David Rayfiel
| David Rayfiel | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  New York City, New York, SUA |
| Decedat | (87 de ani)[5][1][3][4] New York City, New York, SUA |
| Căsătorit cu | Maureen Stapleton[*] (–) |
| Copii | Eliza Roberts[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | scenarist scriitor |
| Limbi vorbite | limba engleză[6][7] |
| Activitate | |
| Alma mater | Yale School of Drama[*] Brooklyn College[*] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
David Rayfiel (n. , New York City, New York, SUA – d. , New York City, New York, SUA)[8] a fost un scenarist american, colaborator frecvent al regizorului Sydney Pollack.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Rayfiel s-a născut în Brooklyn, New York[9] și a studiat la Brooklyn College. Tatăl său a fost congresmanul Leo F. Rayfiel(d) (1888-1978).
În 1950 s-a căsătorit cu scenarista de televiziune Lila Garrett(d). Rayfiel și Garrett au avut o fiică, Eliza, înainte de a divorța în 1953. El s-a căsătorit apoi cu actrița Maureen Stapleton(d) în 1963, de care a divorțat în 1966.[10] S-a căsătorit pentru a treia oară cu Lynne Schwarzenbek în 1987.[9]
În anul 1958 a construit o casă în orașul Day, New York(d), care a ajuns să fie cunoscută sub numele de Casa David Rayfiel și a fost înscrisă în Registrul Național al Locurilor Istorice în 2009.[11]
Rayfiel a murit de insuficiență cardiacă pe 22 iunie 2011, în Manhattan, New York. I-au supraviețuit văduva sa, Lynne, și fiica sa, Eliza, care era soția actorului Eric Roberts. Rayfiel a avut și doi nepoți, Keaton și Morgan, din prima căsătorie a fiicei sale, Eliza, cu regizorul și producătorul de televiziune James Simons.[8] I-au supraviețuit, de asemenea, și copiii vitregi Daniel Allentuck și Katharine Allentuck.[8]
Premii
[modificare | modificare sursă]În 1976 a primit, împreună cu Lorenzo Semple, Jr.(d), un premiu Edgar Allan Poe pentru cel mai bun scenariu de film pentru contribuția sa la filmul Three Days of the Condor(d).[12] A fost nominalizat, de asemenea, împreună cu Bertrand Tavernier, la premiul César pentru cel mai bun scenariu original sau adaptat în 1981 pentru filmul Death Watch(d).[12]
Filmografie (scenarist)
[modificare | modificare sursă]- The Slender Thread (nemenționat) (1965)
- This Property is Condemned (1966)
- Castle Keep (1969)
- Valdez Is Coming (1971)
- Lipstick (1976)
- Three Days of the Condor (1975)
- Death Watch (La mort en direct, 1980)
- Absence of Malice (nemenționat) (1981)
- Round Midnight (1986)
- The Morning After (nemenționat) (1986)
- Havana (1990)
- Firma (The Firm, 1993)
- Intersection (1994)
- Sabrina (1995)
- Random Hearts (nemenționat) (1999)
- The Interpreter (nemenționat) (2005)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ „David Rayfiel” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ^ a b „David Rayfiel” (în engleză). Internet Broadway Database. LCCN 2002563812. Wikidata Q31964. Accesat în .
- ^ a b „David Rayfiel” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ^ http://www.nytimes.com/2011/06/23/movies/david-rayfiel-screenwriter-with-sydney-pollack-dies-at-87.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „David Rayfiel” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în .
- ^ „David Rayfiel”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ^ a b c William Grimes (). „David Rayfiel, Screenwriter With Sydney Pollack, Dies at 87”. The New York Times. Accesat în .
- ^ a b „David Rayfiel - Biography”, IMDb, accesat în
- ^ Daniel McEneny (iunie 2009). „National Register of Historic Places Registration: David Rayfiel House”. New York State Office of Parks, Recreation and Historic Preservation(d). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „National Register of Historic Places”. National Park Service. .
- ^ a b „David Rayfiel - Awards”, IMDb, accesat în
