Dimitar Agura

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dimitar Agura
Dimitar Agura.jpg
Dimitar Agura
Date personale
Născut 26 octombrie 1849
Decedat 11 octombrie 1911 (61 de ani)
Iași, România
Cetățenie Imperiul Rus
Bulgaria
Ocupație istoric
Activitate
Alma mater Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Dimitar Dimitrov Agura (în bulgară Димитър Димитров Агура) (n. 26 octombrie 1849, satul Cișmeaua-Văruită, azi în raionul Bolgrad din Ucraina - d. 11 octombrie 1911, Iași) a fost un istoric și om de știință bulgar, unul dintre primii profesor de istorie la Universitatea din Sofia și rector al universității.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Agura s-a născut într-o familie de bulgari basarabeni din satul Cișmeaua-Văruită (Basarabia), pe atunci parte a Imperiului Țarist. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail), iar Cișmeaua-Văruită a devenit parte a teritoriului Moldovei și apoi al României.

El și-a început educația la Bolgrad și a absolvit Seminarul din Iași (România) în 1868. Agura a absolvit studii de istorie la Universitatea din Iași în 1872. Și-a început activitatea profesională ca profesor la Bârlad (1872–1874) și apoi ca inspector școlar la Iași și Vaslui. Timp de câțiva ani, a predat limba română și Istoria Bulgariei la Gimnaziul din Bolgrad (1875–1878).

Odată cu eliberarea Bulgariei în 1878, Dimitar Agura a sosit în nou-înființatul Principat al Bulgariei și a lucrat ca funcționar în Ministerul de Interne (1879–1883). A îndeplinit funcția de ministru al învățământului ad-interim în guvernul condus de Leonid Sobolev (15 martie - 19 septembrie 1883). După aceasta, a fost director al Liceelor de băieți din Sofia (1884–1885) și Plovdiv (1885–1889).

Universitatea din Sofia a fost înființată în 1888 și Agura a devenit lector de istorie la nou-înființatul așezământ în 1889. El a fost rector al Universității din Sofia în trei rânduri (1889–1890, 1892–1895, 1907–1908). El a fost a doua persoană care a îndeplinit funcția de rector al universității, după colegul său bulgar basarabean Aleksandar Teodorov-Balan. În 1900, Agura a devenit membru titular al Academiei Bulgare de Științe. În 1901, el s-a aflat printre fondatorii Societății Istorice Bulgare; a îndeplinit funcția de președinte al acestei societăți până la moartea sa.

Dimitar Agura a murit în anul 1911 la Iași, unde participa la aniversarea a 50 de ani de la înființarea Universității din Iași.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Istoria modernă de la Revoluția Franceză până în prezent (1890)
  • Însemnări dintr-o călătorie științifică în România (1893) - coautor
  • Daco-Românii și scrierea slavă (1893) - coautor
  • Istorie medievală. Lecturi (1904)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]