Dereneu, Călărași
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Dereneu | |
| — Sat-reședință — | |
Centrul satului | |
| Poziția geografică | |
| Coordonate: 47°22′46″N 28°14′40″E / 47.3794444444°N 28.2444444444°E | |
|---|---|
| Țară | |
| Raion | Călărași |
| Comună | Dereneu |
| Prima atestare | 17 martie 1495[1] |
| Populație (2024) | |
| - Total | 632 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | MD-4418 |
| Prefix telefonic | 244 |
| Prezență online | |
| GeoNames | |
| Modifică date / text | |
Dereneu este satul de reședință al comunei cu același nume din raionul Călărași, Republica Moldova.
Este situat la o distanță de 28 km de orașul Călărași și la 90 km de Chișinău.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Prima menționare documentară unui toponim denumit Dereneu este într-un uric al Domnului Țării Moldovei Iliaș (în co-domnie cu fratele său Ștefan al II-lea), din 20 iulie 1440 sau 1441. Mai exact e un uric de danie către un oarecare Nicoară de la „Tuzara, pe pârâul Bâc, care e mai jos de un stejar, și o prisacă în același hotare, și alt loc, unde este Dealului Dereneului, la fântână, și iazuri și mori pe Bâc”.[2]
Satul Dereneu a fost ulterior menționat și în anul 1495, pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare (unii considerând drept prima atestare documentară a localității):[3]
„Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, a a venit, înaintea noastră și înaintea boierilor noștri moldoveni, mari și mici, Nastea, fiica lui Rosomac, de bunăvoia ei, nesilită de nimeni, nici asuprită, și a vândut ocina ei dreaptă, din uricul ei drept, un sat pe Măiatini, anume Hirova, între Dereneu și între Grișani, unde a fost casa tatălui ei, Rosomac, și a vândut-o slugilor noastre, Toader, fiul lui Miclea Bălcescul, și Dragotă Vulpescul, pentru 55 de zloți tătărești.
...
A scris Sandru Cârje, la Suceava, în anul 7003 <1495>, luna martie 17.”
Iar pentru mai mare putere și întărire a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru pan, Tăutul logofăt, să scrie și să atârne pecetea noastră la această carte a noastră.
Recensământul populației din 1774 consemna în Dereneu 36 de familii. Satul avea 2 preoți. Biserica din piatră cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în 1800[necesită citare] și a fost înzestrată cu 12 icoane și cărți vechi.
În 1884 satul Dereneu avea 1.585 de locuitori. Țăranii stăpâneau 20 de mori: 2 de apă, 12 de vânt și 6 cu tracțiune de cai; vii și grădini cu pomi.
Demografie
[modificare | modificare sursă]La recensământul din anul 2004, populația satului constituia 1.199 de oameni, dintre care 48,17% - bărbați și 51,83% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului era următoarea: 99,20% - moldoveni, 0,36 % - ucraineni, 0,36% - ruși, 0,09% - bulgari.
Obiective turistice
[modificare | modificare sursă]Biserica Adormirea Maicii Domnului este construită pe o mică colină cu vedere asupra întregului sat. Drumul către parohie este singurul pavat din sat după 2018. Biserica este un monument arhitectural de importanță națională inclus în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat.[4]
Un alt obiectiv ocrotit de stat este monumentul la mormântul comun al 48 de ostași căzuți în 1941-1945, monument istoric de importanță locală.[4]
Personalități
[modificare | modificare sursă]- Iurie Colesnic (n. 1955), istoric literar, scriitor și politician
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi. Vol. 1 A-L. Chișinău: Universitas, 1991, p. 303. ISBN 5-362-00842-2
- ↑ Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul I (1384-1448). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1975, pp. 288-290
- ↑ Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul III (1487-1504). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1980, pp. 344-345.
- 1 2 „Registrul Monumentelor Republicii Moldova”. Guvernul Republicii Moldova. Portalul Guvernamental al Datelor Deschise. Arhivat din original la . Accesat în .