Cupa optică este zona albă, asemănătoare unei cupe, din centrul discului optic(d).[1]
Raportul dintre mărimea cupei optice și cea a discului optic (raportul cupă-disc sau C/D) este o măsură utilizată în diagnosticarea glaucomului. Acest raport poate fi măsurat pe orizontală sau pe verticală la același pacient. Raporturile C/D pot varia foarte mult la persoanele sănătoase. Cu toate acestea, raporturile verticale mari sau foarte diferite între cei doi ochi pot provoca suspiciunea de glaucom. Un raport C/D care se mărește în plan vertical pe parcursul unor luni sau al unor ani sugerează prezența glaucomului.
Raportul cupă-disc (notat adesea CDR) este o măsurătoare utilizată în oftalmologie și optometrie pentru a evalua progresia glaucomului. Discul optic(d) este locul anatomic al „punctului orb” al ochiului, zona de unde pleacă nervul optic și unde vasele de sânge intră în retină. Discul optic poate fi plat sau poate avea o excavație normală. Însă glaucomul, care este asociat în majoritatea cazurilor cu o creștere a presiunii intraoculare(d), provoacă adesea o excavație patologică suplimentară a discului optic. Marginea roz a discului conține fibre nervoase. Cupa albă reprezintă o excavație fără fibre nervoase. Pe măsură ce glaucomul avansează, cupa se mărește până când ocupă cea mai mare parte a suprafeței discului.[2]
Raportul cupă-disc compară diametrul porțiunii cupei a discului optic cu diametrul total al discului optic. O analogie bună pentru a înțelege mai bine raportul cupă-disc este raportul dintre gaura unei gogoși și gogoașa întreagă. Gaura reprezintă cupa, iar zona înconjurătoare discul. Dacă cupa reprezintă 1/10 din disc, atunci raportul va fi 0,1. Dacă ea reprezintă 7/10 din disc, atunci raportul este 0,7. Raportul cupă-disc normal este mai mic de 0,5. Un raport cupă-disc mare poate sugera glaucom sau altă patologie.[3] Totuși, existența în sine a unei excavații nu indică prezența glaucomului. Mai degrabă, o creștere a excavației pe măsură ce pacientul îmbătrânește este un indicator al glaucomului. Excavația profundă, dar stabilă, poate apărea din cauza unor factori ereditari care nu au legătură cu glaucomul.
