Dama mesopotamica

Cerb lopătar persan
	Femele Dama mesopotamica
Stare de conservare
	; În pericol (IUCN 3.1)
	CITES Appendix I (CITES)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Mammalia
Ordin:	Artiodactyla
Familie:	Cervidae
Subfamilie:	Cervinae
Gen:	Dama
Specie:	D. mesopotamica
Nume binomial
	Dama mesopotamica; (Brooke, 1875)
Sinonime
	Dama dama mesopotamica
	Modifică text

Dama mesopotamica, cunoscută uneori și sub numele de cerb lopătar persan sau cerb din Mesopotamia, este o cervidă pe cale de dispariție care se găsește numai în provincia Khuzestan din sud-vestul Iranului. A fost reintrodusă în Israel și ăn 2008 a fost inclusă pe lista roșie a IUCN ca specie pe cale de dispariție.^[1] În urma unui program de creștere în captivitate, populația s-a refăcut de la doar o mână de căprioare în anii 1960 la peste o mie de exemplare.

Definită inițial ca o specie foarte apropiată de cerbul lopătar european (Dama dama), aceasta este considerată în prezent o subspecie estică numită Dama dama mesopotamica.

Taxonomie

Cervus (Dama) mesopotamicus a fost descris de naturalistul Victor Brooke în 1875 după un cerb împușcată pe râul Karun din Iran.^[3] Statutul său taxonomic este contestat. În mod tradițional, a fost considerată o subspecie a cerbului Dama dama din Europa de Vest^[4] (ca Dama dama mesopotamica), dar este tratată și ca specie distinctă de unii autori.^[1]^[5]

Comportament

Cerbul persan este erbivor, iar iarba constituie 60% din dieta sa, alături de frunze și nuci.^[1] Dimensiunile zonei de adăpost ale cerbului persan variază în funcție de sex și vârstă. Masculii mai în vârstă sunt mai teritoriali decât masculii mai tineri; cu toate acestea, femelele mai în vârstă rămân mai aproape de locul în care au fost reintroduse, la o distanță medie de 0,9 km, în timp ce femelele mai tinere migrează la o distanță medie de 2,3 km de locul de eliberare.^[6]

Acesta trăiește cel puțin până la vârsta de unsprezece ani în sălbăticie. Un prădător natural al cerbului este lupul cenușiu.^[7] Hienele pătate au prădat, de asemenea, în mare măsură cerbii persani în timpul Pleistocenului târziu, înainte de dispariția lor din Orientul Mijlociu.^[8]

Galerie

Note

1 2 3 4 Werner, N.Y.; Rabiei, A.; Saltz, D.; Daujat, J.; Baker, K (2015). „Dama mesopotamica”. IUCN Red List of Threatened Species. 2015: e.T6232A97672550. doi:10.2305/IUCN.UK.2015-4.RLTS.T6232A22164332.en . Accesat în 8 aprilie 2024.
↑ „Appendices | CITES”. cites.org. Accesat în 14 ianuarie 2022.
↑ Brooke, V. (martie 1875). „On a new Species of Deer from Mesopotamia”. Proceedings of the Zoological Society of London: 261–266.
↑ Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (2005). „Species Dama dama”. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494.
↑ Pitra, C.; Fickel, J.; Meijaard, E.; Groves, C.P. (2004). „Evolution and phylogeny of old world deer”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 33 (3): 880–895. doi:10.1016/j.ympev.2004.07.013. PMID 15522810.
↑ Perelberg, A.; Saltz, D.; Bar-David, S.; Dolev, A.; Yom-Tov, Y. (2003). „Seasonal and Circadian Changes in the Home Ranges of Reintroduced Persian Fallow Deer”. The Journal of Wildlife Management. 67 (3): 485–492. doi:10.2307/3802706. JSTOR 3802706.
↑ Rinat, Z. (2020). „Comeback Kids: Persian Fallow Deer Reestablish Themselves in Israel's North”. Haaretz. Tel Aviv. Accesat în 7 septembrie 2020.
↑ Orbach, Meir; Yeshurun, Reuven (1 noiembrie 2021). „The hunters or the hunters: Human and hyena prey choice divergence in the Late Pleistocene Levant”. Journal of Human Evolution. Introduction to Special Issue: In search for modern humans and the Early Upper Paleolithic at Manot Cave, Western Galilee, Israel. 160: 102572. doi:10.1016/j.jhevol.2019.01.005. ISSN 0047-2484. Accesat în 4 februarie 2024 – via Elsevier Science Direct.

Legături externe

Materiale media legate de Dama mesopotamica la Wikimedia Commons

Persian fallow deer at Animal Info

[iucn-1] 1 2 3 4 Werner, N.Y.; Rabiei, A.; Saltz, D.; Daujat, J.; Baker, K (2015). „Dama mesopotamica”. IUCN Red List of Threatened Species. 2015: e.T6232A97672550. doi:10.2305/IUCN.UK.2015-4.RLTS.T6232A22164332.en . Accesat în 8 aprilie 2024.

[2] „Appendices | CITES”. cites.org. Accesat în 14 ianuarie 2022.

[3] Brooke, V. (martie 1875). „On a new Species of Deer from Mesopotamia”. Proceedings of the Zoological Society of London: 261–266.

[msw3-4] Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (2005). „Species Dama dama”. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494.

[5] Pitra, C.; Fickel, J.; Meijaard, E.; Groves, C.P. (2004). „Evolution and phylogeny of old world deer”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 33 (3): 880–895. doi:10.1016/j.ympev.2004.07.013. PMID 15522810.

[Perelberg2003-6] Perelberg, A.; Saltz, D.; Bar-David, S.; Dolev, A.; Yom-Tov, Y. (2003). „Seasonal and Circadian Changes in the Home Ranges of Reintroduced Persian Fallow Deer”. The Journal of Wildlife Management. 67 (3): 485–492. doi:10.2307/3802706. JSTOR 3802706.

[Rinat2020-7] Rinat, Z. (2020). „Comeback Kids: Persian Fallow Deer Reestablish Themselves in Israel's North”. Haaretz. Tel Aviv. Accesat în 7 septembrie 2020.

[8] Orbach, Meir; Yeshurun, Reuven (1 noiembrie 2021). „The hunters or the hunters: Human and hyena prey choice divergence in the Late Pleistocene Levant”. Journal of Human Evolution. Introduction to Special Issue: In search for modern humans and the Early Upper Paleolithic at Manot Cave, Western Galilee, Israel. 160: 102572. doi:10.1016/j.jhevol.2019.01.005. ISSN 0047-2484. Accesat în 4 februarie 2024 – via Elsevier Science Direct.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]