Dhimitër Mborja

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dhimitër Emanoil (Mborja)
Date personale
Născut1884 Modificați la Wikidata
Mborje[*], Albania Modificați la Wikidata
Decedat1945 (61 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Albania (1944–1946).svg Albania Modificați la Wikidata
EtnieAlbanezi Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
om de afaceri Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeDhimitër Emanoili
Dhimitër Mborja
Dimitri Emanuel
Dimitri Mola
Cunoscut pentruDeclarația de Independență a Albaniei
Comunitatea Albanează din București
Congresul Albanez de la Trieste

Dhimitër Mborja Emanoili (n. 1884, Mborje[*], Albania – d. 1945, București, România) a fost un politician, om de afaceri și filantrop albanez. El a fost unul dintre semnatarii Declarației de Independență a Albaniei în calitate de reprezentant al comunității albaneze din România.[1][2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Dhimitër Mborja s-a născut în satul Mborje din actualul district Korçë (care făcea parte atunci din vilayetul Manastir al Imperiului Otoman) în 1884 într-o familie de religie creștin-ortodoxă. A emigrat în România la vârsta de șaisprezece ani, împreună cu tatăl său, Viskë, și cu frații săi și s-a stabilit la București. Casa lor din Mborje a fost donată pentru a adăposti școala albaneză din sat.[3] Și-a ajutat inițial tatăl la administrarea unui mic restaurant din București. În 1908 a început să se implice în activitatea politică și a devenit membru al asociației Dituria din Korçë. A fost proprietarul clubului „Carpați” și liderul comunității albaneze din capitala României.[4]

La 5 noiembrie 1912 a fost ales de comunitatea albaneză din București ca reprezentant al albanezilor din România la adunarea de la Vlorë, unde a semnat Declarația de Independență a Albaniei cu numele „Dh Emmanuel”.[5] Fratele său, Pandeli, a fost în acea perioadă adjutant al lui Ismail Qemali, în timp ce fratele său mai mic, Nuç, a luptat în Primul Război Mondial sub comanda lui Themistokli Gërmenji. Mborja a donat, de asemenea, 1.000 de napoleoni de aur ministrului de finanțe Luigj Gurakuqi din guvernul provizoriu al Albaniei pentru a contribui la relansarea economiei noului stat independent.[3] Mborja a fost ales delegat al coloniei albaneze din București la Congresul Albanez de la Trieste din 1913. În 1915 a fost ales consilier al organizației Comunitatea creștin-ortodoxă albaneză din București, care administra, printre altele, o școală de limbă albaneză în oraș. În anii 1919-1921 el și-a donat conacul din Korçë pentru a găzdui Liceul Național Albanez.[3] Susținător al Fan Noli, a participat la Revoluția din iunie 1924, care a răsturnat regimul lui Ahmet Zogu. După întoarcerea lui Zogu, a plecat în exil. A continuat să urmărească cu interes viața politică din Albania. Mborja a murit în 1945 la București.[4]

La 27 noiembrie 1992 i s-a acordat postum „Medalia pentru activitate patriotică” (în albaneză Medalje Për Veprimtari Patriotike), care a fost primită de descendenții săi din Korçë.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "History of Albanian People" Albanian Academy of Science.ISBN: 99927-1-623-1
  2. ^ Michael Schmidt-Neke (), Entstehung und Ausbau der Königsdiktatur in Albanien (1912-1939): Regierungsbildungen, Herrschaftsweise und Machteliten in einem jungen Balkanstaat, Oldenbourg Wissenschaftsverlag, p. 320, ISBN 978-3486543216 
  3. ^ a b c d Kotherja, Niko (). „Delegatët e Kolonisë së Bukureshtit në Kuvendin e Vlorës”. Gazeta Shqip. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b Ymeri, Baki (). „Diaspora e atdhetarëve të harruar: Dhimitër Emanoil (1884-1945)”. Albania Press. Accesat în . 
  5. ^ 1912 - The Declaration of Albanian Independence (by Robert Elsie) Arhivat în , la Wayback Machine.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Alți delegați ai comunității albaneze din România: