Coronavirusul legat de sindromul respirator acut sever

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Acest articol se referă la o specie de virus. Pentru tulpina virală care cauzează SARS, vedeți Coronavirusul sindromului respirator acut sever. Pentru tulpina virală care cauzează COVID-19, vedeți Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2.
Coronavirusul legat de sindromul respirator acut sever
Clasificare științifică
Supradomeniu[*]Biota
RegnVirus
OrdinNidovirales
FamilieCoronaviridae
SubfamilieOrthocoronavirinae
GenBetacoronavirus
Subgen[*]Sarbecovirus
Nume binomial
Severe acute respiratory syndrome-related coronavirus[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12]

Coronavirusul legat de sindromul respirator acut sever (abreviat SARS-CoV sau SARSr-CoV, din engleză severe acute respiratory syndrome-related coronavirus)[note 1] este o specie de coronavirus care infectează oamenii, liliecii și alte mamifere[13][14]. Este un virus ARN monocatenar anvelopat cu sens pozitiv care intră în celula gazdă prin legarea de receptorii enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ECA2)[15]. Este membru al genului Betacoronavirus și subgenului Sarbecoronavirus[16][17].

Două tulpini ale acestui virus au provocat focare de boli respiratorii severe la om: coronavirusul sindromului respirator acut sever coronavirus (SARS-CoV sau SARS-CoV-1), care a provocat focarul din 2002-2004 a sindromului respirator acut sever (SARS), și coronavirusul sindormului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2), care este cauza pandemiei din 2019-20 de COVID-19[18][19]. Există sute de alte tulpini ale SARS-CoV, dar toate infectează numai specii non-umane. Liliecii sunt un mare rezervor natural al multor tulpini de coronavirus legat de SARS, iar mai multe tulpini au fost identificate la civetele de palmier, aceste tulpini fiind probabil strămoșii SARS-CoV[20].

Coronavirusul legat de SARS a fost unul din cele câteva virusuri identificate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în anul 2016 drept cauză probabilă a unei viitoare epidemii într-un nou plan dezvoltat după epidemia de Ebola pentru cercetare și dezvoltare urgente, înainte și în timpul unei epidemii pentru crearea de teste de diagnostic, vaccinuri și medicamente. Predicția s-a adeverit o dată cu pandemia de coronaviroză din 2019-20[21][22].

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Coronavirusul legat de SARS este membru al genului Betacoronavirus (grupul 2) și subgenului Sarbecovirus (subgrupul B)[23]. Sarbecovirusurile, spre deosebire de embecovirusuri sau alfacoronavirusuri, au doar o singură enzimă PLpro în loc de două în cadrul deschis de citire ORF1[24]. A fost determinat că SARSr-CoV s-a separat timpuriu de betacoronavirusuri, pe baza unui set de domenii conservate pe care îl are în comun cu grupul[25][26].

Liliecii reprezintă principalul rezervor de gazde pentru coronavirusul legat de SARS. Virusul a coevoluat în acest rezervor de lilieci pentru o perioadă lungă de timp[27]. Foarte recent, unele tulpini de coronavirusul legat de SARS au evoluat și au sărit de la lilieci la oameni, precum în cazul tulpinilor SARS-CoV și SARS-CoV-2[28][29]. Aceste două tulpini provin dintr-un același strămoș, dar au sărit de la lilieci la oameni separat. SARS-CoV-2 nu este un descendent direct al SARS-CoV[18].

Genom[modificare | modificare sursă]

Organizarea genomică a SARS-CoV

Coronavirusul legat de SARS este un virus ARN monocatenar anvelopat de sens pozitiv. Genomul său este de aproximativ 30 kb, ceea ce îl face unul dintre cele mai mari virusuri ARN. Virusul are 14 cadre deschise de citire, care se suprapun în unele cazuri[30]. Genomul are un cap 5' metilat și o coadă 3' poliadenilată[31]. Există 265 de nucleotide în 5'UTR și 342 de nucleotide în 3'UTR.

