Construcționism social

Nu confundați cu Constructivism social.

Construcționismul social sau construcția socială a realității (de asemenea concept social) este o teorie a cunoașterii în sociologie și teoria comunicării care examinează dezvoltarea înțelegerii lumii prin construcții concomitente, formând o bază pentru presupuneri comune despre realitate. Teoria se centrează pe noțiunea ființelor umane care raționează experiențele lor prin crearea de modele a lumii sociale pe care le răspândesc și le concretizează prin limbaj.

Definiție

Un construct sau construcție socială se referă la semnificația, noțiunea sau conotația dată unui obiect, eveniment sau societate, și adoptată de locuitorii acelei societăți cu referire la felul cum ei percep sau interacționează cu acel obiect sau eveniment. Așadar, un construct social ca idee va fi acceptată de majoritatea societății ca fiind natural, dar poate să nu reprezinte neapărat realitatea și celor dinafara acelei societăți, ideea fiind o ”invenție sau născocire a acelei societăți”

Un obiectiv central al construcționismului social este să descopere modurile prin care indivizii și grupurile participă la construirea realității lor percepute. Acest aspect implică analizarea felurilor cum sunt create, instituționalizate, cunoscute și introduse in tradiție diferitele fenomene sociale.

Origine

În ceea ce privește originea sa, construcționismul social este înrădăcinat în ”interacționismul simbolic și fenomenologie.” Odată cu cartea The Social Construction of Reality a lui Berger și Luckman publicată în 1966, a luat naștere și acest concept. După patru decenii, un număr mare de teorii și studii au stabilit că oamenii ”își creează propriile lumi sociale și culturale în același timp în care aceste lumi îi creează pe ei." Acesta este un punct de vedere care alterează procesele sociale ca ”simultan ludice și serioase, prin care realitatea este dezvăluită și învăluită în același timp, creată și distrusă de activitățile noastre.” El încearcă să înlocuiască ”tradiția intelectuală occidentală” în care cercetătorul ”caută cu sârguință certitudinea ca reprezentare a realității prin intermediul afirmațiilor."

În termenii construcționismului social, ”realitățile luate ca atare” sunt cultivate din ”interacțiuni între și prin agenți sociali;” mai mult, realitatea nu este un simplu adevăr obiectiv ”care așteaptă să fie descoperit prin cercetări științifice pozitiviste." Mai degrabă există ”realități multiple care se întrec pentru adevăr și legitimitate." Construcționismul social înțelege ”rolul fundamental al limbajului și comunicării”, iar această cunoaștere ”contribuie la actul lingvistic” și mai recent la ”actul teoriei discursului.” Majoritatea construcționiștilor sociali se supun ideii că ”limbajul nu reflectă realitatea; mai degrabă o construiește (creează)."

O definiție mai largă a construcționlismului social se regăsește în specialiștii științelor organizaționale. O metodă construcționlistă la diverse fenomene oranizaționale și manageriale par să fie tot mai răspândite și în creștere.

Andy Lock și Tom Strong au urmărit unele fundamente ale construcționismului social până la unele lucrări științifice din sec. al XVIII-lea ale filosofului politic, retorician, istoric și jurist italian Giambattista Vico.

Berger și Luckmann îi atribuie lui Max Scheler meritul unei mair influențe, acesta creând ideea de sociologie a cunoașterii care a influențat teoria social construcționistă .

După Lock și Strong, alți gânditori importanți a căror muncă a influențat dezvoltarea construcționismului social sunt: Edmund Husserl, Alfred Schutz, Maurice Merleau-Ponty, Martin Heidegger, Hans-Georg Gadamer, Paul Ricoeur, Jürgen Habermas, Emmanuel Levinas, Mikhail Bakhtin, Valentin Volosinov, Lev Vygotsky, George Herbert Mead, Ludwig Wittgenstein, Gregory Bateson, Harold Garfinkel, Erving Goffman, Anthony Giddens, Michel Foucault, Ken Gergen, Mary Gergen, Rom Harre, și John Shotter.

Analiza social construcționistă

"Construct social" poate însemna multe lucruri pentru diferiți oameni. Ian Hacking, examinând o mare varietate de cărți și articole cu titluri ca ”Construcția socială a X” sau ”Constructul X”, argumentează că atunci când ceva este numit un ”construct social”, ele fac referire de fapt la următoarele prezumții:

(0) În situația prezentă, X este luat ca atare; X pare să fie inevitabil.(1) X trebuie să nu fi existat, sau să nu fie așa cum este. X, sau X așa cum este în prezent, nu este determinat de natura lucrurilor; nu este inevitabil.

