat mai multe scrisori către Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Culturii, Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, Inspectoratul de Stat în Construcții, prefecții de Harghita și Bacău, în care s-a cerut oprirea construcției și amânarea inaugurării până la clarificarea situației juridice, pentru prevenirea unor tensiuni interetnice.[5]

Ulterior, pe 4 iunie 2019, după izbucnirea scandalului, Prefectura Bacău a cerut revocarea hotărârii, menționând că, dincolo de aspectele de tehnică legislativă, prin Hotărârea de Guvern 299 din martie 2010 Cimitirul Eroilor din Valea Uzului figurează în inventarul domeniului public al comunei Sânmartin, existând posibilitatea unei suprapuneri de terenuri.[1]

Conflictul[modificare | modificare sursă]

În Raportul privind libertatea religioasă în România pe anul 2019, publicat în mai 2020 de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, s-a menționat faptul că Primăria Dărmănești a construit un monument și mai multe cruci în stil ortodox, în cinstea soldaților români din timpul Primului Război Mondial, crezând că au fost înmormântați acolo. Comunitatea etnică maghiară și oficialii din Uniunea Democrată Maghiară din România din Sânmartin, Harghita au declarat că primarul Dărmăneștiului și-a însușit cimitirul, care potrivit UDMR, se află în comuna Sânmartin. Tot aceștia au menționat faptul că monumentele recent construite în stil ortodox care onorează soldații români au fost amplasate deasupra mormintelor unor soldați maghiari predominant catolici.[6]

În 16 mai 2019, în mass-media s-a publicat o filmare unde a apărut un grup de persoane de limbă maghiară care au acoperit crucile și monumentul soldaților români în pungi negre de plastic. UDMR a luat poziție împotriva acestui gest și l-a considerat drept provocare menită să discrediteze comunitatea maghiară din România. Pe 29 mai 2019, primarul comunei Sânmartin a închis cimitirul militar Valea Uzului timp de 30 de zile.[6] Potrivit ziarului „Hotnews”, în 3 iunie, Consiliul Județean Harghita a decis că cimitirul va putea fi vizitat doar o oră pe săptămână. În 6 iunie mai multe asociații românești au anunțat intenția de a veni la cimitir. După acest anunț, senatorul Barna Tánczos a anunțat în aceeași zi, că membrii comunității maghiare din Harghita și Covasna vor organiza un protest pașnic la cimitir, întrucât chestiunea trebuie soluționată înainte de orice sfințire sau inaugurare.[7]

Potrivit ziarului „PressOne”, inițiativa de acoperire a crucilor a fost luată de activista Andrea Ladó pe un grup informal pe Facebook, ca reacție împotriva UDMR, care potrivit activistei, partidul maghiar a avut o înțelegere cu partenerii de coaliție ca inaugurarea monumentului să se facă după Alegerile pentru Parlamentul European din 26 mai, astfel oficialii având la cunoștință de existența lucrărilor din zonă și de situația lor juridică controversată.[8] Manifestarea a fost realizată după modelul protestelor Famen sau Pussy Riot, menite să provoace autoritățile.[8] Ulterior, autoritățile române au descins la câteva adrese din județul Harghita încercând să îi identifice pe activiștii anonimi. Grupul din rețea a fost închis, după ce fotografiile publicate, înțelese greșit de către populația românească, au declanșat revolta acesteia și o anchetă din oficiu din partea Poliției.[8] Reacțiile din partea română au fost amplificate de reprezentanții unor organizații naționaliste românești.[8]

Potrivit raportului american, la 6 iunie, sute de persoane echipate cu difuzoare, inclusiv mai mulți preoți ai Bisericii Ortodoxe Române, au ajuns la cimitir pentru a comemora soldații români despre care se crede că au fost îngropați acolo. Aceștia au fost întâmpinați de aproximativ 200 de membri ai Jandarmeriei, puși să asigure ordinea publică, poziționându-se între etnicii români și sute de etnici maghiari care nu au permis ca românii să intre în cimitir. În cele din urmă, unii etnici români și-au forțat drumul în cimitir, unde au ținut o ceremonie de comemorare a soldaților români. Mai mulți observatori au raportat că pomenirea s-a asemănat cu un ritual efectuat de membrii Mișcării Legionare, aflată în afara legii.[6]

Crucile și monumentul din beton din 2019, dedicate soldaților români necunoscuți, văzute din exteriorul cimitirului eroilor
Parcela Regimentului 10 de Infanterie Honvéd din Miskolc în 1917, peste care au fost amplasate în 2019 crucile soldaților români necunoscuți, în lipsa unor oseminte.
Planul parcelelor I, II ale Diviziei 39 Infanterie Honvéd, parcelelor I și II ale Regimentului 10 Infanterie Honvéd din Miskolc, parcelei germane și amplasamentul parcelei românești din 2019.

Potrivit ziarului „Hotnews”, coordonatorul forțelor de ordine ale Jandarmeriei a fost colonelul Sebastian Cucoș, fost șef al instituției, la acest eveniment în calitate de prim-adjunct al inspectorului general.[9] Sebastian Cucoș a apărut în zonă înainte de conflict, fiind surprins de reporterii „Hotnews” inspectând perimetrul în jurul orei 14:00, în condițiile în care manifestările erau programate începând cu ora 16:00 a părții maghiare și 17:00 a părții române.[9] Într-o filmare, a explicat liderilor Uniunii Democrate Maghiare din România că este prezent pentru a asigura că acțiunile nu vor degenera. În negocierile cu liderii maghiari, s-a ajuns în acord ca partea românească și maghiară să nu intre într-un conflict.[9] Reprezentanții maghiarilor au propus ca grupul românilor care va veni să depună coroanele de flori la gardul cimitirului, unde există plăcuțe informative în mai multe limbi și au precizat că doresc ca nimeni să nu pătrundă în cimitir atâta timp cât situația juridică nu e rezolvată.[9] Sebastian Cucoș și ceilalți reprezentanți ai Jandarmeriei au acceptat propunerea și au pus jandarmi să asigure locurile de la gard unde românii ar fi trebuit să pună coroanele. Ulterior, Cucoș a venit înaintea coloanei de români care a ajuns la cimitir dinspre Dărmănești, pentru ca mai apoi să fie văzut în timp ce încerca să-i grupeze pe maghiarii care se aflau în lanțul uman de la gardul cimitirului. Mai târziu, fostul șef al Jandarmeriei se afla între ultrașii care se îmbrânceau cu jandarmii.[9] Cucoș a încercat să-i tragă în spate pe unele dintre persoanele care se manifestau agresiv.[9] Apoi, în momentul în care poarta cimitirului a fost ruptă, Cucoș a strigat către maghiari să se dea la o parte și ghida operativele de jandarmi în acest sens. În alte imagini, Cucoș a apărut în coloana de manifestanți români care au intrat în cimitir, imediat după ce poarta a fost ruptă.[9]

Urmări[modificare | modificare sursă]

Pe 12 iunie 2019, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor (ONCE) a făcut public faptul că în cimitir sunt îngropați 11 militari români, dintre care 8 identificați nominal și 3 neidentificați. Fișa de evidență a cimitirului din anul 1988, fără o sursă documentară, a făcut trimitere la 148 de morți de război români (și nu 149 cum rezultă din însumarea morților de război),[10] unde s-au însumat morții de război români identificați nominal de la Valea Uzului cu morții de război români identificați nominal la Poiana Uzului, Bacău, cei din urmă fiind mutați în perioada interbelică la Cimitirul eroilor din Comănești.[10][1]

