Cristei-de-baltă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Cristei-de-baltă / Cârstel-de-baltă
Rallusaquaticusnaumann.jpg
Cristei-de-baltă / Cârstelul-de-baltă
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Gruiformes
Familie: Rallidae
Gen: Rallus
Specie: R. aquaticus
Nume binomial
Rallus aquaticus
Linnaeus, 1758
Subspecii
  • R. a. hibernans Salomonsen, 1930
  • R. a. aquaticus Linnaeus, 1758
  • R. a. korejewi Zarudny, 1905
Rallusaquaticusmap.png
Arealul cârstelului-de-baltă
       Zonă de cuibărire
       Habitat permanent (tot anul)
       Zonă de iernare
Rallus aquaticus - MHNT

Cârstelul-de-baltă sau cristeiul-de-baltă (Rallus aquaticus) este o pasăre semiacvatică migratoare din familia ralide care cuibărește în Europa, cu excepția extremului nord, și partea de vest a Asiei. Populațiile nordice și estice migrează în sudul Europei în jurul Mării Mediterane, nordul Africii și în India pentru iernare, părăsind teritoriile de cuibărire în septembrie-octombrie revenind în martie-aprilie. În România și Republica Moldova cârstelul de baltă trăiește în bălțile nămoloase cu stufăriș și în mlaștinile din sectoarele forestiere; este semnalat și în zonele marginale cu vegetație acvatică bogată ale lacurilor și iazurilor. Sosește la noi în martie-aprilie și pleacă pe la sfârșitul lunii august-octombrie; în iernile blânde foarte mulți rămân în preajma apelor neînghețate, la care se adaugă adesea exemplare nordice. Este foarte prudent, duce un mod de viață ascuns prin stufăriș, fiind mai activ în amurg și noaptea. Greu de văzut, este ușor de auzit când guiță ca un purcel la tăiere sau horcăie. Lungimea corpului este de 22-28 cm, anvergura aripilor de 38-45 cm, greutatea de 70-190 g. Longevitatea maximă înregistrată în natură este de 8 ani și 9 luni. Are ciocul roșcat, mai lung decât capul, coada scurtă și picioarele lungi, roz-alburii, înzestrate cu degete subțiri și lungi adaptate la deplasarea prin baltă. Irisul este brun-roșcat. Penajul pe spate brun-măsliniu, cu pete întunecate, iar pe partea ventrală cenușiu-albastru, flancurile cu benzi albe și negre, tectricele subcodale albe. Sexele sunt similare cu toate că femela este mai mică. Este o specie omnivoră ce se hrănește cu nevertebrate terestre și acvatice (insecte, păianjeni, moluște, raci, râme, lipitori), amfibieni mici, pești, păsări și mamifere și uneori cu lăstari, rădăcini, fructe și semințe de plante acvatice. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an. Este o specie monogamă, cuibărește în perechi solitare sau în grupuri mici. Cuibul și-l face în vegetația deasă, deseori în trestie ori papură, aproape de ape puțin adânci sau pe tulpinile plantelor acvatice, deasupra apei, mai rar pe pământ sau pe trunchiuri de copac. Cuibul este bine camuflat, are o formă de ceașcă și este construit de ambii părinți din rămășițe de tulpini și frunze de stuf, rogoz, papură etc. Femela depune în martie-iunie o pontă formată din 5-16 ouă gălbui stropite cu brun. Dimensiunea medie a oului este de 36×26 mm. Clocesc mai ales femelele. Incubația durează 19-22 de zile. Perechile adeseori depun a doua pontă într-un sezon. Puii sunt nidifugi și sunt îngrijiți și hrăniți de ambii părinți. Specia Rallus aquaticus include 3 subspecii. În România și Republica Moldova trăiește subspecia Rallus aquaticus aquaticus.[2][3][4][5][6][7][8][9]

Fosile[modificare | modificare sursă]