Capul 5' metilat și coada 3' poliadenilată permit genomului ARN cu polaritate pozitivă să fie direct translatat de către ribozomul celulei gazdă după intrarea virală[32]. SARSr-CoV este similar cu alte coronavirusuri în sensul în care expresia genomului său începe cu translatarea de către ribozomii celulei gazdă a celor două mari ORF-uri inițiale care se suprapun, 1a și 1b, care produc poliproteine[30].

Funcțiile mai multor proteine virale sunt cunoscute[33]. ORF-urile 1a și 1b codifică poliproteina replicază/transcriptază, iar ORF-urile 2, 4, 5 și 9a codifică, respectiv, cele patru proteine structurale majore: spicula, învelișul, membrana și nucleocapsida[34]. ORF-urile ulterioare codifică, de asemenea, opt proteine unice (orf3a până la orf9b), cunoscute sub numele de proteine accesorii, multe fără omologi cunoscuți. Diferitele funcții ale proteinelor accesorii nu sunt bine înțelese.

Morfologie[modificare | modificare sursă]

Ilustrare a virionului SARSr-CoV

Morfologia coronavirusului legat de SARS este caracteristică familiei coronavirusurilor. Virusurile sunt particule sferice pleomorfice mari cu proiecții bulboase la suprafață, care formează o coroană în jurul particulelor în micrografiile electronice[35]. Dimensiunea particulelor virale este de 80-90 nm. Capsula virală apare în micrografiile electronice ca o sferă densă în electroni[36].

Anvelopa virală constă dintr-un bistrat lipidic de care sunt ancorate proteinele de membrană (M), anvelopă (E) și spiculă (S)[37]. Proteinele S oferă aspectul de proiecții bulboase virusului. Interacțiunea dintre proteina S și receptorul complementar de pe celula gazdă este vitală în determinarea tropismului tisular, infecțiozitate și gama de specii afectate de virus[38][39].

În interiorul anvelopei se află nucleocapsida, care este formată din mai multe copii ale proteinei nucleocapsidei (N), care sunt legate de genomul ARN monocatenar cu sens pozitiv (~30 kb) într-o conformare similară unor mărgele pe șirag[40][41]. Anvelopa cu bistrat lipidic, proteinele membranare și nucleocapsida protejează virusul atunci când se află în afara gazdei[42].

Ciclu de viață[modificare | modificare sursă]

Coronavirusul legat de SARS urmează strategie de replicare tipică tuturor coronavirusurilor[31][43][44].

Atașare și intrare[modificare | modificare sursă]

Ciclul de replicare a coronavirusului

Atașarea coronavirusului legat de SARS de celula gazdă este mediată de proteina S și receptorul acesteia[45]. Domeniul de legare de receptor al proteinei S (RBD) recunoaște și se atașează de receptorii enzimei de conversie a angiotensinei 2 (ACE2)[15]. După atașare, virusul poate pătrunde în celula gazdă prin două căi diferite. Calea urmată de virus depinde de proteaza disponibile în gazdă pentru a tăia și activa proteina S atașată de receptor[46].

Prima cale care poate fi urmată de coronavirus pentru a intra în celula gazdă este endocitoza și absorbția virusului în endozom. Proteina S atașată de receptor este apoi activată de către cistein proteaza catepsin L dependentă de pH a gazdei. Activarea proteinei S atașată de receptor determină o modificare conformațională și, ulterior, fuziunea anvelopei virale cu peretele endozomal[46].

Alternativ, virusul poate pătrunde în celula gazdă în mod direct prin clivajul proteolitic al proteinei S atașată de receptor de către serin proteazele TMPRSS2 sau TMPRSS11D de pe suprafața celulei gazdă[47][48]. În coronavirusul SARS, activarea părții C-terminus a proteinei S declanșează fuziunea anvelopei virale cu membrana celulei gazdă prin inducerea de modificări conformaționale care nu sunt pe deplin înțelese[49].

