Sari la conținut

Deinonychus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Deinonychus
Fosilă: Cretacic timpuriu-Cretacic târziu, 115–93.9 mln. ani în urmă [1][2][3]
Scheletul D. antirrhopus
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Reptilia
Supraordin: Dinosauria
Ordin: Saurischia
Subordin: Theropoda
Familie: †Dromaeosauridae
Gen: †Deinonychus
Ostrom, 1969
Specie: †D. antirrhopus
Nume binomial
†Deinonychus antirrhopus
Ostrom, 1969
Sinonime
Modifică text Consultați documentația formatului

Deinonychus (greacă δεινός (deinós) „teribil” și ὄνυξ (ónux) „cu gheare”) este un gen de dinozaur teropod dromaeosaurid cu o singură specie descrisă, Deinonychus antirrhopus. Această specie, care putea ajunge la o lungime de 3,4 metri, a trăit în perioada Cretacicului timpuriu și târziu, în urmă cu aproximativ 115-93,9 milioane de ani. Fosile au fost descoperite în statele americane Montana, Utah, Wyoming și Oklahoma, în rocile formațiunilor Cloverly și Antlers, deși dinți care ar putea aparține lui Deinonychus au fost găsiți mult mai la est, în Maryland.

Descoperire și denumire

[modificare | modificare sursă]

Primele rămășițe de Deinonychus au fost scoase la lumină în 1931, în sudul statului Montana, de către o echipă condusă de paleontologul Barnum Brown.[4][5] La acea vreme, Brown era concentrat pe excavarea unui dinozaur erbivor numit Tenontosaurus. În rapoartele sale, el a menționat descoperirea unui mic carnivor în apropierea erbivorului, dar a notat că fosilele erau încastrate într-o rocă calcaroasă foarte greu de pregătit. Brown a numit informal animalul „Daptosaurus agilis” și chiar a intenționat să-l expună, dar nu și-a finalizat niciodată lucrarea.[6]

Mulaj al piciorului holotip YPM 5205 din două unghiuri

Tot în acea perioadă, Brown a găsit scheletul unui alt teropod mic cu dinți aparent uriași, pe care l-a numit „Megadontosaurus”. Decenii mai târziu, s-a descoperit că acesta era un amestec: dinții aparțineau lui Deinonychus, dar corpul provenea de la un animal complet diferit, numit ulterior Microvenator.[7]

Adevărata revoluție a început în august 1964, când paleontologul John Ostrom de la Universitatea Yale a descoperit noi materiale scheletice lângă Bridger, Montana. În următoarele două veri, expedițiile au recuperat peste 1.000 de oase aparținând cel puțin la trei indivizi. Din cauza fragmentării fosilelor, Ostrom a desemnat ca „holotip” (exemplar de referință) un picior stâng complet și o parte din cel drept, care aparțineau cu certitudine aceluiași individ.[8] În 1969, Ostrom a publicat descrierea oficială, numind specia Deinonychus antirrhopus. Numele genului se traduce prin „gheară teribilă”, iar numele specific, antirrhopus („contragreutate”), face referire la structura rigidă a cozii, despre care Ostrom a intuit că servea la echilibrarea animalului în timpul mișcărilor rapide.[9]

Deși în 1969 existau numeroase oase disponibile, multe părți esențiale lipseau sau erau greu de interpretat, cum ar fi femurul, sacrul sau fragmente importante din craniu. Una dintre cele mai neobișnuite trăsături identificate de Ostrom la acea vreme a fost osul pubian, care avea o formă trapezoidală și plată, diferită de cea a altor teropode cunoscute.[8]

Descriere

[modificare | modificare sursă]
Restaurare
Dimensiunea în comparație cu cea a unui om

Pe baza puținelor specimene ajunse la maturitate deplină,[10] cercetătorul Gregory S. Paul a estimat că Deinonychus putea atinge o lungime de 3,3–3,4 metri, având un craniu de 41 de centimetri, o înălțime la nivelul șoldului de 0,87 metri și o masă corporală între 60 și 73 kg.[11][12] Totuși, Campione și colegii săi au propus o estimare mai ridicată, de aproximativ 100 kg, bazându-se pe circumferința femurului și a humerusului.[13]

