Corpus Juris Civilis
| Corpus Juris Civilis | |
.jpg) | |
| Limbi | latină  |
|---|---|
| Text complet | bibliotecă digitală |
Modifică date / text  | |
Corpus Juris este denumirea modernă pentru o colecție de lucrări fundamentale de jurisprudență, adoptată între anii 529 și 534 din ordinul împăratului bizantin Iustinian I. Uneori este numit și metonimic după una dintre părțile sale, Codul lui Iustinian. În anul 395, Imperiul Roman a fost împărțit în două părți: Imperiul Roman de Apus și cel de Răsărit.
Lucrarea, așa cum fusese planificată, avea trei părți care au primit forță de lege:[1]
- Codul (Codex) este o compilație, prin selecție și extragere, a legilor imperiale de până acum;
- Digestul sau Pandectele (titlul latin conține atât Digesta, cât și Pandectae) este o enciclopedie compusă în mare parte din extrase scurte din scrierile juriștilor romani;
- Institutele (Institutiones) este un manual destinat studenților, care introduce în principal Codul, dar conține și elemente conceptuale importante, mai puțin dezvoltate în Cod sau în Digest.
- Iustinian a fost nevoit să adopte legi suplimentare. Astăzi acestea sunt considerate a patra parte a Corpusului, Novellae Constitutiones (Legi Noi)
Ulterior, Iustinian a fost nevoit să adopte legi suplimentare. Acestea sunt cunoscute astăzi drept Novellae Constitutiones (Legile Noi), considerate în prezent a patra parte a Corpusului. Aceste patru componente erau concepute pentru a constitui singura sursă de drept, iar consultarea oricărei alte surse, inclusiv a textelor originale din care fuseseră preluate Codul și Digestul, era interzisă.[2]
Casa dominantă de la Bizanț, urmărind să-și păstreze vechile ei privilegii, a căutat să-și creeze, în acest scop, o suprastructură juridică adecvată, care să corespundă relațiilor sociale existente. Codificarea lui Iustinian, cunoscută și ca Corpus Iuris Civilis (527–565), urmărea să apere relațiile de proprietate privată, iar legiuitorii împăratului au găsit în normele dreptului roman un suport admirabil. Aplicând aceste norme societății bizantine, au introdus numeroase modificări. Codificarea a început în anul 528, prin adunarea constituțiilor imperiale. Textele au fost modificate și adaptate necesităților sociale contemporane. Această primă versiune a Codului, intrată în vigoare în anul 529, nu s-a păstrat.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Honoré, Tony (), „Justinian's codification”, Oxford Research Encyclopedia of Classics, Oxford University Press, ISBN 978-0-19-938113-5
- ↑ Miller, David John Duppa; Sarris, Peter (), The novels of Justinian: a complete annotated English translation, Cambridge university press, ISBN 978-1-107-00092-6
- ↑ Grafton, Anthony; Most, Glenn W.; Settis, Salvatore, ed. (), The classical tradition, Harvard University Press reference library, Belknap Press of Harvard University Press, ISBN 978-0-674-03572-0
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Corpus Iuris Civilis Arhivat în , la Wayback Machine. Lionnes, Hugues de la Porte, 1558-1560.
