Sari la conținut

Cuges-les-Pins

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuges-les-Pins
—  comună în Franța  —

Stemă
Stemă
Map
Cuges-les-Pins (Franța)
Poziția geografică în Franța
Coordonate: 43°16′35″N 5°42′02″E ({{PAGENAME}}) / 43.276388888889°N 5.7005555555556°E43.276388888889; 5.7005555555556
Țară Franța
métropole[*][[métropole (administrative entity in France)|​]]Aix-Marseille-Provence[*]​
ArondismentArondismentul Marseille
canton français[*][[canton français (French electoral constituency of a departement (starting March 2015))|​]]Cantonul La Ciotat
Entitate administrativ-teritorială francezăFranța metropolitană
Regiune Provența-Alpi-Coasta de Azur
Departament al FranțeiBouches-du-Rhône
Suprafață[1]
 - Total38,81 km²
Altitudine[4]437 m.d.m.
Populație (2022)
 - Total5.949 locuitori
Fus orarUTC+1
Cod poștal13780[2]
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation ID Modificați la Wikidata
Poziția localității Cuges-les-Pins
Poziția localității Cuges-les-Pins
Poziția localității Cuges-les-Pins
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cuges-les-Pins este o comună franceză situată în departamentul Bouches-du-Rhône, în regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur. Una dintre particularitățile satului constă în faptul că este amplasat într-o vastă depresiune carstică aflată în cadrul unui masiv calcaros.

Geografie

[modificare | modificare sursă]
Map
Poziția comunei

Localizare

[modificare | modificare sursă]

Satul se află la sud de masivul Sainte-Baume. Este traversat de drumul departamental D8n, fosta șosea națională 8, care lega Aix-en-Provence de Toulon prin Marsilia.

Localitatea are o implantare tradițională la jumătatea versantului: este sprijinită de colină pentru a păstra cât mai mult posibil terenurile cultivabile. Totuși, urbanizarea se extinde din ce în ce mai mult în câmpie, în detrimentul terenurilor agricole. Începând cu anii 1970–1980, mai ales în partea de vest, teritoriul a fost ocupat de reședințe principale ale locuitorilor periurbani care lucrează la Gémenos, Aubagne sau Marsilia. Fostele terenuri agricole din nordul drumului D8n sunt astăzi urbanizate.

Comune limitrofe

[modificare | modificare sursă]
Gémenos Plan-d'Aups-Sainte-Baume
(Var) 		Riboux
(Var)
Gémenos Signes
(Var)
Roquefort-la-Bédoule Le Castellet
(Var) 		Le Castellet
(Var)

Depresiunea carstică Cuges-les-Pins

[modificare | modificare sursă]
Situația depresiunii carstică de la Cuges și a ponoarelor sale

Cuges este situat într-o vastă depresiune carstică cu fund plat de tip polie. Această depresiune reprezintă un sistem endoreic: apele provenite din precipitații care se acumulează în bazinul Cuges — în special din masivul Sainte-Baume — sunt drenate către „pierderi”, mai exact ponoare sau embuturi, prin care sunt evacuate în subteran[5].

Câmpia Cuges are particularitatea de a fi complet înconjurată de masive muntoase. Peisajul actual este rezultatul unei evoluții lente care a început în urmă cu circa 65 de milioane de ani, în era terțiară. La acea vreme, polia de la Cuges nu exista: în locul ei se afla un masiv calcaros supus acțiunii erozive a apelor de șiroire. Acestea s-au infiltrat treptat în fisurile masivului și le-au lărgit, conducând la formarea unor râuri subterane. Sub acțiunea apelor subterane, bolțile s-au prăbușit și au avut loc surpări. Masivul s-a afundat, iar în urma prăbușirilor s-a instalat o câmpie aluvionară, formând o polie. Polia este deci un bazin de surpare rezultat din eroziunea rocii calcaroase de către apele subterane[6][7].

Se presupune că apele care dispar în ponoarele din Cuges resurg în apropiere de Cassis, prin izvoarele submarine de la Bestouan și Port-Miou, însă până astăzi nu există nicio dovadă formală în acest sens.

Polia Cuges-les-Pins este considerată cea mai mare din Franța[8], având 5 km lungime și 1,5 km lățime.

Context geomorfologic

[modificare | modificare sursă]

Bazinetul de prăbușire de la Cuges se integrează în ansamblul tectonic bazinul Marsilia – Valea Huveaune, pe care îl prelungește spre est, situat între masivul Sainte-Baume la nord, ce atinge aproape 1 100 de metri altitudine, și marginea nordică a bazinului Le Beausset la sud, ale cărui formațiuni din Cretacicul superior alcătuiesc un grup de bare stâncoase până la o altitudine de 430–480 de metri.