O asociație de cultul eroilor din Bacău a publicat două documente din 1985,[11] unde se făcea trimitere la cei 148 morți de război români, despre care s-a constatat ulterior că au fost mutați la Comănești,[10][1] pentru a dovedi că la Valea Uzului au fost îngropați români.[11] Documentele sunt parte a unui sondaj al Ministerului Apărării din perioada 1984-1985, în care au fost înregistrate toate monumentele de război străine și românești din România.[11] Istorica Maria Bucur a afirmat că sondajul a fost făcut de departamentul armatei responsabil de memorialele de război deoarece șeful statului, Nicolae Ceaușescu, a fost informat la începutul anilor 1980 despre „pericolul ascuns” pe care îl reprezintă monumentele maghiare cu caracter „horthyst-fascist” din Transilvania, îndemnând la elaborarea unui plan concret de acțiune.[12] Acțiunea consta în mare parte în demolări sau transformări, în urma cărora să se concretizeze dispariția unor detalii referitoare la soldații maghiari și să se sublinieze doar aportul românesc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Documentul menționat conține, de asemenea, o listă cu traducerea în limba română a numelor maghiare care există în registrele anterioare.[11][13] Potrivit jurnalistei Emese Vig, un document referitor la cimitirul de la Valea Uzului avea scop de propunere ca respectivele nume traduse să fie înscrise în noul registru de înhumări sau chiar pentru un viitor monument comemorativ, în scopul reproiectării cimitirului.[11]

După inaugurarea la 26 august 1994 a unui monument al eroilor maghiari căzuți în zonă în Al Doilea Război Mondial, un corespondent de Bacău al Rompres a publicat într-un număr al ziarului faptul că „[ceremonia] s-a ținut în cimitirul satului, unde cu două zile înainte, potrivit unor localnici care nu au vrut să-și publice numele, au fost scoase toate crucile românești, unele dintre ele au fost ascunse sub o grămadă de pământ, iar altele au fost arse.”[11] Cu toate acestea, potrivit unei informări a ONCE din 1985, „mormintele, slab conturate, nu erau marcate cu însemne de căpătâi; totul era acoperit cu iarbă și din loc în loc, brazi”.[14] Jurnalistul Lajos Sylvester⁠(hu), inițiatorul proiectului de construcție al monumentului, a comentat știrea la acel moment în mai multe articole, printre care unul publicat și în ziarul Háromszék⁠(hu), unde a subliniat unele dezinformări din articolul Rompres, însă acestea nu au fost publicate și în presa în limba română.[11][A] Potrivit jurnalistei Emese Vig, crucile din lemn puse în perioada interbelică putreziseră de multă vreme, constructorii monumentului din 1994 găsind în cimitir doar câteva monumente din piatră.[11]

În 24 iunie 2019, la o dezbatere organizată în cadrul Universității de Vară de la Băile Tușnad⁠(en) pe subiectul cimitirului militar din Valea Uzului și a disputelor privind limitele județelor Harghita și Bacău, colonelul istoric Vilmos Kovács, comandant al Institutului și Muzeului Militar (HM HIM) de la Budapesta⁠(hu), căruia îi este încredințată îngrijirea mormintelor, cimitirelor și monumentelor militare maghiare, a declarat că din cei 11 soldați la cimitirul Valea Uzului și pe care autoritățile române îi consideră români, cinci au fost cetățeni maghiari și au luptat în Armata Ungariei. De asemenea, acesta a mai amintit că în monarhia austro-ungară, etnia oamenilor nu era consemnată în registrele militare.[3]

Simbolul universal utilizat pe crucile de lemn.

După o cercetare, s-a descoperit că parcela românească,[15] compusă din 50 de cruci din beton,[3] a fost așezată pe rândurile III și IV ale parcelei I a Regimentului 10 de Infanterie Honvéd din Miskolc,[15] fapt confirmat de Vilmos Kovács.[3] Tot acesta a amintit că pe de altă parte, cele 600 de cruci din lemn care au fost amplasate în cimitir în timpul amenajării anterioare, care a avut loc cu sprijinul statului maghiar, au fost puse simboluri care se aplică tuturor soldaților care au murit ca eroi, indiferent de naționalitatea lor, respectiv o sabie și o cască. În schimb, pe cele 50 de cruci de beton din parcela românească au fost inscripționate cu textul „soldat român necunoscut”, lucru care strică echilibrul anterior al cimitirului.[3]

Vilmos Kovács a reamintit că, în cadrul întrevederii care a avut loc la București, la 27 iunie, partea română a pus la îndoială, la început, chiar și faptul că cimitirul din Valea Uzului ar fi fost înființat, în 1916, ca cimitir maghiar. În schimb, a considerat că cimitirul a fost creat la zece ani după război, atunci când autoritățile române au efectuat reînhumări, această problemă fiind într-un final combătută cu documente. Colonelul a specificat că partea română a susținut inițial, că în cimitir se odihnesc 149 de militari români, iar mai târziu, că ar fi 19 români cunoscuți și 3 necunoscuți, iar în cea mai nouă poziție se amintește de 8 soldați români cunoscuți și 3 necunoscuți, din care la rândul lor Vilmos Kovács a dovedit că 5 dintre aceștia erau cetățeni maghiari. Colonelul a mai subliniat faptul că cimitirul trebuie readus la starea sa inițială.[3] Tot acesta a spus, într-o altă întrevedere, că în cimitir se află cel mult 5 soldați români iar cele 50 de cruci ridicate pentru aceștia nu își au rostul.[16]

Sursele publicate de ONCE conțin astfel numere contradictorii. Fișa de exhumare-înmormântare maghiară, care conține datele militarilor morți aduși de la cimitirele înconjurătoare improvizate la cimitirul de la Valea Uzului infirmă numărul de 8 militari români, numind doar 7 militari din care unii de origine diferită de cea românească, care figurează în felul următor:[2]

Hungary location map.svg
1
2
3
4
5
Locurile de origine ale celor 5 soldați ai Forțelor de apărare regale maghiare (Magyar Királyi Honvédség)
1
Harcsik Mihály
2
Grimm Mihály (Michael)
3
Román Mihály
4
Kuzma György
5
Mordaninecz György (Jiří)
  1. Horcic Mihai (în sursa ONCE) este listat în registrele maghiare ca Harcsik Mihály, soldat al Regimentului 11 Infanterie Honvéd. S-a născut în Nyírkarász, comitatul Szabolcs.[2] După o cercetare ulterioară s-a descoperit a fi de origine maghiară și de religie greco-catolică.[17]
  2. Grimu Mihai figurează ca Grimm Mihály, soldat al Regimentului 18 Infanterie Honvéd, dar până la moarte sa fiind în Regimentul 16 Infanterie Honvéd. S-a născut în Ágfalva, comitatul Sopron,[2] fiind de origine germană din Ungaria și de religie luterană.[17]
  3. Roman Mihai figurează ca Román Mihály, soldat al Regimentului 11 Infanterie Honvéd. S-a născut în Kistéglás, comitatul Ung,[2] fiind de origine maghiară și de religie greco-catolică.[17]
  4. Cosma Gheorghe figurează ca Kuzma György, soldat al Regimentului 16 Infanterie Honvéd. S-a născut în Nagyrákos, comitatul Ugocsa,[2] fiind de origine posibil ruteană și de religie greco-catolică.[17]
  5. Morduminechei Gheorghe figurează ca Mordaninecz György, soldat al Regimentului 11 Infanterie Honvéd. S-a născut în Aklos, comitatul Bereg, fiind de origine ruteană[2] și de religie greco-catolică.[17]

De asemenea, mai există militarii:

  1. Lusin Filip care figurează ca Lusicz Philip, soldat al Regimentului 52 Infanterie din Imperiul Rus. În cazul său, sunt necesare cercetări suplimentare.[2]
  2. Rotaru Stan, care nu figurează în registrele maghiare cu alte detalii.[2]