Translatare genomică[modificare | modificare sursă]

După fuziune, nucleocapsida trece în citoplasmă, unde genomul viral este eliberat[45]. Genomul acționează ca un ARN mesager, iar ribozomul celulei translatează două treimi din genom, ceea ce corespunde cadrelor ORF1a și ORF1b, în două mari poliproteine care se suprapun, pp1a și pp1ab.

Poliproteina pp1ab, mai mare, rezultă dintr-o recodificare translațională cu o poziție la stânga cauzată de o secvență alunecoasă (UUUAAAC) și un pseudonod ARN ulterior la sfârșitul cadrului deschis de citire ORF1a[50]. Recodificarea permite translatarea continuă a ORF1a urmată de ORF1b[51].

Poliproteinele conțin propriile lor proteaze, PLpro și 3CLpro, care taie poliproteinele în locuri specifice diferite. Scindarea poliproteinei pp1ab produce 16 proteine nestructurale (nsp1 până la nsp16). Proteinele produse includ diverse proteine de replicare, precum ARN polimeraza ARN-dependentă (RdRp), ARN helicaza și exoribonucleaza (ExoN)[51].

Replicare și transcripție[modificare | modificare sursă]

Un număr de proteine nestructurale de replicare fuzionează pentru a forma un complex multi-proteic replicază-transcriptază (RTC)[51]. Principala proteină replicază-transcriptază este ARN polimeraza ARN dependentă (RdRp). Este implicată direct în replicarea și transcripția ARN-ului dintr-o catenă ARN. Alte proteine nestructurale din complex ajută la procesul de replicare și transcripție[52].

Proteina nsp15 este o 3'-5' exoribonuclează care oferă un plus de fidelitate procesului de replicare. Exoribonucleaza oferă o funcție corectură complexului care lipsește ARN polimerazei ARN-dependentă. În mod similar, proteinele nsp7 și nsp8 formează un mecanism de alunecare hexadecamerică ca parte a complexului care crește foarte mult procesivitatea ARN polimerazei ARN-dependentă[52]. Coronavirusurile necesită fidelitate și procesivitate crescute în timpul sintezei ARN din cauza genomului de dimensiuni relativ mari în comparație cu alte virusuri ARN[53].

Una dintre principalele funcții ale complexului replicază-transcriptază este de a transcrie genomul viral. RdRp mediază direct sinteza moleculelor ARN subgenomice cu sens negativ din molecule ARN genomice cu sens pozitiv. Acest pas este urmat de transcrierea acestor moelcule ARN subgenomice cu sens negativ în mARN cu sens pozitiv[54].

Cealaltă funcție importantă a complecului replicază-transcriptază este de a replica genomul viral. RdRp mediază direct sinteza ARN-ului genomic cu sens negativ din ARN-ul genomic cu sens pozitiv. Acest pas este urmat de replicarea ARN-ului genomic cu sens pozitiv din cel cu sens negativ[54].

ARN-ul genomic replicat cu sens pozitiv devine genomul descendenților virali. Diferitele mARN-uri mai mici sunt transcripții din ultima treime a genomului viral care urmează după citirea cadrelor ORF1a și ORF1b. Aceste mARN-uri sunt translatate în cele patru proteine structurale (S, E, M și N), care vor deveni parte a descendenților virali și, de asemenea, alte opt proteine accesorii (orf3 până la orf9b) care fac parte din virus[55].

Asamblare și eliberare[modificare | modificare sursă]

Translația ARN are loc în interiorul reticulului endoplasmatic. Proteine virale structurale S, E și M se mișcă de-a lungul căii de secreție în compartimentul Golgi intermediar. Acolo, proteinele M proteine se supun majorității interacțiunilor proteină-proteină necesare pentru asamblarea virusurilor după legarea de nucleocapsidă[56].

Descendenții virali sunt eliberați din celulă prin exocitoză prin vezicule secretorii[56].