În timp ce cel mai jos punct al depresiunii se află la cota 159,9, cel mai coborât punct al marginii bazinului este în pasul Ange, la cota 217,5[6].

Formațiunile cuaternare ale câmpiei Cuges pot fi clasificate în trei categorii:

  • pietrișuri de origine torențială, pe marginea nordică și în jumătatea estică a acestei câmpii.
Aceste pietrișuri reprezintă formațiuni torențiale cu elemente destul de rotunjite și constituie conurile de dejecție ale torenților care se varsă în depresiunea Cuges, dintre care cei mai importanți sunt aceia ce drenează versantul sudic al masivului Sainte-Baume. Pietrișurile s-au depus în toate epocile Cuaternarului și chiar în perioade istorice. Cele mai recente marchează ultimele trasee urmate de torenți în câmpie, înainte ca aceștia să fie stăpâniți de către om[6].
  • limoane lacustre depuse de un vechi lac pe ale cărui maluri s-au așezat grupuri preistorice (Tardenoisian⁠(d)), în zona centrală și în părțile sud-vestică și vestică.
Depozitele lacustre sunt limoane brun-roșiatice, mai mult sau mai puțin argiloase ori nisipoase, în funcție de apropierea de centrul lacului sau de țărmuri. Culoarea devine tot mai închisă către centru. Compoziția unui eșantion prelevat dintr-o zonă intermediară este de aproximativ 33% carbonați (nisipuri), 57% argile și 10% materii organice[6].
  • formațiuni loessoide, pe marginea sudică.
Aceste formațiuni eoliene (sedimente depuse de vânt) se observă pe marginea sudică a bazinului Cuges și formează o movilă sprijinită pe substratul secundar, de o parte și de alta a văii Dindolet. Este vorba despre loessuri nisipoase, iar acest aport loessoid s-a produs la începutul Paleoliticului superior și corespunde, fără îndoială, fazei de climă aridă de la sfârșitul Aurignacianului[6].

Climă

[modificare | modificare sursă]

În 2010, clima comunei a fost clasificată ca tipic mediteraneană, conform unui studiu realizat de CNRS, bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000[9]. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană, conform căreia comuna se află într-o zonă cu climat mediteranean, în regiunea climatică Provence, Languedoc-Roussillon. Aceasta este caracterizată de precipitații reduse vara, o foarte bună expunere la soare (2.600 ore/an), veri calde (21,5 °C), un aer foarte uscat vara și sec în toate anotimpurile, vânturi puternice (cu o frecvență de 40-50 % a vânturilor > 5 m/s) și puține cețuri[10].

Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 14,2 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,9 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 714 mm, cu 5,3 zile de precipitații în ianuarie și 1,6 zile în iulie[9]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comuna Plan-d'Aups-Sainte-Baume la 6 km distanță în linie dreaptă[11], este de 14,0 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 1 001,8 mm[12][13].

Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[14].

Urbanism

[modificare | modificare sursă]

Tipologie

[modificare | modificare sursă]

La 1 ianuarie 2024, Cuges-les-Pins este clasificată drept târg rural, conform noii grile comunale de densitate în 7 niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 1][15][16][17] în 2022. Localitatea aparține unității urbane Cuges-les-Pins[n 2], o unitate urbană monocomunală ce constituie un oraș izolat[18][19]. În plus, comuna face parte din zona metropolitană a Marsiliei – Aix-en-Provence, din care este o comună a coroanei[n 3][19]. Această zonă, care reunește 115 comune, este clasificată în categoria zonelor cu 700 000 de locuitori sau mai mult (în afara Parisului)[20][21].

Utilizarea terenurilor

[modificare | modificare sursă]

Utilizarea terenurilor din comună, așa cum reiese din baza de date europeană privind ocupația biofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este marcată de predominanța pădurilor și a mediilor seminaturale (83,9 % în 2018), în scădere față de 1990 (86,1 %). Repartiția detaliată în 2018 este următoarea: păduri (48,8 %), medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă (29,3 %), zone urbanizate (6,1 %), spații deschise, lipsite de vegetație sau cu vegetație redusă (5,8 %), culturi permanente (5,5 %), zone agricole eterogene (3,4 %), terenuri arabile (1,1 %)[22]. Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent)[23].

Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Preistorie

[modificare | modificare sursă]

Cele mai vechi indicii ale prezenței umane pe teritoriul comunei datează din Paleoliticul final. Este vorba despre un nivel de ocupație atribuit Epigravettianului recent (circa 14 000 ani cal AP) și despre o înmormântare aparținând Gravettianului terminal (circa 11 300 cal AP), descoperite în timpul săpăturilor arheologice efectuate înaintea construirii ZAC des Vigneaux, la intrarea vestică a satului[24]. Mormântul conținea scheletul unui singur individ adult, însoțit de un bogat inventar funerar alcătuit din elemente de podoabă din scoici marine, unelte din silex cioplite și urme de substanțe colorante roșii. Alte înmormântări epigravettiene sunt cunoscute, însă acestea se află în Italia și în peșteri.

ZAC des Vigneaux a furnizat, de asemenea, vestigiile unei tabere pastorale, datate în Neoliticul mijlociu sau în perioada prechasséiană (estimată între 4450 și 4330 î.Hr.)[25].

Alte așezări neolitice au fost descoperite în adăposturile stâncoase din jurul câmpiei. Au fost colectate topoare preistorice din piatră șlefuită în zona unde se presupune că se aflau plajele lacului preistoric.

În anumite perioade, câmpia era acoperită de apă, formând un lac. Acesta s-a uscat treptat, devenind o mlaștină. Lucrările de asanare și de drenaj ale principalelor pâraie intermitente (Dauceran, Pourparel, Vignole, Vallon de Julie) au permis transformarea terenurilor foarte fertile din fundul poljeului în suprafețe agricole.

Epoca modernă

[modificare | modificare sursă]

În secolul al XVI-lea, centrul satului a fost reconstruit în jurul castelului familiei Glandevès, situație care s-a menținut până astăzi, chiar dacă localitatea s-a extins ulterior în câmpie. Activitatea economică a Cuges-les-Pins a evoluat în timp. Cultura șofranului, în secolele al XIV-lea și al XV-lea, apoi cultura caperelor, în secolul al XIX-lea, au adus o renume mondială acestui mic sat.

În secolul al XVIII-lea, celebrul haiduc Gaspard de Besse jefuia călătorii bogați în pasul Ange (218 metri), pe drumul spre Cuges. Legenda spune că și-ar fi îngropat comoara într-un loc de unde pot fi văzute simultan cele trei castele (Cuges, Gémenos, Julhans).

Epoca contemporană

[modificare | modificare sursă]

La 1 august 1794, primarul Monfray a celebrat căsătoria dintre Julie Clary și Joseph Bonaparte, fratele mai mare al lui Napoleon, care aveau să devină rege și regină consoartă ai Neapolelui, apoi ai Spaniei, între 1808 și 1813.

De la mijlocul secolului al XX-lea, exploatarea colinelor (gateruri, fascine pentru cuptoarele de pâine marsilieze, producerea de cărbune de lemn, între altele) și, până în prezent, viticultura, culturile cerealiere și furajere, precum și meșteșugul pielăriei, arată cât de strâns sunt legate activitățile economice ale comunei de pământul său.

În cursul secolului al XX-lea, vița-de-vie a succedat culturii caperelor și exploatărilor forestiere.

Criza viticolă din anii 1970–1980 a consfințit sfârșitul cooperativei vinicole din Cuges, care s-a închis în 1995, după ce fusese una dintre cele mai importante din departamentul Bouches-du-Rhône la apogeul său (sfârșitul anilor 1960).

Astăzi, agricultura din Cuges nu a găsit un nou avânt economic, în ciuda diversificării activităților și culturilor introduse în ultimii ani și a revirimentului viticulturii prin vinurile roze cu AOP Côtes-de-Provence. Reușita proiectului ZAP, impus de serviciile statului prin prefectura departamentului Bouches-du-Rhône, pentru a limita expansiunea urbană, va fi determinantă pentru viitorul agriculturii și al mediului din Cuges.

Lipsa apei pentru irigații constituie un obstacol pentru atractivitatea terenurilor fertile din polje, pentru diversificarea culturilor și, mai ales, pentru rentabilitatea lor economică, în pofida proximității bazinelor de consum reprezentate de zona urbană marsilieză și de valea Huveaune.

În prezent, parcul de distracții OK Corral este o importantă sursă de locuri de muncă pentru comună.

O activitate de zbor liber se dezvoltă pe teritoriul comunei, cu două cluburi asociative și o școală profesională. De asemenea, o activitate ecvestră intensă se concentrează în comună; aici se află numeroase unități, de la simple servicii de adăpostire a ecvideelor până la creșterea cabalinelor și diverse activități hipice.

Cuges reprezintă poarta de intrare spre versantul sudic al masivului Sainte-Baume. Agroturismul și turismul verde ar putea deveni o axă de dezvoltare și ar putea contribui la protejarea mediului său specific.