Asociația „Magyar hadisírgondozás” a subliniat faptul că registrele de deces nu conțin informații privind originea militarilor iar pe de altă parte originea este irelevantă, deoarece sistemele juridice ale ambelor părți, maghiară și română, consideră că naționalitatea este decisivă. Astfel, dacă un soldat era cetățean al Regatului Ungariei și servea în armata regală maghiară, el este considerat un erou maghiar, indiferent de origine. În mod similar, un cetățean român de origine ceangăiască care a servit în armata română este considerat un erou român,[2] urmând Legea 379/2003 din România.[18]

Placa ce prezintă soldații ruși și români, la secțiunea soldaților ruși figurând la poziția 6 Lusicz Fülöp (Lusicz Philip)

Agenția de presă „Hotnews” a menționat că în timpul comemorării au avut loc violențe verbale și fizice împotriva minorității maghiare prezente cât și distrugerea porții cimitirului. Infracțiunile au fost reclamate de Partidul Popular Maghiar din Transilvania, Partidul Civic Maghiar și Asociația pentru Protecția Drepturilor Minoritare „Mikó Imre”, în urma cărora a fost deschis un dosar penal pentru incitare la ură și discriminare. Dosarul a fost clasat în februarie 2020 de un procuror din cadrul Parchetului Moinești, având ca argument în ordonanța de clasare faptul că una dintre ultragiile aduse, „afară cu ungurii din țară”, este „o presupusă lozincă antimaghiară” și nu se încadrează la infracțiunea de incitare la ură și discriminare[7] după articolul 369 din Noul Cod Penal, întrucât, potrivit procurorului, „aceste lozinci nefiind de natură să provoace incitarea publicului la ură sau discriminare, în condițiile în care incitarea trebuie să vizeze o categorie de persoane (de ex. persoane cu un anumit tip de handicap, homosexuali etc.) și nu o etnie”.[19] De asemenea, ordonanța de clasare a dosarului conține și o serie de neconcordanțe în ceea ce privește desfășurarea manifestărilor la fața locului, unde citează în document doar martorii români.[7] Clasarea a fost contestată, menținându-se același rezultat.[20] Organizația „Active Watch” a solicitat Inspecției Judiciare să verifice cazul.[20] Ordonanța de clasare din februarie a fost desființată în decembrie 2020 de Judecătoria Moinești și s-a dispus continuarea urmăririi penale.[21]

Într-un interviu pentru „Radio Europa Liberă”, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Csaba Asztalos, a declarat într-un context general că anchetatorii, Poliția și Parchetul încă nu simt când să califice o faptă ca fiind motivată de ură (spre exemplu, infracțiunea expresă în ce privește incitarea la discriminare), în lipsa unui grad de cunoaștere necesar, ducând la problema soluționării în instanță. Există în schimb excepția cazului agravant (un atac asupra cuiva care aparține unei etnii), unde acesta se soluționează. Tot acesta a mai amintit că un procurorul de caz cercetează infracțiunea de incitare la discriminare ca fiind doar pe anumite criterii: orientare sexuală, dizabilitate, dar nu și etnic.[22]

După 6 iunie 2019, autoritățile i-au amendat cu câte 3.000 de lei pe Csaba Borboly, președintele Consiliului Județean Harghita, și pe Róbert Grüman, vicepreședintele Consiliului Județean Covasna, pentru că au omis să anunțe și Jandarmeria despre evenimentul din data de 6 iunie. În cazul ultimului, amenda a fost anulată în noiembrie 2019,[23] iar ulterior și lui Csaba Borboly i-a fost anulată în decembrie 2020.[24] Autoritățile nu au tras la răspundere persoanele de etnie română care au pătruns cu violență în cimitirul militar.[25] Cotidianul „Krónika” și portalul de știri maszol.ro s-au adresat Inspectoratului Județean de Poliție din Bacău și au solicitat informații cu privire la stadiul în care s-a aflat ancheta începută în urma incidentelor de la cimitir: acoperirea cu folie de plastic a crucilor, a unei presupuse violențe exercitate asupra activistului român George Simion, respectiv a actelor de violență comise în timpul ocupării de la 6 iunie a cimitirului, și dacă vinovații au fost trași la răspundere. Din răspunsul instituției, din iunie 2019, s-a aflat că ancheta continuă în toate cele trei cazuri. Nu s-a comunicat numărul suspecților și nici câți dintre aceștia au fost identificați.[25] La sfârșitul lunii iunie, maszol.ro a anunțat că, după vizionarea a mai multe ore de înregistrări realizate la fața locului, respectiv după parcurgerea a sute de profiluri de Facebook și a mai multor mii de postări, jurnaliștii au reușit să identifice participanții principali ai incidentelor din 6 iunie. Portalul maghiar de știri a constatat că persoanele care au comis acte de violență au fost 19 membri ai unei facțiuni de suporteri ai echipei de fotbal Dinamo București și s-a reușit identificarea după nume a câtorva persoane. Acestea au postat materiale de la cimitir la circa o săptămână după evenimente.[25]

Potrivit istoricului Oliver Jens Schmitt, un alt factor declanșator al conflictului interetnic l-a reprezentat existența Frăției ortodoxe la fața locului, organizație care se aseamănă în materie de simbolistică cu Frățiile de cruce din perioada interbelică. Aceasta s-a aflat în cooperare cu părți ale forțelor de ordine.[26]

În 7 iunie 2019, după evenimentele din Valea Uzului, ambasadorul României la Budapesta a fost convocat la Ministerul Afacerilor Externe din Ungaria, însă acesta a refuzat dialogul cu secretarul de stat maghiar.[27]

În 8 iunie 2019, președintele Ungariei, János Áder, s-a declarat împotriva evenimentelor care au avut loc la cimitir.[28]

În 13 iunie 2019, ministrul ungar al Afacerilor Externe și Comerțului Exterior, Péter Szijjártó⁠(en), a declarat că România nu trebuie să îi pedepsească pe cei care au comemorat pașnic la cimitirul militar din Valea Uzului, ci pe aceia care sunt într-adevăr responsabili de acțiunile violente, împotriva maghiarilor.[29]

În 18 iunie 2019, a avut loc un protest la Miercurea Ciuc organizat de Partidul Popular Maghiar din Transilvania unde s-a solicitat demisia prefectului județului Harghita ca urmare a evenimentelor legate de cimitirul militar.[30]

În luna iunie 2019, Ministrul Apărării Naționale a anunțat că pregătește un memorandum pentru preluarea cimitirului de către minister.[1] Scopul acestei preluări este acela de a asigura respectarea neîngrădită a dreptului fiecărui stat care are morți înmormântați aici, de a-și comemora eroii căzuți în luptă, precum și acela de a asigura efectuarea activităților de protejare și întreținere a mormintelor și de reabilitare a operelor comemorative existente, în deplin respect al normelor de drept internațional aplicabile și al acordurilor bilaterale ale României, încheiate în acest domeniu cu țările care au militari înhumați în cimitir.[31] Drept replică, președintele Consiliului Județean Harghita, Csaba Borboly, a susținut însă că soluția nu e naționalizarea, ci respectarea legii, în sensul că de îngrijirea cimitirului s-a ocupat primăria Sânmartin și voluntarii, iar până acum guvernul nu a intervenit niciodată. Tot acesta a menționat faptul că abuzuri se vor întâmpla în continuare, indiferent de ce instituție a statului se va implica, cât timp nu se va clarifica limita județelor.[32] Împotriva acțiunii cerute de M.A.p.N au mai fost și parlamentarii Barna Tánczos și Attila Korodi, susținând că o astfel de măsură este ilegală, întrucât M.A.p.N. nu s-a consultat cu primăria Sânmartin cu privire la preluarea unui bun aflat în domeniul public al acesteia iar legea nu permite o preluare în proprietatea statului din proprietatea autorității publice locale, fără acordul autorității publice locale. De asemenea, s-a mai amintit că primăria Sânmartin a demonstrat că poate avea grijă de cimitir.[14]