Note de subsol[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Termenii SARS-CoV și SARSr-CoV sunt folosiți ca echivalenți, mai ales înainte de descoperirea SARS-CoV-2.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ICTV Master Species List 2013 v2 
  2. ^ ICTV Master Species List 2014 v4 
  3. ^ ICTV Master Species List 2015 v1 
  4. ^ ICTV Master Species List 2016 v1.3 
  5. ^ ICTV Master Species List 2017 v1 
  6. ^ ICTV Master Species List 2018a v1 
  7. ^ ICTV Master Species List 2018b.v2 
  8. ^ ICTV Master Species List 2009 
  9. ^ ICTV Master Species List 2011[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  10. ^ ICTV Master Species List 2013[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ The species Severe acute respiratory syndrome-related coronavirus: classifying 2019-nCoV and naming it SARS-CoV-2[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  12. ^ ICTV Master Species List 2019.v1 
  13. ^ Branswell, Helen (). „SARS-like virus in bats shows potential to infect humans, study finds”. Stat News. Accesat în . 
  14. ^ „Global Epidemiology of Bat Coronaviruses”. Viruses. 11 (2): 174. februarie 2019. doi:10.3390/v11020174. PMC 6409556Accesibil gratuit Verificați valoarea |pmc= (ajutor). PMID 30791586. Most notably, horseshoe bats were found to be the reservoir of SARS-like CoVs, while palm civet cats are considered to be the intermediate host for SARS-CoVs [43,44,45]. 
  15. ^ a b „Isolation and characterization of a bat SARS-like coronavirus that uses the ACE2 receptor”. Nature. 503 (7477): 535–8. noiembrie 2013. Bibcode:2013Natur.503..535G. doi:10.1038/nature12711. PMC 5389864Accesibil gratuit. PMID 24172901. 
  16. ^ „Virus Taxonomy: 2018 Release”. International Committee on Taxonomy of Viruses (ICTV) (în engleză). octombrie 2018. Accesat în . 
  17. ^ „Coronavirus genomics and bioinformatics analysis”. Viruses. 2 (8): 1804–20. august 2010. doi:10.3390/v2081803. PMC 3185738Accesibil gratuit. PMID 21994708. Figure 2. Phylogenetic analysis of RNA-dependent RNA polymerases (Pol) of coronaviruses with complete genome sequences available. The tree was constructed by the neighbor-joining method and rooted using Breda virus polyprotein. 
  18. ^ a b Coronaviridae Study Group of the International Committee on Taxonomy of Viruses (martie 2020). „The species Severe acute respiratory syndrome-related coronavirus: classifying 2019-nCoV and naming it SARS-CoV-2”. Nature Microbiology. 5 (4): 536–544. doi:10.1038/s41564-020-0695-z. PMID 32123347 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  19. ^ Kohen, Jon; Kupferschmidth, Kai (). „Strategies shift as coronavirus pandemic looms”. Science. 367 (6481): 962–963. Bibcode:2020Sci...367..962C. doi:10.1126/science.367.6481.962. PMID 32108093 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  20. ^ „Ecoepidemiology and complete genome comparison of different strains of severe acute respiratory syndrome-related Rhinolophus bat coronavirus in China reveal bats as a reservoir for acute, self-limiting infection that allows recombination events”. Journal of Virology. 84 (6): 2808–19. martie 2010. doi:10.1128/JVI.02219-09. PMC 2826035Accesibil gratuit. PMID 20071579. 
  21. ^ Kieny, Marie-Paule. „After Ebola, a Blueprint Emerges to Jump-Start R&D”. Scientific American Blog Network. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ „LIST OF PATHOGENS”. World Health Organization. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ „Global Epidemiology of Bat Coronaviruses”. Viruses. 11 (2): 174. februarie 2019. doi:10.3390/v11020174. PMC 6409556Accesibil gratuit Verificați valoarea |pmc= (ajutor). PMID 30791586. See Figure 1. 