Cea mai veche fosilă de cristei-de-baltă este constituită din oase găsite în Carpați și datând din Pliocen (acum 5,3 până la 1,8 milioane de ani). La sfârșitul Pleistocenului, două milioane de ani mai târziu, urmele fosilizate sugerează că cristeiul-de-baltă era prezent pe o arie mai întinsă decât aceea pe care o ocupă astăzi.[10] Au fost găsite vreo treizeci de fosile din această specie în Bulgaria, și altele prin Sudul Europei[11][12] și în China.[13] Au fost găsite, pe insula Ibiza, urme fosilizate ale unei specii de cristei, astăzi dispărută, Rallus eivissensis, care era mai mic, dar mai robust decât cristeiul-de-baltă, și avea probabil mai slabe aptitudini de zbor. În Cuaternar, insula nu avea mamifere terestre, iar această specie de cristei descindea se pare din omologul său continental, cristeiul-de-baltă. S-a stins aproape de momentul în care a ajuns omul pe insulă[14], între 16.700 și 5300 î.Hr.[15] Cristeiul-de-baltă este actualmente o pasăre rară în Ibiza.[16]

Numiri românești[modificare | modificare sursă]

Cârstel-de-baltă, Cristei-de-baltă, Cristei negru, Cresteț-de-baltă, Cristeț-de-baltă, Crastaniu.[6]

Cristei de baltă

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rallus aquaticus. The IUCN Red List of Threatened Species
  2. ^ Håkan Delin, Lars Svensson. Philip's Păsările din România și Europa. Determinator ilustrat. București 2016
  3. ^ Andrei Munteanu, Tudor Cozari, Nicolae Zubcov. Lumea animală a Moldovei. Volumul 3: Păsări. Chișinău, Editura Știința, 2006.
  4. ^ M. Talpeanu. Maria Paspaleva. Aripi deasupra Deltei. Editura Științifică. 1973
  5. ^ Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Editura Albatros. București, 1983
  6. ^ a b Dionisie Linția. Păsările din R. P. R. Vol. al III-lea. Editura Academia Republicii Populare Romîne, 1955
  7. ^ Neculai Șelaru. Manual pentru examenul de vânător. Ediția a IV-a revizuită și completată. Editura Cynegis Edit, 2009
  8. ^ Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Ministerul mediului, apelor și pădurilor – direcția Biodiversitate, 2015
  9. ^ Râle d'eau, Rallus aquaticus (Linné, 1758). Cahiers d’Habitat « Oiseaux » Fiche projet. Ministère de l'Écologie, de l'Énergie, du. Développement durable et de l'Aménagement du territoire (MEEDDAT) - Muséum National d’Histoire Naturelle (MNHN)
  10. ^ Erika S. Tavares, Gerard H.J. de Kroon et Allan J. Baker, «Phylogenetic and coalescent analysis of three loci suggest that the Rail is divisible into twoo species, Rallus aquaticus and R. indicus», Evolutionary Biology, vol. 10, no 226,‎ 2010, p. 1–12 (DOI 10.1186/1471-2148-10-226)
  11. ^ Zlatovar Boev, «Fossil birds in the National Museum of Natural History, Sofia: composition, development and scientific value», Zoologische Mededelingen Leiden, vol. 79–3, no 4,‎ 2005, p. 35– 44
  12. ^ Antonio Sánchez Marco, «Avian zoogeographical patterns during the Quaternary in the Mediterranean region and paleoclimatic interpretation», Ardeola, vol. 51, no 1,‎ 2004, p. 91–132
  13. ^ Spencer G. Lucas, Chinese fossil vertebrates, New York, Columbia University Press, 2002 (ISBN 0-231-08483-8), p. 283.
  14. ^ M. Mcminn, M. Palmer et Josep Antoni Alcover, «A new species of rail (Aves Rallides) from the Upper Pleistocene and Holocene of Eivissa (Ptyusic Islands), western Mediterranean», Ibis, vol. 147, no 4,‎ 2005, p. 706–716 (DOI 10.1111/j.1474-919X.2005.00442.x)
  15. ^ Josep Antoni Alcover, «Nous avenços en el coneixement dels fôssils de les Balears», Anuari Ornitològic de les Balears, vol. 16,‎ 2001, p. 3–13
  16. ^ Thomas Kellner, Mathias Krech, Axel Schulz et Carsten H.G. Müller, «The avifauna of Ibiza: an updated checklist including comments on abundences and ecology», Rostocker Meeresbiologische Beiträge, vol. 18,‎ 2007, p. 7–29

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Coward, Thomas Alfred (). The Birds of the British Isles and their eggs (two volumes). London: Frederick Warne. 
  • Edwards, Christopher R W (). Davidson's Principles and Practice of Medicine (16 ed.). Edinburgh: Churchill Livingstone. ISBN 0-443-04092-3.  Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
  • Taylor, Barry (). Rails. Robertsbridge, Sussex: Pica. ISBN 1-873403-59-3.  Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cristei-de-baltă