În 26 iunie 2019, o comisie alcătuită din reprezentanți ai Ministerului Apărării din România și Ministerului Apărării din Ungaria a ținut un dialog la Valea Uzului, având în vedere principiile și normele dreptului internațional umanitar, precum și cele prevăzute de Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Ungarei privind regimul juridic al mormintelor ungare de război din România și al mormintelor române de război din Ungaria, semnat la București la 6 martie 2008.[33]

În 27 iunie 2019, Uniunea Democrată Maghiară din România a informat printr-o scrisoare oficială adresată președintelui și vicepreședinților Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), grupurilor politice ale Consiliului Europei și liderilor delegațiilor naționale ale statelor membre ale UE cu privire la încălcările de lege comise în cimitirul militar.[34] Ulterior, senatorii Liviu Pop, președintele Delegației Parlamentului României la APCE și Titus Corlățean, membru al delegației Parlamentului României la APCE, au trimis o scrisoare ca răspuns pentru demersul UDMR la Strasbourg,[35] prin care aceștia au informat eronat APCE în privința faptului că în 1990 a fost înlăturat oricare indiciu multinațional al cimitirului de către partea maghiară, deși Attila Korodi a citit o informare a ONCE care arată că, în 1985, „mormintele, slab conturate, nu erau marcate cu însemne de căpătâi; totul era acoperit cu iarbă și din loc în loc, brazi”.[14] În aceeași zi, ministrul Apărării Naționale, Gabriel Leș, a declarat că situația cimitirului trebuie rezolvată prin dialog, la nivel diplomatic[36] iar președintele Partidul Popular Maghiar din Transilvania, István Csomortányi, a organizat un protest la Sfântu Gheorghe împotriva naționalizării cimitirului din Valea Uzului și împotriva prefectului de Harghita.[37]

Monumentul ortodox sub formă de cruce celtică din cimitir.

În 2 iulie 2019, președintele UDMR, Hunor Kelemen, a solicitat premierului Viorica Dăncilă retragerea avizului de „valoare artistică” acordat de Ministerul Culturii monumentul românesc din cimitir, susținând că reprezintă crucea celtică, un simbol legionar din perioada interbelică. În acest sens s-a trimis și o solicitare către Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” pentru un punct de vedere.[38] Pe 3 iulie, și Attila Korodi a trimis o scrisoare oficială ministrului Culturii și Institutului „Elie Wiesel”, în care a cerut explicații cu privire la bazele juridice pentru conceptul ansamblului monumental la care Ministerul Culturii a dat aviz favorabil cu o săptămână înainte și respectiv, simbolistica crucilor de beton amplasate în cimitir, precum și la simbolurile folosite de participanții români la ceremonia care a avut loc la necropolă în data de 6 iunie, care se aseamănă cu cele ale Mișcării Legionare, aflată în afara legii.[39]

În 9 iulie 2019, în cadrul unei întrevederi între miniștrii de externe maghiar și român, Péter Szijjártó⁠(en) și Teodor Meleșcanu, oficialul maghiar a cerut omologului să ajute la facilitarea consultărilor între experții din cele două țări asupra chestiunii cimitirului de la Valea Uzului și să susțină o vizită comună la fața locului în cât mai scurt timp posibil. Péter Szijjártó a declarat cu această ocazie că „într-o țară guvernată de statul de drept care respectă valorile europene, nu sunt sancționați cei care iau parte la o demonstrație pașnică la un cimitir, ci mai degrabă cei care îi atacă”.[40]

În 16 iulie 2019, Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat posturile B1 TV și Realitatea TV privind modul în care au fost reflectate, în perioada 6 și 9 iunie, evenimentele din Valea Uzului.[41]

În 23 iulie 2019, la inițiativa Partidului Popular Maghiar din Transilvania, aproximativ 500 de persoane au protestat, la Odorheiu Secuiesc, împotriva transformării cimitirului militar și a încălcării drepturilor maghiarilor din ultima perioadă.[42]

În 2 octombrie 2019, Guvernul Ungariei s-a adresat Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei și a solicitat întocmirea unui raport în cazul Cimitirului din Valea Uzului.[43]

În 7 octombrie 2019, Ministrul Afacerilor Externe al Ungariei, Péter Szijjártó, a declarat la Arad că și-ar dori o rezolvare pe cale diplomatică a conflictului declanșat în Valea Uzului.[44]

În 16 octombrie 2019, Ministerul Apărării din România a așteptat opinia statelor ai căror morți de război se odihnesc în cimitirul militar, acesta fiind motivul pentru care a întârziat o nouă rundă de consultare a instituțiilor române și maghiare care sunt responsabile cu îngrijirea mormintelor militare.[45]

În 5 noiembrie 2019, prefectul județului Bacău a atacat în instanță hotărârile nr. 29 din luna martie, prin care cimitirul militar a fost mutat din domeniul privat în domeniul public al orașului, respectiv hotărârea nr. 48, prin care a dorit să corecteze problemele de formă ale hotărârii anterioare și autorizația de construire pe care primăria a eliberat-o pentru sine, în vederea construirii parcelei românești și a ridicării monumentului, având ca temei incertitudinea situației juridice și lipsa avizelor necesare construirii obiectivului.[46]

În 6 noiembrie 2019, la invitația Oficiului Național pentru Cultul Eroilor (ONCE), instituțiile române, maghiare, ruse și germane responsabile cu îngrijirea mormintelor militare au efectuat o vizită de informare în cimitirul militar. Cu această ocazie, colonelul Vilmos Kovács a declarat că este dispus ca în zona în care se află cele 50 de cruci, monumentul și rândul de drapele, să se efectueze, împreună cu partea română, săpături care să confirme faptul că acolo sunt îngropați soldați maghiari. Reprezentantul instituției germane responsabile cu îngrijirea mormintelor militare nu a luat poziție în disputa cu privire la cimitirul din Valea Uzului. Reprezentantul instituției ruse a susținut propunerea maghiară și a spus că este important pentru el ca în cimitir să se creeze un sit memorial și pentru cei 22 de soldați ruși care se odihnesc aici.[16]

Asociația „Calea Neamului” a realizat în anul 2020 pelerinaje la cimitir pe 28 mai, de Ziua Eroilor, 25 octombrie, de Ziua Armatei Române și pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României, deși în toate cazurile aceste acțiuni erau restricționate în contextul epidemiei de coronavirus din România. La aceste evenimente au fost prezente și echipaje de poliție și jandarmerie. Poliția Miercurea Ciuc a fost sesizată dar nu a constatat încălcarea legislației în vigoare sau alte nereguli.[47]

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat pentru RFI România că în 21 ianuarie 2021[48] a preluat instrumentarea dosarului de la Parchetul Moinești.[49][48]

Disputa teritorială[modificare | modificare sursă]

Fostele cazărmi ungare de grăniceri din sat, transformate ulterior în tabără de elevi

Potrivit Legii 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, cu modificările ulterioare[50] și republicată în noiembrie 2018, satul Valea Uzului este parte componentă a comunei Sânmartin din județul Harghita,[1] acesta figurând în comuna Sânmartin în evidențele de recensământ, precum și în registrul electoral.[4] În toate documentele Ministerului Apărării Naționale, respectiv Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, cimitirul de la Valea Uzului figurează în comuna Sânmartin, județul Harghita.[1]