  24. ^ „Coronavirus genomics and bioinformatics analysis”. Viruses. 2 (8): 1804–20. august 2010. doi:10.3390/v2081803. PMC 3185738Accesibil gratuit. PMID 21994708. See Figure 1. 
  25. ^ „Coronavirus genomics and bioinformatics analysis”. Viruses. 2 (8): 1804–20. august 2010. doi:10.3390/v2081803. PMC 3185738Accesibil gratuit. PMID 21994708. Furthermore, subsequent phylogenetic analysis using both complete genome sequence and proteomic approaches, it was concluded that SARSr-CoV is probably an early split-off from the Betacoronavirus lineage [1]; See Figure 2. 
  26. ^ „Coronaviridae - Figures - Positive Sense RNA Viruses - Positive Sense RNA Viruses (2011)”. International Committee on Taxonomy of Viruses (ICTV) (în engleză). Accesat în . See Figure 2. 
  27. ^ „SARS-Coronavirus ancestor's foot-prints in South-East Asian bat colonies and the refuge theory”. Infection, Genetics and Evolution. 11 (7): 1690–702. octombrie 2011. doi:10.1016/j.meegid.2011.06.021. PMID 21763784. Betacoronaviruses-b ancestors, meaning SARSr-CoVs ancestors, could have been historically hosted by the common ancestor of the Rhinolophidae and Hipposideridae and could have later evolved independently in the lineages leading towards Rhinolophidae and Hipposideridae betacoronaviruses. 
  28. ^ „Evolutionary relationships between bat coronaviruses and their hosts”. Emerging Infectious Diseases. 13 (10): 1526–32. octombrie 2007. doi:10.3201/eid1310.070448. PMC 2851503Accesibil gratuit. PMID 18258002. 
  29. ^ „Isolation and characterization of a bat SARS-like coronavirus that uses the ACE2 receptor”. Nature. 503 (7477): 535–8. noiembrie 2013. Bibcode:2013Natur.503..535G. doi:10.1038/nature12711. PMC 5389864Accesibil gratuit. PMID 24172901. 
  30. ^ a b „Unique and conserved features of genome and proteome of SARS-coronavirus, an early split-off from the coronavirus group 2 lineage”. Journal of Molecular Biology. 331 (5): 991–1004. august 2003. doi:10.1016/S0022-2836(03)00865-9. PMID 12927536. The SARS-CoV genome is ∼29.7 kb long and contains 14 open reading frames (ORFs) flanked by 5′ and 3′-untranslated regions of 265 and 342 nucleotides, respectively (Figure 1). 
  31. ^ a b Maier, Helena Jane; Bickerton, Erica; Britton, Paul, ed. (). „Coronaviruses: an overview of their replication and pathogenesis”. Coronaviruses. Methods in Molecular Biology. 1282. Springer. pp. 1–23. doi:10.1007/978-1-4939-2438-7_1. ISBN 978-1-4939-2438-7. 
  32. ^ Maier, Helena Jane; Bickerton, Erica; Britton, Paul, ed. (). „An Overview of Their Replication and Pathogenesis; Section 2 Genomic Organization”. Methods in Molecular Biology. Springer. 1282: 1–23. doi:10.1007/978-1-4939-2438-7_1. ISBN 978-1-4939-2438-7. PMC 4369385Accesibil gratuit. PMID 25720466. 
  33. ^ „The role of severe acute respiratory syndrome (SARS)-coronavirus accessory proteins in virus pathogenesis”. Viruses. 4 (11): 2902–23. noiembrie 2012. doi:10.3390/v4112902. PMC 3509677Accesibil gratuit. PMID 23202509. 
  34. ^ „Unique and conserved features of genome and proteome of SARS-coronavirus, an early split-off from the coronavirus group 2 lineage”. Journal of Molecular Biology. 331 (5): 991–1004. august 2003. doi:10.1016/S0022-2836(03)00865-9. PMID 12927536. See Figure 1. 
