Discuție:Mihai Pop

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Aşa cum spunea şi Mayuma, acest articol are nevoie de o rescriere în stilul propriu unei enciclopedii. — AdiJapan  9 iunie 2006 11:18 (EEST)[răspunde]

Comentariu[modificare sursă]

Mai presus de cuprinsul îndelung al cunoaşterilor, omul Mihai Pop cuprinde în lumea spuselor teme care ard în omul care le rabdă. Cum? “Despre Mihai Pop se poate spune că nu a avut timpul şi egoismul de a-şi organiza şi edita opera.” Cărţile profesorului, opera poate, sunt oamenii, studenţii care l-au urmat, întâlnit şi poate cunoscut. Tot ei, studenţii, l-au făcut pe profesor cărţi. În 1997, când profesorul a împlinit 90 de ani, studenţi şi colaboratori au adunat în volume scrierile profesorului: “s-au strâns 2 volume substanţiale care cuprind apariţiile în periodice”.

Un moş stând pe un scaun la umbra tinereţii. Imaginea pe care o văd, singura cu profesorul Mihai Pop. Ştiam că e maramureşan, trecut dincolo în Bucureşti, grăit de unii – ca cei mai mulţi care ştiu sau nu că un nume după care plăteşti simbrie, îl creşti pentru tine, ţiitorul lui. Ce mai fac pentru profesor cei care l-au ştiut, ascultat, învăţat. Îl pomenesc într-un circuit greu, tot mai greu al celor ce rămân. A scris şi vorbit pentru ceilalţi.

Tradiţionale sau noi, spontane sau organizate, obiceiurile ne spun ceva, au în esenţă rosturi care nu le dezmint pe cele cu care au servit ele de veacuri pe om şi societatea în păstrarea bunei rânduieli cu care s-au înscris în istoria noastră culturală.”

Profesorul nu a scris puţin, dar prezenţa sa în viaţa etnologică şi folcloristică, copleşitoare, modelatoare, probând o impresionantă vocaţie şi energie de comunicare, pune într-o ierarhie specială opera scrisă şi acţiunea prin care s-a exprimat cercetătorul.”

A îndreptat scrisul spre locul desfăşurării formelor, mutând în simboluri formule de participare la ele. Le-a spus, interpretându-le conţinutul. Obiceiurile fiind “un mecanism activ al vieţii sociale, un mecanism creator şi păstrător de ordine”.

Pentru memorie, Veşnicia nu plânge decât în clipe. Ele pot fi ale Oamenilor.