Discuție:Executiv

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Articolul Executiv este un subiect de care se ocupă Proiectul Politică, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre politică și politicieni Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
CiotAcest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa Ciot pe scala de calitate.
NeclasificatAcest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță.

Nu ştiu de ce dar cred că formularea corectă a acestui articol ar fi Putere executivă, executiv ne fiind decât prescurtarea acestui termen. Şi apropo, Preşedinţia, din câte ştiu eu, nu este putere executivă, având un rol, din acest punct de vedere, privind echilibrul dintre Puterea legislativă (Parlamentul) şi Puterea executivă (Guvernul), preşedinţia promulgând legile iară nu votându-le sau punându-le în aplicare. Pentru mai multe detalii vezi Constituţia României. --B. B. 21 august 2005 14:06 (UTC)

Regimul semi-prezidential a fost inventat pentru a stabili un echilibru in cadrul executivului.
Divizand executivul in doua, devine mai usor de controlat de catre celelalte puteri, avand loc un control intern si un echilibru al puterii chiar in cadrul executivului.
Dar sa presupunem ca nu dispunem de aceste informatii.
Daca institutia presedintelui nu apartine de executiv, atunci de care ramura ale puterii de stat apartine: legislativa, judicativa?
Sau este in afara puterii de stat?
--Arado 21 august 2005 16:47 (UTC)
Arado nu există altfel de putere politică în stat afară de cea legislativă şi cea executivă, cu excepţia Preşedinţiei sau Monarhiei, în anumite state, care au rol de mediere (echilibru) între cele două, ne fiind nici una, nici alta. Puterea juridică, dacă vrei să o numeşti aşa, o asigură alte instituţii ale statului (vezi procuratură, tribunale, etc.). Dar dacă vorbim despre treburile la care făceai referire atunci este de aflat că oricine poate propune legi însă există numai o putere care le poate vota şi da o formă finală, această formă poate fi reprezentată printr-o instituţie (Parlamentul este acea instituţie la noi). Ei bine cine face treba asta care priveşte votatul legilor se numeşte Putere Legislativă. Dar aceste legi trebuie şi puse în practică, nu-i aşa? Atunci avem de-a face cu o Putere Executivă (adică ceva care pune în execuţie). Ei bine, pentru acest lucru va trebui să asigurăm o instituţie (putând fi tot aceeaşi cu legislativul). La noi în ţară această instituţie se numeşte Guvern, care este condus de un Prim-ministru (adică primul dintre miniştri, şeful lor; premier în engleză este prescurtarea -diminutivul- de la forma completă premier minister care presupune exact acelaşi lucru ca şi prim-ministrul însă în altă limbă care nu este cea română pe care o folosesc locuitorii acestei ţări ca limbă oficială). Preşedinţia, în ţara noastră, din punctul de vedere al circulaţiei legilor, nu are rol decât de a propune (la fel ca oricine din ţara asta fie instituţie, fie simplu cetăţean), promulga sau a respinge legi. Preşedinţia, în România, nu poate nici vota legi, nici să le pună în aplicare. Preşedinţia este numai garantul... blah, blah, blah (vezi Constituţia). Ordonaţele Guvernului (fie simple, fie de urgenţă) au un caracter special, îi conferă Guvernului o oarecare putere legislativă, însă aceasta este aparentă, impusă de anumite necesităţi. Şi Preşedinţia, în anumite situaţii poate da legi, sau acte normative cu caracter de lege, însă, după terminarea acelei situaţii, ori acele acte normative îşi pierd valabiltatea ori sunt trecute prin Parlament pentru a căpăta caracterul legitim şi permanent. Ei bine, acesta este şi cursul ordonanţelor guvernamentale.
Din nefericire asta este orânduirea la noi. La alţii se pot întâlni alte forme, însă oricum ai lua-o, ori cum ai suci-o, tot putere legislativă, respectiv putere executivă se numesc. Că unii gazetari, mai din lenea de a face un articol serios, mai din a face populare anumite ştiri, mai din alte motive, folosesc curent astfel de prescurtări asta nu presupune că ar trebui să intre în terminologia unui om în domeniu. Cu alte cuvinte, din punctul meu de vedere, dacă vrei să-i explici cuiva, ceva, ori o faci bine, ca la carte (şi încă una serioasă), ori mai bine lasă-l să caute în altă parte explicaţiile. Nu are sens să popularizăm limbajul semi-doct al gazetăriei contemporane şa aşa capătă o amploare absolut nedorită. Aici este exact ca şi cum am face un articol despre Vlad Ţepeş numai bătând câmpii depre Dracula şi vampirism. Sper să-mi dai dreptate. --B. B. 21 august 2005 19:41 (UTC)