Dinner for One

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dinner for One
Dinner for One VHS Video Cover.jpg
RatingRating.gif
Titlu originalDinner for One
Gencomedie[*]  Modificați la Wikidata
Regizor Heinz Dunkhase[*][[Heinz Dunkhase (German television director (1928-1987))|​]]  Modificați la Wikidata
ScenaristLauri Wylie[*]  Modificați la Wikidata
Studio Norddeutscher Rundfunk[*][[Norddeutscher Rundfunk (public service broadcaster in Northern Germany)|​]]  Modificați la Wikidata
Director de imagine Frank Banuscher[*][[Frank Banuscher (German cinematographer (1930s-2008))|​]]  Modificați la Wikidata
MuzicaLew Pollack[*]  Modificați la Wikidata
Distribuție
Premiera8 iulie 1963 (1963-07-08)
Durata18 minute
ȚaraGermania de Vest
Limba originalăengleză; introducere în germană
Prezență online
Internet Movie Database
Rotten Tomatoes
AlloCiné
ČSFD
Kinopoisk
The Movie Database
elFilm

Dinner for One sau The 90th Birthday (în germană Der 90. Geburtstag) este un film-schiță de comedie scris de autorul britanic Lauri Wylie ca piesă de teatru. A fost filmat la postul de televiziune german Norddeutscher Rundfunk (NDR) în 1963, în limba engleză, cu o scurtă introducere în germană. Este o înregistrare video în alb-negru cu durata de 18 minute, în care au jucat actorii britanici de comedie Freddie Frinton și May Warden.

Filmul este difuzat în fiecare an în timpul sărbătorilor de iarnă la mai multe posturi de televiziune din Europa de nord și Scandinavia, precum și în țări ca Australia și Africa de Sud, rămânând practic necunoscut în țara de origine a actorilor, Regatul Unit, unde a fost difuzat pentru prima dată abia în 2018.[1] Cu excepția câtorva parodii, Dinner for One nu este popular nici în Statele Unite. În Germania, pe de altă parte, este cel mai frecvent difuzat program de televiziune.[2]

Subiect[modificare | modificare sursă]

Aristocrata Miss Sophie își aniversează cei 90 de ani împliniți. Ea își invită în fiecare an prietenii la o cină cu această ocazie: Sir Toby, amiralul von Schneider, domnul Pomeroy și domnul Winterbottom. Este singura care a rămas în viață, dar continuă să organizeze cina, prefăcându-se că prietenii sunt în viață și așezați în jurul mesei. Bătrânul ei servitor James îi susține fantezia, cu puțină reticență, jucând rolul, pe rând, a fiecărui dintre invitați.

Mâncarea și băuturile sunt aranjate pe o masă la perete. Între acesta și masa cinei, pe podea este întinsă o blană de tigru, cu un cap imens, de care James se împiedică aproape de fiecare dată când servește ceva. Miss Sophie stă la capătul îndepărtat al mesei, lângă scările spre etajul superior. Cina este una tradițională: o masă cu patru feluri de mâncare servite à la russe: supă la aperitiv, apoi eglefin, după care pui la felul principal, iar la desert fructe.

La fiecare fel de mâncare James urmează același algoritm. Mai întâi așază o farfurie cu mâncare în fața lui Miss Sophie. Aceasta alege ce băutură să servească cu mâncarea: vin sherry sec, vin alb, șampanie și, la sfârșit, vin de Porto. James întreabă: "The same procedure as last year, Miss Sophie?" („Aceeași procedură ca și anul trecut, Miss Sophie?”), iar răspunsul este întotdeauna "The same procedure as every year, James!" („Aceeași procedură ca în toți anii, James!”).

James umple paharul lui Miss Sophie și apoi cele patru pahare ale „invitaților”. Duce sticla la loc, iar când se întoarce se oprește în dreptul fiecăruia dintre invitați și rostește un toast în glasul și manierele invitatului-lipsă, după care bea până la fund. După fiecare fel de mâncare James devine tot mai beat, astfel întâmplările hazlii (pierderea echilibrului, sughițuri, dicție indescifrabilă etc.) având loc tot mai des.

La sfârșitul cinei, Miss Sophie, care nu pare a fi beată, îl anunță pe James că pleacă la culcare. Acesta o conduce spre scară, moment în care schimbul obișnuit de replici se repetă, cu o replică în plus a lui James la sfârșit: "Well, I'll do my very best!" („Ei bine, o să fac tot posibilul!”).