Craniul era dotat cu maxilare puternice, prevăzute cu aproximativ șaptezeci de dinți curbați, în formă de lamă. Studiile asupra craniului au progresat enorm în ultimele decenii. Inițial, Ostrom a reconstituit craniile parțiale și imperfect conservate ca fiind triunghiulare și late, destul de asemănătoare cu cele ale lui Allosaurus. Totuși, materiale craniene suplimentare de Deinonychus, precum și descoperiri ale unor specii înrudite păstrate tridimensional, demonstrează că palatul (cerul gurii) era mai boltit decât credea Ostrom.[14] Acest lucru făcea ca botul să fie mult mai îngust, în timp ce oasele jugale (pomeții) erau extinse spre exterior, oferind animalului o vedere stereoscopică mai bună. Craniul lui Deinonychus se deosebea de cel al lui Velociraptor prin structura mai robustă a calotei craniene (asemănătoare cu cea a lui Dromaeosaurus) și prin absența zonei nazale scobite caracteristice Velociraptor-ului.[15] Atât craniul, cât și mandibula prezentau fenestrae (deschideri osoase) care îi reduceau greutatea, cea mai proeminentă fiind fereastra antorbitală, situată între ochi și nară.[14]

Deinonychus poseda „mâini” (membre anterioare) mari, dotate cu câte trei gheare la fiecare membru, unde al doilea deget era cel mai lung. Fiecare picior posterior purta o gheară în formă de seceră pe al doilea deget, care era cel mai probabil folosită în timpul vânătorii.[8]

Deși nu au fost găsite niciodată amprente de piele asociate cu fosilele de Deinonychus, dovezile științifice sugerează că familia Dromaeosauridae, din care face parte, avea corpul acoperit cu pene.[16] Genul Microraptor, care este mai vechi din punct de vedere geologic și mai primitiv filogenetic, aparține aceleiași familii, iar numeroase fosile de Microraptor păstrează pene penacee, cu paletă (ca ale păsărilor moderne) pe membre și coadă.[16] Mai mult, în cazul Velociraptor-ului, o rudă și mai apropiată, a fost găsit un specimen care prezintă „papile ulnare” pe osul ulna (mici protuberanțe de care se prindeau ligamentele penelor), ceea ce reprezintă un indicator direct al prezenței penajului modern.[17]

Clasificare

[modificare | modificare sursă]

Deinonychus antirrhopus este una dintre cele mai cunoscute specii de dromeosauride,[18] și, de asemenea, o rudă apropiată a Velociraptor-ului, mai mic, care se găsește în formațiuni rocioase mai tinere, din Cretacicul târziu, din Asia Centrală.[19][20] Clada pe care o formează se numește Velociraptorinae. Numele de subfamilie Velociraptorinae a fost inventat pentru prima dată de Rinchen Barsbold în 1983[21] și conținea inițial un singur gen Velociraptor. Mai târziu, Phil Currie a inclus majoritatea dromeosauridelor.[22] Două genuri din Cretacicul târziu, Tsaagan din Mongolia[19] și Saurornitholestes din America de Nord,[11] ar putea fi, de asemenea, rude apropiate, dar acesta din urmă este puțin cunoscut și greu de clasificat.[19] Se consideră că Velociraptor și aliații săi își folosesc ghearele mai mult decât craniile ca unelte de ucidere, spre deosebire de dromeosaurine precum Dromaeosaurus, care au cranii mai robuste.[11] Din punct de vedere filogenetic, dromeosauridele reprezintă unul dintre grupurile de dinozauri non-aviane cele mai strâns înrudite cu păsările.[23]

Cladograma de mai jos urmează unei analize din 2015 realizate de paleontologii Robert DePalma, David Burnham, Larry Martin, Peter Larson și Robert Bakker, folosind date actualizate de la Grupul de lucru Theropod. Acest studiu clasifică în prezent Deinonychus ca membru al Dromaeosaurinae.[24]

Dromaeosauridae

Un studiu din 2021 asupra dromeosauridului Kansaignathus a identificat Deinonychus ca velociraptorin, mai degrabă decât ca dromeosaurin, Kansaignathus fiind o formă bazală intermediară, mai avansată decât Deinonychus, dar mai primitivă decât Velociraptor.[25][26] Cladograma de mai jos prezintă aceste relații nou descrise:

