Dezmembrarea Imperiului Otoman
| Istoria Imperiului Otoman | |
.svg) Acest articol este parte a unei serii | |
| Ascensiunea (1299–1402) | |
|---|---|
| Interregnul (1402–1413) | |
| Propășirea (1413–1453) | |
| Dezvoltarea accelerată (1453–1579) | |
| Dezvoltarea încetinită (1579–1683) | |
| Sultanatul femeilor | |
| Perioada Köprülü (1656–1703) | |
| Stagnarea (1683–1792) | |
| Perioada Lalelei (1718–1730) | |
| Stagnarea și decăderea (1792–1827) | |
| Declinul (1827–1908) | |
| Perioada Tanzimat (1839–1876) | |
| Prima perioadă constituțională | |
| Destrămarea (1908–1918) | |
| A doua perioadă constituțională | |
| Împărțirea Imperiului Otoman (1918–1922) | |
| Evenimente | |
| Căderea Constantinopolului (1453) | |
| Ocupația Aliată a Contantinopolului (1918-1923) | |
| Războaiele ruso-turce (1633-1917) | |
| Alte articole | |
| Armata otomană | |
Dezmembrarea Imperiului Otoman a avut loc la sfârșitul Primului Război Mondial. Uriașul conglomerat de teritorii și popoare guvernate în trecut de sultanul Imperiului Otoman a fost împărțit între mai multe noi țări.[1]
Dezmembrarea a fost pusă la cale încă din primele zile ale războiului,[2] deși inamicii otomanilor, reuniți în Antanta, nu au căzut de acord asupra dezideratelor lor postbelice și au încheiat acorduri duble sau cel mult triple.[3] După ocuparea Constantinopolului de trupele britanice și franceze în noiembrie 1918, guvernul otoman s-a prăbușit și a semnat tratatul de la Sèvres în 1920. Războiul Turc de Independență i-a adus însă din nou pe Aliați la masa negocierilor, înainte ca tratatul să fie ratificat. Aliații și Marea Adunare Națională a Turciei au semnat și au ratificat apoi noul tratat de la Lausanne în 1923, înlocuind tratatul de la Sèvres și rezolvând majoritatea problemelor teritoriale. O problemă nerezolvată (cea a Mosulului) a fost apoi negociată sub egida Ligii Națiunilor în 1925.
Dezmembrarea Imperiului Otoman a dus la înființarea statelor moderne din lumea arabă de astăzi, precum și a Republicii Turcia. Liga Națiunilor a acordat Franței mandat asupra Siriei și Libanului, iar Regatului Unit a acordat mandate asupra Mesopotamiei și Palestinei (care la rândul ei a fost împărțită în două: Palestina și Transiordania). Unele părți din Imperiul Otoman aflate în Peninsula Arabă au devenit părți din actualele state Arabia Saudită și Yemen.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Roderic H. Davison; Review "From Paris to Sèvres: The Partition of the Ottoman Empire at the Peace Conference of 1919-1920. by Paul C. Helmreich" în Slavic Review, Vol. 34, No. 1 (Mar., 1975), pp. 186-187
- ^ Paul C. Helmreich, From Paris to Sèvres: The Partition of the Ottoman Empire at the Peace Conference of 1919-1920 Publisher: Ohio Univ Pr (Trd) (June 1974) ISBN 0-8142-0170-9
- ^ Herbert Henry Asquith, (1923) The genesis of the war. p 82