Origine[modificare | modificare sursă]

Premisa schiței – un bărbat care bea alcool și devine tot mai beat – este, în general, atribuită actorului american Red Skelton, care a scris o schiță similară pentru vodevilurile sale prin 1928 (oferindu-i actriței Lucille Ball permisiunea de a utiliza ideea în episodul "Lucy Does a TV Commercial" din serialul I Love Lucy).[3] Nu se știe cu exactitate când a scris Wylie schița; pentru prima dată spectacolul a fost montat cel târziu în 1934.[4] Frinton și Warden jucau rolurile din Dinner for One încă din 1945, iar Frinton a moștenit drepturile asupra schiței în 1951 după decesul lui Wylie. Schița a fost montată și în alte locuri, de exemplu în John Murray Anderson's Almanac la Imperial Theatre în 1953, cu Hermione Gingold în rolul lui Miss Sophie și Billy DeWolfe în rolul lui James.[5]

În 1962, showmanul german Peter Frankenfeld și regizorul Heinz Dunkhase au descoperit Dinner for One la o reprezentație în Blackpool.[6] Schița a fost montată în cadrul spectacolului live al lui Frankenfeld și a fost înregistrată la 8 iulie 1963 la Theater am Besenbinderhof în Hamburg, în fața unui public spectator. Cântecul din introducere, Charmaine, a fost compus de Lew Pollack și interpretat de orchestra lui Victor Silvester.[7] Conform canalului Norddeutscher Rundfunk, Frinton și Warden au fost remunerați cu 4.150 de mărci germane fiecare.[8] Spectacolul a fost difuzat ocazional până în 1972, de când este rulat cu regularitate în fiecare an.

Difuzare[modificare | modificare sursă]

Schița este difuzată tradițional în Ajunul Anului Nou în țările vorbitoare de germană.[9] În Germania, versiunea completă de 18 minute este difuzată, de obicei, pe Das Erste după-amiaza, iar canalele regionale o difuzează de mai multe ori după-amiaza și seara. În Austria, ORF Eins pune pe post filmul complet în jurul orei 23:30. Televiziunea publică elvețiană SRF emite propria versiune de 11 minute în jurul orei 19:00 pe SRF 1 și la 23:50 pe SRF zwei.[10]

A devenit o tradiție de Anul Nou și în țările scandinave. În Suedia, filmul este difuzat din 1976. Nu a fost difuzat timp de șase ani, fiind considerat impropriu din cauza comportamentului iresponsabil al lui James, dar a fost readus în grilă în cele din urmă datorită presiunii telespectatorilor.[11] Rețeaua de televiziune daneză DR difuzează filmul din 1980, cu excepția anului 1985 când a suspendat-o din aceleași motive ca în Suedia, stârnind la fel nemulțumirea telespectatorilor.[12][13] În Norvegia, comedia este difuzată pe 23 decembrie, la fel din 1980. În 1992, a fost pusă pe post cu 15 minute mai devreme, ceea ce a provocat nemulțumiri, televiziunea fiind nevoită să mai reproducă o dată filmul în acea seară.[14]

Filmul este difuzat anual în noaptea de Revelion în Australia (din 1989)[15] și Africa de Sud, rămânând a fi mai puțin cunoscut în Europa non-germanică. A fost difuzat o perioadă scurtă în SUA, de HBO, în anii 1970.

Schița este aproape necunoscută în Regatul Unit, fiind difuzată pentru prima dată de canalul de televiziune britanic Sky Arts la Revelionul din 2018, cu subtitrări în engleză pentru secvența în limba germană.[16]

Deși schița este populară în țări nevorbitoare de engleză, ea este de obicei difuzată în original, fără dublaje sau subtitrare. Dialogul este ușor de înțeles cu o cunoaștere minimă a limbii engleze, datorită procedeelor de comedie bazate pe alte tehnici decât dialogul.[17]

Versiuni ulterioare[modificare | modificare sursă]

Canalul de televiziune NDR a înregistrat alte câteva versiuni în 1963. Televiziunea daneză pune pe post una din ele în care nu se aude publicul spectator.

O versiune de 11 minute a fost creată de Schweizer Fernsehen (Televiziunea elvețiană). Aceasta conține mai puține scene cu băuturi alcoolice și a fost preluată și în Suedia, unde televiziunea de stat SVT interzise filmul timp de mai mulți ani.

Atât versiunea de 18 minute, cât și cea de 11 minute au fost lansate pe DVD în Germania.

În 1977, televiziunea publică olandeză a filmat o versiune în neerlandeză cu Joop Doderer în rolul lui James, dar aceasta nu a devenit la fel de celebră ca originalul.

În 1999, NDR a lansat o versiune color.[18]

În Danemarca a fost filmată o parodie a schiței, denumită „80 års fødselsdagen” („Cea de-a 80-a aniversare”), în care prietenii lui Miss Sophie sunt în viață, așezați la masă.[19] Au fost produse și alte versiuni în diferite dialecte germane, inclusiv una în germana de jos, precum și diverse reconstituiri sau parodii executate de o varietate mare de actori de comedie. În una din versiuni apare marioneta germană Bernd das Brot.[20]

La 24 decembrie 2011, pe YouTube a fost încărcată o versiune satirică, intitulată "The 90th Euro rescue summit, or Euros for No One" („Al 90-lea summit de salvare a euro sau Euro pentru nimenea”), produsă de Udo Eling și de radiodifuzorul de stat german ARD. În parodie, cancelarul german Angela Merkel este Miss Sophie, iar președintele francez Nicolas Sarkozy este James. Cei doi poartă un dialog în germană (și puțină franceză) despre criza datoriilor europene.[21]

În 2016, Netflix a produs o parodie în care oaspeții sunt înlocuiți cu personaje din seriale ale Netflix, și anume Saul Goodman din Breaking Bad și Better Call Saul, Frank Underwood din House of Cards, Pablo Escobar din Narcos și Crazy Eyes din Orange is the New Black.[22]

Moștenire[modificare | modificare sursă]

Replica "Same procedure as every year" (în original) a devenit o frază înaripată. Aceasta a intrat în vocabularul cotidian atât în Germania,[23][24] cât și în Luxemburg,[25] Norvegia și alte țări. În cazul Norvegiei și Danemarcei, replica este folosită ironic cu referire la sărbătoarea de Crăciun ca atare.

Motivul pentru care filmul a rămas unul obscur în majoritatea țărilor este investigat în articolul "Dinner for One: The greatest cult film you’ve never heard of" (din engleză „Dinner for One: cel mai faimos film cult despre care nu ai auzit niciodată”).[26] În 2003, producătorul de televiziune danez Paul Anthony Sørensen a regizat și produs un documentar despre Dinner for One, cu interviuri ale rudelor lui Freddie Frinton și May Warden. Documentarul fost nominalizat la Rose d'Or în 2004.

Deutsche Post a emis un timbru comemorativ la 11 octombrie 2018.[27]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bolzen, Stefanie (). „Dinner for One: the British comedy Germans have been laughing at for years”. The Guardian. ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  2. ^ Guinness Book of Records, 1988–1995; edițiile ulterioare nu mai au această categorie.
  3. ^ Clothier, Gary (). „Lucy borrowed famous skit from Red Skelton”. The Star-Democrat. Accesat în . 
  4. ^ „Så snubblade "Grevinnan och betjänten" in i tv”. Nöje. . Accesat în . 
  5. ^ „PlayBillVault: Almanac”. playbillvault.com. Accesat în . 
  6. ^ Beatrix Novy: “Same procedure as every year”.
  7. ^ www.the-main-event.de: Charmaine
  8. ^ „Dinner for One - Alles rund um die Kultsendung”. ndr.de. Arhivat din original la . „Ein Stück Fernsehgeschichte“ 
  9. ^ „Dinner for One: The Same Procedure As Every Year On New Year's Eve | Frequent Business Traveler”. www.frequentbusinesstraveler.com. Accesat în . 
  10. ^ „Dinner for One Sendetermine 2013–2018”. 
  11. ^ „Grevinnan och betjänten hade en romans på riktigt..”. Aftonbladet Plus (în suedeză). Accesat în . (necesită abonare)
  12. ^ „DR viser '90-års fødselsdagen' hver nytårsaften, men hvilket år blev den ikke sendt?”. Politiken (în daneză). . Accesat în . 
  13. ^ „Hvornår blev sketchen '90 års fødselsdagen' sendt første gang i Danmark?”. DR (în daneză). . Accesat în . 
  14. ^ „Broadcast on SBS for over 25 years: How Dinner For One became a NYE tradition”. Guide (în engleză). . Accesat în . 
  15. ^ „Alt om Grevinnen og hovmesteren”. Guide (în norvegiană). Accesat în . 
  16. ^ „When is a UK TV premiere not a premiere? How PR quickly changes history”. a516digital. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Buell, Todd (). „Same Procedure: Germans Celebrate New Year's Eve with 'Dinner for One'. The Wall Street Journal. 
  18. ^ „Dinner for One“ in Farbe, spiegel.de, 28 decembrie 2000. Accesat la 20 martie 2020.
  19. ^ IMDb: 80 års fødselsdagen („Der achtzigste Geburtstag“), Internet Movie Database, accesat la 20 martie 2020.
  20. ^ Dinner for Brot, programm.ard.de.
  21. ^ Hall, Allan (). „Nicolas Sarkozy becomes Angela Merkel's tipsy butler in YouTube satire”. The Daily Telegraph. 
  22. ^ Eger, Henrik (). „Dinner for One: The greatest cult film you've never heard of”. Phindie. Accesat în . 
  23. ^ Peake, Mike (). „Gesundheit to an old favourite”. The Telegraph. 
  24. ^ Chris Ritchie; James Harris (). „No Laughing Matter?A Short History of German Comedy” (PDF). Scenario: 75. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  25. ^ Robinson, David (). An Expat's Life, Luxembourg & the White Rose: Part of an Englishman Living Abroad Series. p. 102. ISBN 9780595763023. 
  26. ^ Eger, Henrik (). „Dinner for One: The greatest cult film you've never heard of”. Phindie. Accesat în . 
  27. ^ Deutsche Post. „Stempel & Informationen” (PDF). Deutsche Post. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]