Populația și societatea

[modificare | modificare sursă]

Date demografice

[modificare | modificare sursă]

Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comună începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[26][27].

În 2022, comuna număra 5 949 locuitori[n 4], în creștere cu +17,97 % față de 2016 (Bouches-du-Rhône: +2,48 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).

Demografia în Cuges-les-Pins (Sursa : EHESS[28], INSEE[29][30][31])
An 17931821184118561876188619011921193619621982200620142022
Populație 1 5401 7351 7091 6031 4341 2609977417211 1091 8754 5894 9775 949

Patrimoniu

[modificare | modificare sursă]
  • Capela Saint-Antoine, care domină satul, este complet renovată, oferind de pe pridvor un panoram magnific asupra câmpiei Cuges.
  • Biserica Saint-Antoine-de-Padoue din Cuges-les-Pins și relicva sfântului Anton de Padova.
  • Oratoriile răspândite pe drumurile comunale.
  • Câteva borne kilometrice marcate cu albina imperială.
  • O arie de treierat cereale, restaurată în mod remarcabil.
  • Castelul Glandevès, reședința foștilor seniori ai Cugesului. Înglobat într-un ansamblu de locuințe, contururile sale pot fi încă distinse (în special un turn). În prezent, spațiul este ocupat de locuințe, oficiul poștal și un bar cu aspect la fel de eterogen pe cât de anacronic.
  • Un ansamblu format din fântâni, un lavoir și un turn-clopotniță în piața centrului istoric al satului.
  • Bazinele de retenție realizate prin ridicări de pământ și deversoare din piatră fasonată, care constituie astăzi grădina orașului, Ribassée, la ieșirea torentului Dauceran.
  • Digurile de canalizare ale torenților Pourparel, la ieșirea din Valea Serre, și Vignole, după strâmtoarea numită Porțile Cugesului, spre pierderile (ponorurile) de la Grand Vigne și Roque.
  • Frontonul fostei cooperative vinicole.
  • Culturile de mică amploare și condiționarea tradițională a șofranului.
  • Un vast teritoriu pentru drumeții, de la vârful masivului Sainte-Baume la nord, GR 98 la vest, până la platoul Camp la sud, cu un panoram unic de 360° în Provence: de la Camargue la Les Alpilles, apoi de la muntele Ventoux la masivul Sainte-Victoire, de la Alpi la ținutul muntos varois, iar pe coastă, de la capul Sicié, golful Bandol, golful La Ciotat și rada Marsiliei până la lanțul Estaques și Côte Bleue.

Personalități

[modificare | modificare sursă]
  • Jean-Étienne-Marie Portalis⁠(d), om de stat, jurist și filosof al dreptului francez, considerat unul dintre părinții Codului civil, deoarece a fost unul dintre principalii săi redactori, a trecut prin Cuges.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
  2. ^ O unitate urbană este, în Franța, o comună sau un ansamblu de comune care prezintă o zonă de construcții continue (fără întreruperi de peste 200 de metri între două construcții) și care are cel puțin 2.000 de locuitori. O comună trebuie să aibă mai mult de jumătate din populația sa în această zonă construită.
  3. ^ În octombrie 2020, noțiunea de zonă metropolitană a înlocuit vechea noțiune de zonă urbană, pentru a permite comparații coerente cu alte țări din Uniunea Europeană.
  4. ^ Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2024, înregistrată în anul 2021, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2023, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2021.