  35. ^ „Ultrastructural characterization of SARS coronavirus”. Emerging Infectious Diseases. 10 (2): 320–6. februarie 2004. doi:10.3201/eid1002.030913. PMC 3322934Accesibil gratuit. PMID 15030705. Virions acquired an envelope by budding into the cisternae and formed mostly spherical, sometimes pleomorphic, particles that averaged 78 nm in diameter (Figure 1A). 
  36. ^ „Supramolecular architecture of severe acute respiratory syndrome coronavirus revealed by electron cryomicroscopy”. Journal of Virology. 80 (16): 7918–28. august 2006. doi:10.1128/JVI.00645-06. PMC 1563832Accesibil gratuit. PMID 16873249. Particle diameters ranged from 50 to 150 nm, excluding the spikes, with mean particle diameters of 82 to 94 nm; Also See Figure 1 for double shell. 
  37. ^ „The molecular biology of coronaviruses”. Advances in Virus Research. 48: 1–100. . doi:10.1016/S0065-3527(08)60286-9. ISBN 9780120398485. PMID 9233431. 
  38. ^ The molecular biology of coronaviruses. Advances in Virus Research. 66. Academic Press. . pp. 193–292. doi:10.1016/S0065-3527(06)66005-3. ISBN 9780120398690. Nevertheless, the interaction between S protein and receptor remains the principal, if not sole, determinant of coronavirus host species range and tissue tropism. 
  39. ^ „Origin and evolution of pathogenic coronaviruses”. Nature Reviews. Microbiology. 17 (3): 181–192. martie 2019. doi:10.1038/s41579-018-0118-9. PMC 7097006Accesibil gratuit Verificați valoarea |pmc= (ajutor). PMID 30531947. Different SARS-CoV strains isolated from several hosts vary in their binding affinities for human ACE2 and consequently in their infectivity of human cells76,78 (Fig. 6b) 
  40. ^ Maier, Helena Jane; Bickerton, Erica; Britton, Paul, ed. (). „An Overview of Their Replication and Pathogenesis; Section 2 Genomic Organization”. Methods in Molecular Biology. Springer. 1282: 1–23. doi:10.1007/978-1-4939-2438-7_1. ISBN 978-1-4939-2438-7. PMC 4369385Accesibil gratuit. PMID 25720466. See section: Virion Structure. 
  41. ^ „The SARS coronavirus nucleocapsid protein--forms and functions”. Antiviral Research. 103: 39–50. martie 2014. doi:10.1016/j.antiviral.2013.12.009. PMID 24418573. See Figure 4c. 
  42. ^ „A structural analysis of M protein in coronavirus assembly and morphology”. Journal of Structural Biology. 174 (1): 11–22. aprilie 2011. doi:10.1016/j.jsb.2010.11.021. PMC 4486061Accesibil gratuit. PMID 21130884. See Figure 10. 
  43. ^ „Structures and Functions of Coronavirus Proteins: Molecular Modeling of Viral Nucleoprotein” (PDF). 
  44. ^ Lal, Sunil K, ed. (). Molecular Biology of the SARS-Coronavirus. doi:10.1007/978-3-642-03683-5. ISBN 978-3-642-03682-8. 
  45. ^ a b Maier, Helena Jane; Bickerton, Erica; Britton, Paul, ed. (). „Coronaviruses: an overview of their replication and pathogenesis”. Coronaviruses. Methods in Molecular Biology. 1282. Springer. pp. 1–23. doi:10.1007/978-1-4939-2438-7_1. ISBN 978-1-4939-2438-7. See section: Coronavirus Life Cycle – Attachment and Entry 
  46. ^ a b „Proteolytic activation of the SARS-coronavirus spike protein: cutting enzymes at the cutting edge of antiviral research”. Antiviral Research. 100 (3): 605–14. decembrie 2013. doi:10.1016/j.antiviral.2013.09.028. PMC 3889862Accesibil gratuit. PMID 24121034. See Figure 2. 
  47. ^ „TMPRSS2 and ADAM17 cleave ACE2 differentially and only proteolysis by TMPRSS2 augments entry driven by the severe acute respiratory syndrome coronavirus spike protein”. Journal of Virology. 88 (2): 1293–307. ianuarie 2014. doi:10.1128/JVI.02202-13. PMC 3911672Accesibil gratuit. PMID 24227843. The SARS-CoV can hijack two cellular proteolytic systems to ensure the adequate processing of its S protein. Cleavage of SARS-S can be facilitated by cathepsin L, a pH-dependent endo-/lysosomal host cell protease, upon uptake of virions into target cell endosomes (25). Alternatively, the type II transmembrane serine proteases (TTSPs) TMPRSS2 and HAT can activate SARS-S, presumably by cleavage of SARS-S at or close to the cell surface, and activation of SARS-S by TMPRSS2 allows for cathepsin L-independent cellular entry (26,–28). 
  48. ^ „Coronaviruses - drug discovery and therapeutic options”. Nature Reviews. Drug Discovery. 15 (5): 327–47. mai 2016. doi:10.1038/nrd.2015.37. PMC 7097181Accesibil gratuit Verificați valoarea |pmc= (ajutor). PMID 26868298. S is activated and cleaved into the S1 and S2 subunits by other host proteases, such as transmembrane protease serine 2 (TMPRSS2) and TMPRSS11D, which enables cell surface non-endosomal virus entry at the plasma membrane. 
  49. ^ „The human coronavirus HCoV-229E S-protein structure and receptor binding”. eLife. 8. octombrie 2019. doi:10.7554/eLife.51230. PMC 6970540Accesibil gratuit Verificați valoarea |pmc= (ajutor). PMID 31650956. 
  50. ^ „The molecular biology of coronaviruses”. Advances in Virus Research. Academic Press. 66: 193–292. . doi:10.1016/S0065-3527(06)66005-3. ISBN 9780120398690. PMID 16877062. See Figure 8. 
  51. ^ a b c Maier, Helena Jane; Bickerton, Erica; Britton, Paul, ed. (). „Coronaviruses: an overview of their replication and pathogenesis”. Coronaviruses. Methods in Molecular Biology. 1282. Springer. pp. 1–23. doi:10.1007/978-1-4939-2438-7_1. ISBN 978-1-4939-2438-7. See section: Replicase Protein Expression 
  52. ^ a b Maier, Helena Jane; Bickerton, Erica; Britton, Paul, ed. (). „Coronaviruses: an overview of their replication and pathogenesis”. Coronaviruses. Methods in Molecular Biology. 1282. Springer. pp. 1–23. doi:10.1007/978-1-4939-2438-7_1. ISBN 978-1-4939-2438-7. See Table 2. 
  53. ^ „Homology-Based Identification of a Mutation in the Coronavirus RNA-Dependent RNA Polymerase That Confers Resistance to Multiple Mutagens”. Journal of Virology. 90 (16): 7415–28. august 2016. doi:10.1128/JVI.00080-16. PMC 4984655Accesibil gratuit. PMID 27279608. Finally, these results, combined with those from previous work (33, 44), suggest that CoVs encode at least three proteins involved in fidelity (nsp12-RdRp, nsp14-ExoN, and nsp10), supporting the assembly of a multiprotein replicase-fidelity complex, as described previously (38). 
  54. ^ a b Maier, Helena Jane; Bickerton, Erica; Britton, Paul, ed. (). „Coronaviruses: an overview of their replication and pathogenesis”. Coronaviruses. Methods in Molecular Biology. 1282. Springer. pp. 1–23. doi:10.1007/978-1-4939-2438-7_1. ISBN 978-1-4939-2438-7. See section: Corona Life Cycle – Replication and Transcription 
  55. ^ Maier, Helena Jane; Bickerton, Erica; Britton, Paul, ed. (). „Coronaviruses: an overview of their replication and pathogenesis”. Coronaviruses. Methods in Molecular Biology. 1282. Springer. pp. 1–23. doi:10.1007/978-1-4939-2438-7_1. ISBN 978-1-4939-2438-7. See Figure 1. 
  56. ^ a b Maier, Helena Jane; Bickerton, Erica; Britton, Paul, ed. (). „Coronaviruses: an overview of their replication and pathogenesis”. Coronaviruses. Methods in Molecular Biology. 1282. Springer. pp. 1–23. doi:10.1007/978-1-4939-2438-7_1. ISBN 978-1-4939-2438-7. See section: Coronavirus Life Cycle – Assembly and Release 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]