Dezertare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Dezertorul de Octav Băncilă, 1906

Dezertarea este definită ca părăsirea în mod nejustificat a unității militare din care face parte militarul, locul în care acesta prestează serviciul sau câmpul de luptă, uneori și trecând la inamic.[1]

Un militar care a dezertat este declarat dezertor.

În România[modificare | modificare sursă]

Codul penal al României, în articolul 414, pedepsește astfel dezertarea:[2]

(1) Absența nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depășește 3 zile, a oricărui militar se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Dezertarea săvârșită în următoarele împrejurări:
a) de doi sau mai mulți militari împreună;
b) având asupra sa o armă militară;
c) în timpul misiunilor la care participă în afara teritoriului statului român, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) În timp de război sau pe un teritoriu pe care a fost proclamată starea de asediu sau starea de urgență, dezertarea oricărui militar de la unitate sau serviciu care a depășit 24 de ore se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

În Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

Codul penal al Republicii Moldova prevede în Articolul 371:[3]

Dezertarea reprezintă părăsirea unității militare, centrului de instrucție sau locului de serviciu în scopul eschivării de la serviciul militar, de la concentrare sau mobilizare, precum și neprezentarea din același motiv la serviciu ori la concentrare sau mobilizare în cazurile permisiei din unitatea militară sau din centrul de instrucție, repartizării, transferării, întoarcerii din misiune, din concediu sau din instituția curativă, săvîrșită de către un militar sau rezervist.

Note[modificare | modificare sursă]