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ répertoire géographique des communes, accesat în  
  2. ^ dataset of postal codes in France,  
  3. ^ a b répertoire géographique des communes, , arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor) 
  4. ^ Q133878296,  
  5. ^ Mourre, V.; Chevillot, P.; Georjon, C.; Fabry, B.; Robin, F.; Taras-Thomas, M.; Vallières, L. (). ZAC des Vigneaux, du Tardigravettien au Chasséen ancien, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Bouches-du-Rhône, Cuges-les-Pins, Rapport d’opération, Diagnostic archéologique (ZAC des Vigneaux, de la Tardigravettian la Chasseanul vechi, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Bouches-du-Rhône, Cuges-les-Pins, Raport de operație, Diagnostic arheologic) (în franceză). INRAP. p. 58. 
  6. ^ a b c d e Bonifay, Eugène (). „Les formations quaternaires et les stations préhistoriques de la plaine de Cuges (Formațiunile cuaternare și stațiunile preistorice din câmpia Cuges)”. Bulletin de la Société préhistorique de France (în franceză): 235-242. 
  7. ^ „La plaine de Cuges, une histoire d'eau (Câmpia Cuges, o poveste despre apă)”. Cuges magazine (în franceză). . 
  8. ^ „Cuges les Pins” (în franceză). ProvenceWeb. Accesat în . 
  9. ^ a b Joly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre (). „Les types de climats en France, une construction spatiale”. Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în franceză și engleză). 501. Accesat în . 
  10. ^ „Un peu de géographie (Un pic de geografie)” (în franceză). Météo-France. Accesat în . 
  11. ^ „Distanța dintre Cuges-les-Pins și Plan-d'Aups-Sainte-Baume” (în franceză). distance.to. Accesat în . 
  12. ^ „Stația Météo-France Plan-d'Aups-Sainte-Baume - fișă climatologică - perioada 1991-2020” (PDF) (în franceză). Météo-France. Accesat în . 
  13. ^ „Stația Météo-France Plan-d'Aups-Sainte-Baume - fișă de metadate” (PDF) (în franceză). Météo-France. Accesat în . 
  14. ^ „Climadiag Commune France: Diagnosticați problemele climatice din comunitatea dvs” (în franceză). Météo-France. Accesat în . 
  15. ^ INSEE (). „Zonage rural”. observatoire-des-territoires.gouv.fr (în franceză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Commune urbaine – définition (Comună urbană – definiție)” (în franceză). Insee. Accesat în . 
  17. ^ „La grille de densité 2019 (Grila de densitate 2019)” (în franceză). Insee. . Accesat în . 
  18. ^ „Unități urbane 2020 - Cuges-les-Pins” (în franceză). Insee. Accesat în . 
  19. ^ a b „Metadatele comunei Cuges-les-Pins” (în franceză). Insee. Accesat în . 
  20. ^ „Zona metropolitană a orașelor 2020 - Marseille - Aix-en-Provence” (în franceză). Insee. Accesat în . 
  21. ^ Bellefon, Marie-Pierre de; Eusebio, Pascal; Forest, Jocelyn; Pégaz-Blanc, Olivier; Warnod, Raymond (). „En France, neuf personnes sur dix vivent dans l'aire d'attraction d'une ville”. INSEE FOCUS (în franceză). 211. Accesat în . 
  22. ^ „CORINE Land Cover - Données et études statistiques (CORINE Land Cover - Date și studii statistice)” (în franceză). Ministère de la Transition écologique et de la Cohésion des Territoires. . Accesat în . 
  23. ^ „Evoluția comparativă a utilizării terenurilor în comuna Cuges-les-Pins pe hărți vechi” (în franceză). IGN. Accesat în . 
  24. ^ Mourre, V.; Lisfranc, R.; Chevillot, P.; Claud, É.; Dayet, L.; Hasler, A.; Martin, S.; Rigaud, S.; Tomasso, A. (). Une sépulture de l’Épigravettien terminal en plein air à Cuges-Les-Pins (Bouches-du-Rhône) (O înmormântare din Epigravettianul final în aer liber în Cuges-Les-Pins (Bouches-du-Rhône)). Travaux d'Archéologie Funéraire - Thanat'Os (în franceză). 6. Bordeaux: Ausonius Éditions. p. 158-178. 
  25. ^ Flambeaux, A.; Gasnier, M.; Hasler, A. (). „L'enclos du Néolithique moyen des « Vigneaux » à Cuges-les-Pins (Bouches-Du-Rhône) : un habitat encore inédit en Provence (Incintele neoliticului mijlociu de la „Vigneaux" din Cuges-les-Pins (Bouches-du-Rhône): un habitat încă inedit în Provence)” (în franceză). Accesat în . 
  26. ^ „Présentation du recensement de la population (Prezentarea recensământului populației)” (în franceză). Insee. iunie 2022. Accesat în . 
  27. ^ „Documentation complémentaire sur le recensement (Documentație suplimentară despre recensământ)” (în franceză). Insee. . Accesat în . 
  28. ^ „Des villages de Cassini aux communes d'aujourd'hui - Cuges-les-Pins (De la satele Cassini la comunele de astăzi - Cuges-les-Pins)” (în franceză). École des hautes études en sciences sociales. Accesat în . 
  29. ^ „Fișe Insee - Populații de referință ale comunei pentru anul 2006 Cuges-les-Pins” (în franceză). INSEE. Accesat în . 
  30. ^ „Fișe Insee - Populații de referință ale comunei pentru anul 2014 Cuges-les-Pins” (în franceză). INSEE. Accesat în . 
  31. ^ „Fișe Insee - Populații de referință ale comunei pentru anul 2022 Cuges-les-Pins” (în franceză). INSEE. Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cuges-les-Pins&oldid=17201658