Criteriile de la Copenhaga
Membri actuali (27)
Candidații care negociază (6)
Candidați (2)
Aplicant (1)
Candidat cu negocieri înghețate (1)
Membri actuali
Cerere respinsă
Sprijin minoritar
Sprijin pluralist
Sprijin majoritar
Alte țări (fără date)
Criteriile de la Copenhaga sunt o serie de condiții pe care, potrivit Consiliului European, țările non-UE trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi eligibile pentru aderarea la Uniunea Europeană.
În iunie 1993, aceste cerințe au fost stabilite în mod concret de Consiliul European la Copenhaga. Punctul de plecare l-a constituit schimbarea politică din Europa de Est. În consecință, era de așteptat ca numeroase democrații tinere, cu o structură economică puternic învechită, să solicite aderarea la UE. Criteriile de aderare au fost completate în cadrul Consiliului European din decembrie 1995 la Madrid, dar poartă în continuare denumirea de „criteriile de la Copenhaga”.[1]
Conform acestor șase criterii, un stat candidat trebuie să:
- dispună de instituții stabile;
- respecte principiile democratice;
- respecte drepturile omului și drepturile minorităților;
- aibă o economie de piață funcțională, capabilă să facă față concurenței din piața internă;
- preia și să aplice acquis-ul comunitar în propria țară;
- fie o țară europeană.
Pe lângă aceste criterii juridice (a se vedea în special art. 49 din Tratatul UE), economice și administrative, aderarea la UE este în primul rând o chestiune politică. Aderarea necesită acordul tuturor statelor membre existente.[2]
Potrivit Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa, orice stat european care respectă valorile menționate în acel tratat poate deveni membru al UE. În plus, statul candidat trebuie să fie capabil din punct de vedere administrativ și economic să participe la funcționarea Uniunii.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Legal questions of enlargement”. www.europarl.europa.eu. Accesat în .
- ↑ „Tratatul de la Maastricht” (PDF). www.eurotreaties.com. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ Janse, Ronald (), „Is the European Commission a credible guardian of the values?”, International Journal of Constitutional Law (în engleză), 17 (1), pp. 43–65, doi:10.1093/icon/moz009, ISSN 1474-2640, accesat în