Legea din anul 1968 privind organizarea administrativ teritorială a României nu a trasat granițele județelor pe fosta frontieră estică a Austro-Ungariei. În zonele muntoase, terenuri din regiunea istorică Transilvania au ajuns să aparțină județelor din regiunea istorică Moldova. Cu toate acestea, Valea Uzului a rămas, potrivit legii, în județul Harghita.[4]

Până în anul 1968, localitatea aparținuse comunei Sânmartin din Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară.[51]

Exquisite-kfind.png   Vezi și articolul:  Valea Uzului, HarghitaVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].
Granița dintre Austro-Ungaria și România între 1869-1898, notată cu dungă galbenă. Satul Úzvölgy (Valea Uzului) se află situat la stânga, în teritoriul austro-ungar.
Limitele unităților administrativ-teritoriale Dărmănești (Bacău) și Sânmartin (Harghita) în perimetrul satului Valea Uzului, Harghita potrivit Legii 2/1968, republicată 2018 – cu albastru – și planurilor cadastrale ulterioare (1972 și 1985) – cu roșu – făcute în afara legii.
Vama românească (pichetul 13) de pe granița româno–austro-ungară, aflată în punctul 46°20′06.65″N 26°17′37.16″E / 46.3351806°N 26.2936556°E

După anul 1968, oficiile cadastrale au trasat mai multe limite cadastrale, transferând satul Valea Uzului la Dărmănești, în județul Bacău, deși modificarea limitelor teritoriale trebuia operată prin lege. Astfel, în 1972 și 1985 oficiile de cadastru[1] din cele două județe[50] au convenit ca Valea Uzului să fie inclusă[1] (în planurile cadastrale din respectivii ani)[50] în cadastrul localității Dărmănești,[1] fiind în discuție o suprafață de 120 ha, cu hotarul pe râul Uz.[50]

Oficiul de Cadastru, Proiectare și Gospodărirea Apelor Bacău (O.C.P.G.A.) a realizat în anul 1969 o documentație de delimitare a hotarului între comuna Dărmănești (Bacău) și Sânmartin (Harghita), dosarul fiind înregistrat cu nr. 821/27.02.1971 în O.C.P.G.A. Documentația respectă hotarul vechi, cuprins în vechile documente cadastrale, satul fiind inclus în comuna Sânmartin.[52] Potrivit topografului Botond-József Rákossy, Legea 2/1968 descrie doar unitățile administrative (la nivel de sat, oraș, județ), lipsind o anexă cu hărți. Conform legii cât și decretului Consiliului de Miniștri nr. 1136/1968 (acesta din urmă referindu-se la demarcarea administrativă a județului Harghita) satul Valea Uzului aparține județului Harghita.[53] Delimitarea cadastrală a rămas a fi făcută în anii următori.[53]

Limita cadastrală dintre comuna Dărmănești (județul Bacău) și Sânmartin din județului Harghita a fost realizată în 1969 de O.C.P.G.A. Din schița și descrierea limitelor reiese că partea în litigiu – satul Valea Uzului și cimitirul de război – se află în comuna Sânmartin.[53] Astfel, documentația de delimitare cadastrală cea mai apropiată în timp de înființarea județelor confirmă ceea ce scrie și Legea 2/1968. Potrivit aceluiași topograf, cum până în prezent nicio graniță a județului nu a fost modificată prin lege, documentele din 1968-1969 ar trebui să fie valabile și astăzi.[53]

În cazul în care doi proprietari revendică același teritoriu se aplică principiul de întâietate, unde primul care înregistrează teritoriul în cartea funciară are prioritate. Astfel dacă comuna Sânmartin ar fi făcut acest lucru în anul 2001 (vezi mai jos), nu ar mai fi existat disputa teritorială.[53]

După promulgarea Legii 7/1996 care prevede trecerea în registrele cadastrale a limitelor localităților, primăria Dărmănești a emis pretenții asupra localității Valea Uzului. Punctul de vedere era întărit de faptul că, la momentul respectiv, așezarea era accesibilă doar dinspre Moldova, dar cu toate acestea, legătura dinspre Transilvania este asigurată de Pasul Uz.[4] Primăria Dărmănești a inclus cimitirul militar ca teren intravilan al orașului în planul urbanistic general (P.U.G.), aprobat în 1997 și valabil până astăzi.[54]

În anul 1998 au fost inițiate demersurile de delimitare cadastrală a localităților Dărmănești din județul Bacău și Sânmartin din județul Harghita, astfel Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie al Harghitei a semnalat faptul că localitatea Valea Uzului este dincolo de hotar, chiar dacă legea stabilește că aparține de comuna Sânmartin. Potrivit documentului Oficiului, modificarea limitelor nu este posibilă decât prin lege.[1]

Împărțirea teritoriului dintre Sânmartin (Harghita) și Dărmănești (Bacău) în documentația de delimitare din 1969, dosar înregistrat 821/27.02.1971 în O.C.P.G.A. De remarcat hotarul județelor ce respecta fosta graniță austro-ungară–română.

Potrivit unei acțiuni introduse în instanță în 2020, în anul 1998 când s-au efectuat măsurarea și înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale din Sânmartin și Dărmănești, realizate de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară (OCPI) Harghita, au fost omise din documentație 77 de hectare aparținând localității Valea Uzului. După terminarea măsurătorilor și a documentației, primarul comunei Sânmartin s-a adresat în scris Oficiului semnalând eroarea apărută. Greșeala a fost recunoscută de către OCPI Harghita, care a explicat că nu a avut timp suficient la dispoziție, motiv pentru care terenul în discuție nu a mai fost introdus în documentație.[55]

În 15 martie 2001, la sediul Oficiului județean de cadastru Harghita a avut loc o întâlnire la care au luat parte reprezentanți de la Oficiul județean de cadastru Bacău și primăria Dărmănești în care s-a convenit delimitarea hotarului potrivit Legii 2/1968. La 26 martie 2001 s-a aprobat inventarul public al comunei Sânmartin, în care era inclus și cimitirul din Valea Uzului. În decembrie, inventarul a fost atestat printr-o Hotărâre de Guvern, publicată în Monitorul Oficial, în august 2002. Tot în anul 2002, Oficiul de Cadastru Harghita a menționat, într-o adresă, că la realizarea cadastrului în 1998, Valea Uzului nu a fost inclusă în Sânmartin deoarece timpul efectiv de executare a lucrării a fost prea scurt.[1]

Conform Legii 103/2002 privind separarea noii comune Cozmeni de Sânmartin, Valea Uzului figurează în județul Harghita.[56]

Disputa privind teritoriul a continuat până în anul 2006, când s-a constituit, prin ordin al prefecților Harghitei și Bacăului, comisia de delimitare și marcare a hotarului, însă fără finalizare. În anul 2007, Consiliul Local Sânmartin a adoptat o hotărâre în care în domeniul public al comunei este menționat cimitirul de la Valea Uzului cu o suprafață de 5.000 mp, fapt confirmat prin Hotărârea de Guvern[1] nr. 299 din 2010.[55][54] Primăria Dărmănești a contestat hotărârea, pierzând în prima instanță.[55]

Oficiul de cadastru al Harghitei a transmis ulterior în 2008 că Valea Uzului aparține de Sânmartin, iar includerea în cadastrul orașului Dărmănești s-a făcut fără modificarea legii. Situația a rămas incertă, iar doi ani mai târziu s-a început programul, reluat, de delimitare a hotarelor administrative, unde s-a procedat la delimitarea localităților Dărmănești și Sânmartin. Deoarece nu s-a ajuns la un acord, în anul 2012, s-a constituit, la nivelul prefecturilor, comisia de conciliere, însă nu s-a ajuns la niciun acord, conflictul urmând a fi soluționat de instanță. Consiliul Județean Harghita a cerut Prefectului de Harghita, autoritatea competentă în cauză, să sesizeze instanța, însă acest lucru nu s-a întâmplat, litigiul rămânând deschis până în prezent.[1]