Un studiu din 2022, însă, a reclasificat Deinonychus din nou ca membru bazal al Dromaeosaurinae.[27]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „Mid-Mesozoic Field Conference Proceedings”. The Age of Dinosaurs in Transition. .
  2. ↑ Carpenter, Kenneth (). „Origins Of The Early And "Middle" Cretaceous Dinosaurs Of North America: Implications For Plate Tectonics”. Proceedings of the International Symposium on New Concepts in Global Tectonics.
  3. ↑ Oreska, Matthew P. J.; Carrano, Matthew T.; Dzikiewicz, Katherine M. (). „Vertebrate paleontology of the Cloverly Formation (Lower Cretaceous), I: faunal composition, biogeographic relationships, and sampling”. Journal of Vertebrate Paleontology. 33 (2): 264–292. Bibcode:2013JVPal..33..264O. doi:10.1080/02724634.2012.717567. ISSN 0272-4634.
  4. ↑ Ostrom, John Harold (). „Stratigraphy and paleontology of the Cloverly Formation (Lower Cretaceous) of the Bighorn Basin area, Wyoming and Montana”. Bulletin of the Peabody Museum of Natural History. 35: 1–234.
  5. ↑ Brinkman, D. L.; Cifelli, R. L.; Czaplewski, N. J. (). „First occurrence of Deinonychus antirrhopus (Dinosauria: Theropoda) from the Antlers Formation (Lower Cretaceous: Aptian–Albian) of Oklahoma”. Oklahoma Geological Survey Bulletin. 146: 1–27.
  6. ↑ Grellet-Tinner, G.; Makovicky, P. (). „A possible egg of the dromaeosaur Deinonychus antirrhopus: phylogenetic and biological implications”. Canadian Journal of Earth Sciences. 43 (6): 705–719. Bibcode:2006CaJES..43..705G. doi:10.1139/E06-033.
  7. ↑ Norell, M. A.; Gaffney, E. S.; Dingus, L. (). Discovering Dinosaurs in the American Museum of Natural History. New York: Knopf. pp. 126–130. ISBN 978-0-679-43386-6.
  8. 1 2 3 Ostrom, J. H. (). „Osteology of Deinonychus antirrhopus, an unusual theropod from the Lower Cretaceous of Montana”. Peabody Museum of Natural History Bulletin. 30: 1–165.
  9. ↑ Ostrom, John Harold (). „A new theropod dinosaur from the Lower Cretaceous of Montana”. Postilla. 128: 1–17.
  10. ↑ Parsons, William L.; Parsons, Kristen M. (). „Further descriptions of the osteology of Deinonychus antirrhopus (Saurischia, Theropoda)”. Bulletin of the Buffalo Society of Natural Sciences. 38.
  11. 1 2 3 Paul, Gregory Scott (). Predatory Dinosaurs of the World. New York: Simon and Schuster. pp. 358, 366–369. ISBN 978-0-671-61946-6.
  12. ↑ Paul, G. S. (). The Princeton Field Guide to Dinosaurs (ed. 2nd). Princeton, New Jersey: Princeton University Press. p. 153. ISBN 978-0-691-16766-4.
  13. ↑ Campione, Nicolas E.; Evans, David C.; Brown, Caleb M.; Carrano, Matthew T. (). „Body mass estimation in non-avian bipeds using a theoretical conversion to quadruped stylopodial proportions”. Methods in Ecology and Evolution. 5 (9): 913–923. Bibcode:2014MEcEv...5..913C. doi:10.1111/2041-210X.12226 Accesibil gratuit.
  14. 1 2 Maxwell, W. D.; Witmer, L. M. (). „New Material of Deinonychus (Dinosauria, Theropoda)”. Journal of Vertebrate Paleontology. 16 (3): 51A. doi:10.1080/02724634.1996.10011371.
  15. ↑ Witmer, Lawrence M.; Maxwell, William D. (). „The skull of Deinonychus (Dinosauria:Theropoda): New insights and implications”. Journal of Vertebrate Paleontology. 16 (3): 73A. doi:10.1080/02724634.1996.10011371.
