Costache Bălănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Costache (Constantin) Bălănescu
Costache Bălănescu.png
Date personale
Născut 1830
România Focșani
Decedat 10 martie 1888
România Iași
Cetățenie România Modificați la Wikidata

Costache (Constantin) Bălănescu (n. 1830, Focșani – d. 10 martie 1888, Iași) a fost un actor de teatru și traducător român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Costache Bălănescu s-a născut la Focșani în anul 1830, în familia unor boieri de țară. Studiile liceale le-a urmat în orașul natal, la un pension privat, după care a studiat arta dramatică la Conservatorul din Iași, ca elev al actorului Matei Millo, și ulterior la Paris.[1][2]

S-a stins din viață pe 10 martie 1888, la 21 de zile după ce Teatrul de la Copou a fost mistuit de flăcări, și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea” din Iași.[3]

Activitatea teatrală[modificare | modificare sursă]

Costache Bălănescu a jucat pe scena Teatrul din Iași timp de aproape 4 decenii (1850-1888), interpretând nenumărate roluri, în special de comedie, și fiind unul dintre cei mai apreciați actori.[4]

Costache Bălănescu, împreună cu pitarul Costachi Vasiliu, a înființat o trupă de teatru la Botoșani, cu care a jucat o stagiune în iarna 1857-1858. Ulterior, a revenit la Botoșani de mai multe ori, fie cu Naționalul ieșean, fie cu alte trupe.[5]

Creațiile sale scenice reprezentative au fost: Alcibiade din piesa Diogene de Felix Pyal, doctorul Franț din Piatra din casă de Vasile Alecsandri, personajul Hagi Petcu în Ginerele lui Hagi Petcu tot de Vasile Alecsandri (după Aufier), rolurile principale din Testamentul lui Cezar Birotteau, după Balzac, Fata mamei, Angot, Porcarul și Maria de Vasile Alecsandri, Urechea – adaptare după Lope de Vega, Tuzucalicul – prelucrare de Matei Millo etc.[2]

Avea o mimică bogată și un joc plin de naturalețe, cu sublinieri comice fără exagerări în rostire și gest. În 1876, Mihai Eminescu îl dă ca exemplu, de mai multe ori, pentru firescul și precizia pronunției în piesa Regizorul general de Gogol.[6] În 1861–1862 face parte, alături de actorii Nicolae Luchian, Mihail Galino și alții, din asociația teatrală din Iași.

A condus teatrul din Iași fiind atât director de scenă cât și director al teatrului, între anii 1862-1864, când i-a urmat de N. Luchian.[2]

A făcut parte, alături de Matilda Pascaly, Maria Vasilescu, P. Vellescu, I. Gestianu, din trupa de teatru a lui Mihail Pascaly care a realizat un turneu în Transilvania în lunile iunie și iulie ale anului 1871, realizând spectacole în orașele Brașov, Sibiu, Cluj, Năsăud, Oradea și Gherla.[7]

Traducător[modificare | modificare sursă]

Costache Bălănescu a tradus peste 15 comedii și melodrame franțuzești care au fost interpretate pe scena teatrului ieșean.[1]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Petre Abeaboeru, „Constantin (Costache) Bălănescu”, în Constelații literare vrâncene, dicționar vol. I, p. 23-24.
  2. ^ a b c Ionel Maftei (2 martie 2013), „Actorul Costache Bălănescu”, Evenimentul, http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/Cultura/actorul-costache-balanescu--68753.html, accesat la 3 mai 2014 
  3. ^ Morna, „Scrisore din Iași”, Familia, An XXIV, nr. 13, 27 martie/8 aprilie 1888, p. 152-153.
  4. ^ Ion Dafin, Iașul cultural și social. Amintiri și însemnări, Iași, Tipografia „Viața Românească”, 1928.
  5. ^ Ștefan Cervatiuc, Istoria Teatrului la Botoșani (1838-1944), Vol. 1 (1838-1900), Editura Quadrat, Botoșani, 2008, p. 19-22, ISBN: 978-973-8073-52-4.
  6. ^ Mihai Eminescu, Curierul de Iași, IX, nr. 133, 5 decembrie 1876, p. 3, în Perpessicius, Eminescu, Opera completă, versiunea electronică, paginile v9p0675 și v9p0676.
  7. ^ „Calendar”, în Revista Teatru Nr. 2 (anul I) iunie 1956, p. 111.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ștefan Oprea, „Actori care au fost. Costache Bălănescu (1830-1888)”, Symposion, nr. 34, 11 iul. 1996, p. 2.

Legături externe[modificare | modificare sursă]