În data de 3 octombrie 2018, primăria din Dărmănești a trimis o adresă la oficiul de cadastru Bacău în care s-a cerut lămuriri în privința amplasamentului cimitirului de la Valea Uzului. Fiind încă în litigiu delimitarea teritorială, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a decis ca limita utilizată în activitatea de recepție a documentațiilor cadastrale și de înscriere în cartea funciară să fie conform limitelor administrativ teritoriale și a limitelor planurilor cadastrale existente la Fondul Național Geodezic de la data de 10 ianuarie 1990, respectiv cu cimitirul Valea Uzului în teritoriul județului Bacău. Însă, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară efectuează doar operațiuni tehnice privind gestionarea și reprezentarea grafică a limitelor administrativ teritoriale, iar operațiunile de delimitare administrativă sunt atributul exclusiv al comisiilor de delimitare, constituite prin ordin de prefect. Cu toate acestea, la data de 29 martie 2019, Consiliul local Dărmănești a adoptat o hotărâre prin care a introdus cimitirul din Valea Uzului din domeniul privat în domeniul public al orașului. Decizia a fost contestată de primarul din Sânmartin.[1] La mijlocul lunii aprilie din același an terenul a fost intabulat de Dărmănești.[4]

Pe 10 mai 2019, ministrul de Interne, Carmen Dan, a avut o întâlnire cu reprezentanții prefecturii Bacău și primăriei Dărmănești, în care s-a convenit „demararea cu celeritate a procedurilor de clarificare a situației juridice” a cimitirului disputat între județele Bacău și Harghita, urmând ca autoritățile locale județene să se reunească într-o ședință comună.[1]

Prefectura Bacău, prin prefectul Maricica Luminița Coșa, a cerut Consiliului Local din Dărmănești în 4 iunie 2019 să revoce hotărârea de consiliu local prin care Cimitirul Eroilor din Valea Uzului a fost trecut în domeniul public al localității. În caz contrar, prefectul a avertizat că va merge în instanță pentru a anula actul emis.[57]

Încercări de mediere între prefecți au avut loc în comuna Ghimeș-Făget la 9 iulie 2019, acestea eșuând.[58] Concluzia prefectului de Harghita, Jean-Adrian Andrei, a fost aceea că localitățile din județ trebuie să acționeze în instanța de contencios administrativ pe cele din județul Bacău cu care au litigii, menționând că Lunca de Sus și Lunca de Jos din județul Harghita au rezolvat deja conflictul cu comuna Palanca, Bacău.[59] Consiliul Județean Harghita a transmis la 17 iulie în același an în presă că va deschide un proces pentru a recupera 17,8 hectare de teren, ce reprezintă suprafața satului Valea Uzului, apărută în Planul Urbanistic General al comunei Sânmartin. De asemenea, s-a mai menționat litigiul comunelor Frumoasa, Păuleni-Ciuc, Ciucsângeorgiu și Sânmartin prin care acestea au de recuperat 4.494,8 ha, 3.924,1 ha, 4.155,7 ha și respectiv 6.569 ha de teren aflat în județul Bacău, cumulând 19.144,3 ha, pierdute după organizarea administrativ teritorială a României din anul 1968. Inițial, pentru revendicarea terenurilor s-a deschis un proces de mediere în anul 2012, care a trenat.[58]

În august 2019, primăria Dărmănești a acționat în justiție primăria Sânmartin cu scopul de a anula parțial hotărârea din 2007 a consiliului local al comunei, prin care a fost declarat proprietate publică a localității cimitirul militar și clădirile dezafectate ale fostei cazărmi din apropierea cimitirului. Hotărârea Consiliului Local Sânmartin a fost confirmată și prin Hotărârea Guvernului nr. 299/2010.

În februarie 2020, primăria Sânmartin a introdus o acțiune în instanță la Tribunalul Harghita solicitând ca aceasta să stabilească linia de hotar dintre așezările învecinate ale județelor Harghita și Bacău și, cu această ocazie, să stabilească și linia de hotar dintre cele două județe. Primăria are ca dovadă documentele de carte funciară din 1906 prin care se atestă dreptul de administrare asupra terenurilor aflate în litigiu. Tribunalul Harghita a admis cererea și a constatat că nu are competență teritorială, motiv pentru care a transferat cazul Tribunalului Bacău. Potrivit rezumatului încheierii, nu există cale de atac împotriva hotărârii. Primarul comunei Sânmartin a declarat că nu este de acord cu transferarea procesului la Tribunalul Bacău, deoarece județul este direct implicat în proces, iar acest aspect ar putea influența hotărârea instanței. Prin urmare, acesta s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, pentru ca procesul să fie transferat într-un județ neutru.[55]

În iulie 2020, în urma unei hotărâri judecătorești definitive, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus ca prefectul județului Bacău să pună la dispoziție toate documentele din instituția sa privind cimitirul militar din Valea Uzului. Procesul a fost inițiat de președintele Consiliului Județean Harghita, Csaba Borboly, în calitate de persoană fizică, după ce prefectul județului Bacău i-a respins solicitarea de acces la informațiile de interes public legate de cimitir. Tot acesta a declarat că este posibil ca în anul 2001 primăria Dărmănești să fi folosit documente care nu aveau ștampilă sau semnătură.[60]

În octombrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins prin sentință definitivă acțiunea primăriei Dărmănești în vederea anulării hotărârii Consiliului Local Sânmartin prin care cimitirul militar a fost trecut în proprietatea publică a comunei Sânmartin în 2007.[54] Hotărârea curții însă a soluționat faptul că dreptul de proprietate asupra cimitirului nu este reglementat de hotărârea consiliului local Sânmartin, aceasta neavând rol juridic, ci de hotărârea guvernului din 2010, în vigoare până în prezent.[61] H.G. din 2010 a confirmat în fapt hotărârea din 2007 a consiliului local Sânmartin care a indicat că cimitirul militar și cazărmile părăsite care se află în apropierea acestuia fac parte din domeniul public al comunei Sânmartin. Potrivit portalului Székelyhon, Curtea de Apel Târgu Mureș nu a dispus în fond cu privire la apartenența terenului, ci a stabilit că procedura în contencios administrativ poate fi intentată doar împotriva hotărârii de guvern, iar curtea a lăsat astfel deschisă problema dreptului de proprietate și a creat posibilitatea unei noi viitoare acțiuni în contencios administrativ.[61]

În februarie 2021, comunitatea composesorală „Aklos” din Sânmartin și o alta din Ciucani au dat în judecată primăria Dărmănești, după ce aceasta a intabulat în favoarea sa trei terenuri din Valea Uzului în decembrie 2020, cu o suprafață totală de aproape 16 hectare, terenuri aflate în proprietatea composesoratelor în urma unor restituiri și intabulate la oficiul de cadastru din județul Harghita în anul 2004. Înregistrările din Harghita cu privire la aceste terenuri nu au fost incluse în sistemul național de evidență a proprietăților E-terra în anul 2009, însă în 2019, un angajat al oficiului de cadastru din județul Harghita a atras atenția celor de la oficiul de cadastru din județul Bacău asupra faptului că în județul Harghita, în zona respectivă au fost emise numere topografice pentru cinci terenuri.[62]

În 26 mai 2021, Tribunalul Bacău a anulat decizia din martie 2019 prin care Consiliul Local din Dărmănești a inclus terenul pe care se află cimitirul militar din Valea Uzului în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul său public. Instanța a acceptat la cererea Consiliului Județean Harghita și a Serviciului de Asistență Juridică în Domeniul Minorităților „Mikó Imre” de a interveni în proces, însă a respins cererea similară a UAT Dărmănești.[63]

