Dignitatis Humanae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Dignitatis Humanae este declarația despre libertatea religioasă și de conștiință adoptată de Conciliul Vatican II în data de 5 decembrie 1965.

Din comisia de redactare a declarației a făcut parte și episcopul Karol Wojtyla, viitorul papă Ioan Paul al II-lea. Acesta a atras atenția asupra importanței libertății religioase și de conștiință, arătând că regimurile totalitare sunt înclinate să vadă în religie „o alienare a rațiunii umane”.[1] El a argumentat că persoana umană trebuie văzută în adevărata măreție a naturii sale raționale, iar religia trebuie văzută drept culminație a acestei naturi, nu drept alienare a rațiunii.[2]

Conciliul a adoptat declarația cu 2.308 voturi pentru și 70 de voturi contra. Opt voturi au fost nule.[3]

Declarația a fost promulgată la 7 decembrie 1965 de papa Paul al VI-lea. În aceeași zi papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras I au ridicat simultan excomunicările emise de predecesorii lor în anul 1054, care au dus la Marea Schismă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ David Schindler, Freedom, Truth and Human Dignity, p. 225.
  2. ^ Idem.
  3. ^ Eberhard Schockenhoff, Die religiöse Freiheit, în: Christ in der Gegenwart, 22 aprilie 2012. Accesat la 18 decembrie 2019.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Yves Congar, Jérôme Hamer, Pietro Pavan, La Liberté religieuse. Déclaration „Dignitatis humanae personae”, Paris 1967;
  • Walter Kasper, Wahrheit und Freiheit. Die Erklärung über die Religionsfreiheit des II. Vatikanischen Konzils, Heidelberg 1988;
  • John Courtney Murray, Religious Liberty. Catholic Struggles with Pluralism, Louisville, Kentucky 1993.

Legături externe[modificare | modificare sursă]