  16. 1 2 Xu, X.; Zhou, Z.; Wang, X.; Kuang, X.; Zhang, F.; Du, X. (). „Four-winged dinosaurs from China” (PDF). Nature. 421 (6921): 335–340. Bibcode:2003Natur.421..335X. doi:10.1038/nature01342. PMID 12540892.
  17. ↑ Turner, Alan H.; Makovicky, Peter J.; Norell, Mark A. (). „Feather quill knobs in the dinosaur Velociraptor”. Science. 317 (5845): 1721. Bibcode:2007Sci...317.1721T. doi:10.1126/science.1145076 Accesibil gratuit. PMID 17885130.
  18. ↑ Norell, M.A.; Makovicky, P.J. (). „Dromaeosauridae”. În Weishampel, D.B.; Dodson, P.; Osmólska, H. The Dinosauria (ed. 2nd). Berkeley: University of California Press. pp. 196–210. ISBN 978-0-520-24209-8.
  19. 1 2 3 Norell, M.A.; Clark, J.M.; Turner, A.H.; Makovicky, P.J.; Barsbold, R.; Rowe, T. (). „A new dromaeosaurid theropod from Ukhaa Tolgod (Ömnögov, Mongolia)” (PDF). American Museum Novitates (3545): 1–51. doi:10.1206/0003-0082(2006)3545[1:ANDTFU]2.0.CO;2. hdl:2246/5823. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  20. ↑ Turner, A.S.; Hwang, S.H.; Norell, M.A. (). „A small derived theropod from Öösh, Early Cretaceous, Baykhangor Mongolia” (PDF). American Museum Novitates (3557): 1–27. doi:10.1206/0003-0082(2007)3557[1:ASDTFS]2.0.CO;2. hdl:2246/5845. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  21. ↑ Barsbold, R. (). „Carnivorous Dinosaurs from the Cretaceous of Mongolia”. The Joint Soviet–Mongolian Palaeontological Expedition, Transactions. 19: 1–117.
  22. ↑ Currie, P.J. (). „New information on the anatomy and relationships of Dromaeosaurus albertensis (Dinosauria: Theropoda)”. Journal of Vertebrate Paleontology. 15 (3): 576–591. Bibcode:1995JVPal..15..576C. doi:10.1080/02724634.1995.10011250. (abstract Arhivat în , la Wayback Machine.)
  23. ↑ Benton, M.J. (). Vertebrate Palaeontology (ed. Third). Blackwell Publishing. p. 472. ISBN 978-0-632-05637-8. Arhivat din original la . Accesat în .
  24. ↑ DePalma, Robert A.; Burnham, David A.; Martin, Larry D.; Larson, Peter L.; Bakker, Robert T. (). „The First Giant Raptor (Theropoda: Dromaeosauridae) from the Hell Creek Formation”. Paleontological Contributions (14): 1–16. doi:10.17161/paleo.1808.18764 Accesibil gratuit. hdl:1808/18764 Accesibil gratuit. Arhivat din original la . Accesat în .
  25. ↑ Averianov, A. O.; Lopatin, A. V. (). „A New Theropod Dinosaur (Theropoda, Dromaeosauridae) from the Late Cretaceous of Tajikistan”. Doklady Earth Sciences. 499 (1): 570–574. Bibcode:2021DokES.499..570A. doi:10.1134/S1028334X21070047 – via Springer Link.
  26. ↑ Averianov, A. O.; Lopatin, A. V. (). „Новый хищный динозавр (Theropoda, Dromaeosauridae) из позднего мела Таджикистана”Necesită abonament cu plată [A new theropod dinosaur (Theropoda, Dromaeosauridae) from the Late Cretaceous of Tajikistan]. Reports of the Russian Academy of Sciences. Earth Sciences (în Russian). 499 (1): 49–53. doi:10.31857/S2686739721070045..
  27. ↑ Powers, Mark J.; Fabbri, Matteo; Doschak, Michael R.; Bhullar, Bhart-Anjan S.; Evans, David C.; Norell, Mark A.; Currie, Philip J. (). „A new hypothesis of eudromaeosaurian evolution: CT scans assist in testing and constructing morphological characters”Necesită abonament cu plată. Journal of Vertebrate Paleontology. 41 (5). Bibcode:2021JVPal..41E0087P. doi:10.1080/02724634.2021.2010087. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Deinonychus&oldid=17902076