Tabăra școlară Valea Uzului[modificare | modificare sursă]

Un alt punct de divergență îl reprezintă apartenența teritorială a fostei tabere școlare din sat. Prin Ordinul nr. 1093/2006 emis de președintele Autorității Naționale pentru Tineret, Károly Borbély, care a abrogat Ordinul nr. 919/2006, s-a aprobat transmiterea imobilului, mijloacelor fixe și mobile, proprietate publică a statului prin Direcția Județeană de Tineret Harghita, la Direcția Județeană de Tineret Bacău. Ordinul prevedea ca în termen de 30 de zile de la emiterea lui să se încheie protocolul de predare-preluare al imobilului, astfel fixându-se ca termen data de 20 iulie 2006. Reprezentanții D.J.T. Bacău nu s-au prezentat la acest termen, fapt care a continuat cu contestarea respectivului ordin în fața instanței de contencios administrativ. Preluarea taberei școlare și repunerea în funcțiune au eșuat.[50]

Note[modificare | modificare sursă]

  • A Lajos Sylvester⁠(hu) a comentat articolul „Comemorarea soldaților maghiari” din Rompres în ziarul Háromszék⁠(hu) din Sfântu Gheorghe în numărul 1220 de pe 30 august 1994, unde a citat declarația unui localnic pe nume István Novák în vârstă de 84 de ani, potrivit căruia crucile din lemn ale celor căzuți în Primul Război Mondial au putrezit. În 1941 au mai fost soldați îngropați, peste care au fost așezate cruci din trunchiuri de copaci și o poartă decorativă. Tot după informațiile localnicului, după aproximativ 40 de ani și acestea au putrezit. În articolul din Rompres a mai apărut informația potrivit căreia inaugurarea monumentului s-a făcut de ziua națională a Ungariei și s-a cântat Imnul maghiar, însă Sylvester a subliniat că ziua națională este de Sfântul Ștefan al Ungariei pe 20 august, și nu 26, iar imnul nu a fost cântat tocmai pentru a nu irita partea română, cântându-se doar Imnul secuiesc. La inaugurare a participat și o delegație compusă din 50 de locuitori din Kunszentmárton, așezare înfrățită cu Sânmartin.[64] TVR 1 a transmis aceleași informații false, adăugând faptul că cimitirul este multietnic și „semnele creștine ale dispariției eroilor români care și-au sacrificat viața pentru eliberarea Transilvaniei de Nord, răpite de o nedreaptă și forțată decizie de la Viena, nu mai există.”[65]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa Dinu, Clarice; Cozmei, Victor; VIDEO Dosarul complet al conflictului româno-maghiar de la Valea Uzului. Câți români sunt îngropați în cimitirul eroilor, disputa teritorială și problemele de legalitate. Date și documente oficiale; hotnews.ro, 13 iunie 2019 accesat la 13 iunie 2019
  2. ^ a b c d e f g h i j k uz-volgye.ro. „Az Úz-völgyi katonai temető története”. Accesat în . 
  3. ^ a b c d e f „Oficial ungar: cinci soldați considerați români din cimitirul din Valea Uzului au fost cetățeni maghiari”. Agenția de presă MTI, hirado.hu (Web Archive). . Accesat în . 
  4. ^ a b c d e „Cimitirul militar din Valea Uzului - Graniță de județ disputată, istoria pusă la îndoială - SINTEZĂ”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. . Accesat în . 
  5. ^ „Úz-völgyi katonatemető: az építkezés leállítására szólította fel a szakhatóságokat az RMDSZ”. maszol.ro. . Accesat în . 
  6. ^ a b c International Religious Freedom Report for 2019, United States Department of State, Office of International Religious Freedom, Washington, SUA, pag. 9-10
  7. ^ a b c Dinu, Clarice (). „Cum a decis un procuror că „afară cu ungurii din țară" este o „presupusă lozincă antimaghiară" și nu incitare la ură și discriminare / Clasarea dosarului Valea Uzului”. hotnews.ro. Accesat în . 
  8. ^ a b c d Felseghi, Bianca (). „O serie de evenimente nefericite. Cum au ajuns la violență românii și maghiarii, în Valea Uzului”. pressone.ro. Accesat în . 
  9. ^ a b c d e f g Victor Cozmei, Clarice Dinu (). „VIDEO Momentele-cheie în care a fost surprins fostul șef al Jandarmeriei, Sebastian Cucoș, în timpul evenimentelor tensionate de la cimitirul din Valea Uzului”. hotnews.ro. Accesat în . 
  10. ^ a b c „ONCE: Primăria Sânmartin a efectuat lucrări de restaurare a necropolei de la Valea Uzului fără respectarea cadrului juridic aplicabil”. Agerpres. . Accesat în . 
  11. ^ a b c d e f g h Vig Emese, 13 iunie 2019, maszol.ro. „Lét és nemlét határán – az úzvölgyi temető 100 éves története”. Accesat în . 
  12. ^ en Maria Bucur; Heroes and Victims: Remembering War in Twentieth-Century Romania, Indiana University Press, 2009, pag. 183 ISBN 9780253003911 (E-Book)
  13. ^ en Maria Bucur; Heroes and Victims: Remembering War in Twentieth-Century Romania, Indiana University Press, 2009, pag. 184 ISBN 9780253003911 (E-Book)
  14. ^ a b c „Parlamentarii UDMR Korodi Attila și Tanczos Barna, împotriva preluării de către MApN a cimitirului Valea Uzului”. Agerpres. . Accesat în . 
  15. ^ a b „Úzvölgyi katonatemető: felrúgták az államközi egyezményt”. székelyhon.ro. . Accesat în . 
  16. ^ a b „Cimitirul militar din Valea Uzului - Vizită de informare în cimitir al reprezentanților României, Ungariei, Germaniei și Rusiei”. Agenția de presă MTI, hirado.hu, Web Archive. . Accesat în . 
  17. ^ a b c d e nagyhaboru.blog.hu, 27 iulie 2019. „Az úzvölgyi temetőben románként azonosított katonákról”. Accesat în . 
  18. ^ „Úzvölgyi katonatemető: egy tanulmány szerint nem a román hadseregben szolgált a románnak tekintett katonák némelyike”. Agenția de presă MTI, kronikaonline.ro. . Accesat în . 
  19. ^ „Reacția ActiveWatch, privind decizia de clasare a dosarului „Valea Uzului": Discursul instigator la ură nu trebuie să mai fie tolerat de procurori”. g4media.ro. . Accesat în . 
  20. ^ a b Șteț, Sergiu (). „Cazul violențelor de la Valea Uzului e "dus în fața Avocatului Poporului". Radio România Actualități. Accesat în . 
  21. ^ „Parchetul trebuie să continue urmărirea penală privind incidentele de la cimitirul din Valea Uzului”. Agenția de presă MTI. . Accesat în . 
  22. ^ Olaru, Alex (). „«Nu avem nimic cu romii sau evreii. Dar cererea e mare». România discriminatorie într-un banc trist”. romania.europalibera.org. Accesat în . 
  23. ^ „Cimitirul militar din Valea Uzului - Instanța a anulat amenda aplicată vicepreședintelui Consiliului Județean Covasna”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. . 
  24. ^ „Tribunalul Județean Harghita a dispus printr-o sentință definitivă anularea amenzii pe care jandarmeria i-a aplicat lui Csaba Borboly, președintele Consiliului Județean Harghita din cauza lanțului viu care a fost organizat în 6 iunie 2019 la cimitirul militar din Valea Uzului”. hirado.hu, Agenția de presă MTI. . Accesat în . 
