Cultura Bug-Nistru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Cultura Bug–Nistru a fost o cultură arheologică neolitică din mileniul al VI-lea î.Hr.[1]. Este cunoscută pentru un grup de mici așezări situate în apropierea orașului Soroca și a împrejurimilor sale din Republica Moldova și Ucraina adiacente cursurilor fluviilor Nistru și Bugul de Sud.

A evoluat de la o cultură mezolitică locală. În faza timpurie (mijlocul secolului VII-lea î.Hr.) cultura nu era familiarizată cu ceramica și agricultura, trăind din vânătoarea de zimbri, cerbi și mistreți și pescuind babușcă, știucă sau anghilă. În jurul anului 5800 î.Hr. a început să producă ceramică originală umplută cu scoici zdrobite, realizând în cea mai mare parte ulcioare cu fund plat sau ascuțit, decorate cu ornamente formate din linii ondulate. Ulterior a intrat sub influența culturii Starčevo-Criș, care a dus la o schimbare bruscă în natura ceramicii și în loc de ierburi sălbatice s-a început să se graveze grâu și alac.

După 5500 î.Hr. legătura cu cultura Starčevo-Criș a fost pierdută ca urmare a invaziei culturii ceramicii liniare[2], care, probabil, a pătruns din susul Nistrului și a devastat întreaga regiune. Casele de piatră din localitate au dispărut, populația a început să trăiască în case lungi și a intrat în folosință ceramica liniară. Ulterior, versiunea locală a culturii ceramicii liniare a evoluat în cultura Cucuteni. Rămășițe ale populației au migrat în zona culturii Nipru–Doneț, unde a jucat un rol în crearea culturii Srednii Stog.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ru Буго-днестровская культура // БРЭ. Т.4. М.,2006.
  2. ^ Linear pottery culture pe spiritus-temporis.com

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • ru Даниленко В. Н. Неолит Украины: Главы древней истории Юго-Восточной Европы, Киев: Наукова думка, 1969.
  • ru Маркевич В. И. Буго-Днестровская культура на территории Молдавии, Кишинев: Штиинца, 1974.
  • ru Товкайло М. Т. Неоліт Степового Побужжя (Кам’яна доба України, вип. 6), Київ: Шлях, 2005.