Criză febrilă
| Criză febrilă | |
 Un termometru medical analog ce indică o temperatură de 38.8 °C sau 101.8 °F | |
| Specialitate | neurologie medicină de urgență pediatrie  |
|---|---|
| Clasificare și resurse externe | |
| ICD-9 | 780.31 |
| ICD-10 | R56.0 |
| ICD-11 | |
| ICD-9-CM | 780.31 |
| OMIM | 604352 |
| DiseasesDB | 4777 |
| MedlinePlus | 000980 |
| eMedicine | neuro/134 |
| MeSH ID | D003294 |
Modifică date / text  | |
O criză febrilă, cunoscută și sub numele de temperatură critică sau convulsie febrilă reprezintă ocriză epileptică asociată cu o temperatură a corpului ridicată, dar fără să implice vreo problemă de sănătate. În general, acestea apar la copii cu vârste cuprinse între 6 luni și 5 ani.[1] Majoritatea crizelor durează mai puțin de cinci minute, iar copilul își revine la normal complet în decurs de șaizeci de minute de la eveniment.[1][2]
Cauze și diagnostic[modificare | modificare sursă]
Crizele febrile pot constitui un caracter comun membrilor familiei. Diagnosticarea implică verificarea unei eventuale infecții la nivelul creierului, asigurându-se că nu există probleme metabolice și că nu au existat crize anterioare fără febră. Există două tipuri de convulsii febrile: convulsii febrile simple și complexe. Convulsiile febrile simple apar la copii sănătoși care au cel mult o criză clonico-tonică cu o durată de mai puțin de 15 minute într-o perioadă de 24 de ore. În general, analizele de sânge, imagistica corticală sau electroencefalograma (EEG) nu sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului. Se recomandă examinarea pentru stabilirea sursei febrei. Pentru copiii sănătoși nu este obligatorie efectuarea unei puncții lombare.[1]
Prevenire, gestionare, prognoză și epidemiologie[modificare | modificare sursă]
Nici medicația anticonvulsivantă, nici medicația antitermică nu sunt recomandate pentru a preveni eventualele convulsii febrile simple.[1] În puținele cazuri ce durează mai mult de cinci minute, poate fi utilizată benzodiazepina sub forma lorazepamului sau amidazolamului.[1][3] În general, rezultatele sunt excelente, obținându-se rezultate academice similare la alții copii și nu se aduce nici o modificare la rata de deces pentru acei copii care prezintă convulsii febrile simple. Există dovezi provizorii referitoare la existența unui risc ușor crescut de epilepsie la 2% din cazuri.[1] Convulsiile febrile afectează între 2 și 10% dintre copiii până în 5 ani.[1][4] Acestea sunt mai comune în cazul băieților decât al fetelor.[5] După o singură convulsie febrilă există o probabilitate de 15-70% de a urma o a doua.[1]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g h Graves, RC with Oehler, K and Tingle, LE (). „Febrile seizures: risks, evaluation, and prognosis”. American family physician. 85 (2): 149–53. PMID 22335215.
- ^ „Symptoms of febrile seizures”. www.nhs.uk. . Accesat în .
- ^ Paritosh Prasad (). Pocket Pediatrics: The Massachusetts General Hospital for Children Handbook of Pediatrics. Lippincott Williams & Wilkins. p. 419. ISBN 9781469830094.
- ^ Patterson, JL; Carapetian, SA; Hageman, JR; Kelley, KR (). „Febrile seizures”. Pediatric annals. 42 (12): 249–54. doi:10.3928/00904481-20131122-09. PMID 24295158.
- ^ Ronald M. Perkin, ed. (). Pediatric hospital medicine : textbook of inpatient management (ed. 2nd ed.). Philadelphia: Wolters Kluwer Health/Lippincott Williams & Wilkins. p. 266. ISBN 9780781770323.