  25. ^ a b c „Cimitirul militar din Valea Uzului - Presa maghiară din România: nu au fost încă trași la răspundere cei care au pătruns cu violență în cimitir”. Agenția de presă MTI, hirado.hu, Web Archive. . Accesat în . 
  26. ^ Grădinaru, Magda (). „Cum a crescut AUR în Frății ortodoxe tolerate de Biserică, așa cum BOR l-a tolerat și pe Zelea Codreanu. Manipulările via Sputnik și pericolul real - Interviu”. spotmedia.ro. Accesat în . 
  27. ^ „Cimitirul militar din Valea Uzului - Secretar de stat ungar: ambasadorul României a refuzat posibilitatea dialogului”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. . Accesat în . 
  28. ^ „Cimitirul militar din Valea Uzului - Președintele Ungariei: ceea ce s-a întâmplat este profanare, este ilegal și imoral”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. . Accesat în . 
  29. ^ „Cimitirul militar din Valea Uzului - Szijjártó: trebuie pedepsiți adevărații responsabili pentru violența împotriva maghiarilor”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. . Accesat în . 
  30. ^ „Cimitirul militar din Valea Uzului - La demonstrația din Miercurea Ciuc s-a solicitat demisia prefectului de Harghita”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. . Accesat în . 
  31. ^ Zafu, Florin; Ministrul Leș: MApN pregătește memorandum prin care solicită Guvernului preluarea cimitirului din Valea Uzului; știre Mediafax, 9 iunie 2019; accesat la 14 iunie 2019
  32. ^ D., C. (). „Leș anunță că Ministerul Apărării vrea să preia cimitirul de la Valea Uzului / Borboly: Soluția nu e naționalizarea, ci respectarea legii”. hotnews.ro. Accesat în . 
  33. ^ Paraschivoiu, Ancuța (). „Militarii unguri vin în România! Acțiune fulger la Valea Uzului”. capital.ro. Accesat în . 
  34. ^ „UDMR informează și conducerea instituțiilor Consiliului Europei despre Valea Uzului”. Mediafax. . Accesat în . 
  35. ^ „Comunicat de presă - Senat”. Agerpres. . Accesat în . 
  36. ^ „Gabriel Leș: Situația Cimitirului de la Valea Uzului trebuie rezolvată prin dialog, la nivel diplomatic”. Agerpres. . Accesat în . 
  37. ^ „Liderul PPMT anunță un nou protest pentru Valea Uzului, la Sfântu Gheorghe”. Agerpres. . Accesat în . 
  38. ^ „Kelemen solicită retragerea avizului unui monument din cimitirul Valea Uzului, motivând că e simbol legionar”. Agerpres. . Accesat în . 
  39. ^ „Attila Korodi solicită informații legate de bazele juridice și simbolistica crucilor amplasate la Cimitirul Valea Uzului”. Agerpres. . Accesat în . 
  40. ^ „Szijjarto consideră că declarația MAE român despre întrevederea cu Meleșcanu îngreunează îmbunătățirea relațiilor bilaterale”. Agerpres. . Accesat în . 
  41. ^ „Comunicat de presă - Consiliul Național al Audiovizualului”. Agerpres. . Accesat în . 
  42. ^ „Cimitirul militar din Valea Uzului - La Odorheiu Secuiesc s-a protestat împotriva încălcării drepturilor maghiarilor”. Agenția de presă MTI, hirado.hu, Web Archive. . Accesat în . 
  43. ^ „Cazul Valea Uzului - Ungaria a sesizat Consiliul Europei”. Agenția de presă MTI, hirado.hu, Web Archive. . Accesat în . 
  44. ^ „Ministrul Afacerilor Externe al Ungariei: Am dori o rezolvare pe plan diplomatic a conflictului din Valea Uzului”. Agerpres. . Accesat în . 
  45. ^ „Cimitirul militar din Valea Uzului - Ministerul Apărării așteaptă opinia statelor de care aparțin eroii înmormântați”. Agenția de presă MTI, hirado.hu, Web Archive. . Accesat în . 
  46. ^ „Cimitirul militar din Valea Uzului - Prefectul a obiectat cu privire la neclaritatea situației juridice și a lipsei avizelor”. Agenția de presă MTI, hirado.hu, Web Archive. . Accesat în . 
  47. ^ Iszlai, Katalin (). „Az úzvölgyi katonatemetőben ünnepelte december elsejét A Nép Útja egyesület”. szekelyhon.ro. Accesat în . 
  48. ^ a b „Parchetul General al României a preluat ancheta ocupării forțate a cimitirului militar din Valea Uzului”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. . Accesat în . 
  49. ^ Orosz, Andreea (). „Parchetul General cercetează evenimentele de la Valea Uzului (Exclusiv RFI)”. rfi.ro. Accesat în . 
  50. ^ a b c d e judetulharghita.ro (Web Archive). „Divergențe de hotare”. Accesat în . 
  51. ^ mikoimre.ro, Krónika. „Harc a magyar temető nyugalmáért”. Accesat în . 
  52. ^ judetulharghita.ro, Consiliul Județean Harghita. „Valea Uzului”. Accesat în . 
  53. ^ a b c d e magyarsagunkhungarikumunk.hu, 2 octombrie 2019. „Úzvölgye egy földmérő szemével: Rákossy Botond-József interjú”. Accesat în . 
  54. ^ a b c „Cimitirul militar din Valea Uzului - Proprietatea comunei Sânmartin asupra cimitirului a fost confirmată printr-o sentință definitivă”. Ageția de presă MTI, hirado.hu. . Accesat în . 
  55. ^ a b c d „Procesul privind linia de hotar dintre județele Harghita și Bacău a fost transferat la Bacău”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. . Accesat în . 
  56. ^ Parlamentul României. „LEGE nr. 103 din 8 martie 2002 privind înființarea comunei Cozmeni, județul Harghita”. Accesat în . 
  57. ^ „Prefectura Bacău cere anularea hotărârii prin care Primăria Dărmănești și-a însușit ilegal cimitirul Valea Uzului”. Ziarul de Bacău. . Accesat în . 
  58. ^ a b Bian, Nicolae (). „Consiliul Județean Harghita: Vom înainta un proces pentru 17,8 de hectare, care este de fapt suprafața localității Valea Uzului”. g4media.ro. Accesat în . 
  59. ^ Ștefan, Gina (). „Prefectul Jean-Adrian Andrei: Localitățile harghitene trebuie să le acționeze în instanță pe cele din Bacău pentru stabilirea granițelor”. Agerpres. Accesat în . 
  60. ^ „Prefectul județului Bacău obligat să pună la dispoziție toate documentele legate de Cimitirul militar din Valea Uzului”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. . Accesat în . 
  61. ^ a b Kovács, Attila (). „Óvatos volt az ítélőtábla a Dormánfalva kontra Csíkszentmárton perben”. szekelyhon.ro. Accesat în . 
  62. ^ „Comunitățile composesorale din Ciuc au demarat procese pentru terenurile lor din Valea Uzului”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. . Accesat în . 
  63. ^ „Instanța a anulat decizia prin care Consiliul Local Dărmănești a inclus cimitirul militar din Valea Uzului în domeniul său public”. Agenția de presă MTI, hirado.hu. . Accesat în . 
  64. ^ Lajos Sylvester; Gonusz az Úz Völgyében, Háromszék, 1220, 30 august 1994, pag. 3
  65. ^ Péter Domokos; Halottgyalázás RTV-módra, Háromszék, 1220, 30 august 1994, pag. 2

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Commons-logo.svg Materiale media legate de Disputele cu privire la cimitirul militar de la Valea Uzului la Wikimedia Commons