Hacking adaugă că următoarele prezumții sunt de multe ori, deși nu mereu, sugerate când se folosește sintagma ”construct social”:

(2) X este destul de rău așa cum este. (3) Ne-ar fi mult mai bine dacă X nu ar mai exista, sau cel puțin transforma în mod radical.

Așadar aserțiunea că sexul este un construct social (sex ca gen, nu sex biologic) probabil înseamnă că sexul, așa cum este înțeles în prezent, nu este un rezultat inevitabil al anatomiei, și foarte dependent de procese sociale și istorie. în plus, în funcție de cine anume face aserțiunea, poate să însemne că înțelegerea curentă a sexului este dăunătoare și ar trebui eliminată sau modificată, pe cât posibil.

Conform lui Hacking, revendicările de "construct social" nu sunt întotdeauna clare despre ce anume este ”inevitabil” sau ce ”trebuie să dispară”. Să considerăm afirmația că quarcurile sunt constructe sociale. Pe de-o parte, înțelegem că quarcurile nu sunt ”inevitabile” sau ”determinate de natura lucrurilor”. De de alta, asta poate să însemne că ideea noastră (sau conceptualizarea, înțelegerea) despre quarcuri nu este ”inevitabilă” sau ”determinată de natura lucrurilor”. Diferența dintre ”quarcuri” și ”ideea noastră despre quarcuri” va pune pe unii într-o dificultate filosofică. Diferența lui Hacking e bazată pe metafizica intuitivă, cu o scindare între lucrurile din natură și ideea despre ele din capul nostru. Hacking propune mai degrabă un mod util de analiză a presupuselor ”constructe sociale”, decât o metafizică serioasă".

El argumentează că, dacă este luată a doua idee de mai sus, nu trebuie să existe mereu un conflict între faptul că quarcurile sunt ”costructe sociale” și că quarcurile sunt ”reale”. În exemplul nostru despre sex (gen), asta înseamnă că, deși poate exista o bază biologică legitimă pentru gen, unele dintre percepțiile societății pot să vadă genul drept construct social.

Bibliografie

• Peter L. Berger and Thomas Luckmann, The Social Construction of Reality : A Treatise in the Sociology of Knowledge (Anchor, 1967; ISBN 0-385-05898-5).
• Joel Best, Images of Issues: Typifying Contemporary Social Problems, New York: Gruyter, 1989
• Ian Hacking, The Social Construction of What? Cambridge: Harvard University Press, 1999; ISBN 0-674-81200-X
• John Searle, The Construction of Social Reality. New York: Free Press, 1995; ISBN 0-02-928045-1 .
• Charles Arthur Willard, Liberalism and the Problem of Knowledge: A New Rhetoric for Modern Democracy Chicago: University of Chicago Press, 1996; ISBN 0-226-89845-8.
• Vivien Burr. Social Constructionism, 2nd ed. Routledge 2003]
• Wilson, D. S. (2005), "Evolutionary Social Constructivism". In J. Gottshcall and D. S. Wilson, (Eds.), The Literary Animal: Evolution and the Nature of Narrative. Evanston, IL, Northwestern University Press; ISBN 0-8101-2286-3. Full text
• Sal Restivo and Jennifer Croissant, "Social Constructionism in Science and Technology Studies" (Handbook of Constructionist Research, ed. J.A. Holstein & J.F. Gubrium (Guilford, NY 2008, 213–229; ISBN 978-1-59385-305-1
• Ellul, Jacques. Propaganda: The Formation of Men's Attitudes. Trans. Konrad Kellen & Jean Lerner. New York: Knopf, 1965. New York: Random House/ Vintage 1973
• Paul Ernest, (1998) Social Constructivism as a Philosophy of Mathematics; Albany, New York: State University of New York Press
• Kenneth Gergen, (2009, 2nd edition), An Invitation to Social Construction. Los Angeles: Sage.
• Glasersfeld, Ernst von (1995), Radical Constructivism: A Way of Knowing and Learning. London: RoutledgeFalmer.
• Hibberd, Fiona J. (2005), Unfolding Social Constructionism. New York: Springer. ISBN 0-387-22974-4
• André Kukla (2000), Social Constructivism and the Philosophy of Science, London: Routledge, ISBN 0-415-23419-0, ISBN 978-0-415-23419-1
• Poerksen, Bernhard (2004), The Certainty of Uncertainty: Dialogues Introducing Constructivism. Exeter: Imprint-Academic.
• Schmidt, Siegfried J. (2007), Histories and Discourses: Rewriting Constructivism. Exeter: Imprint-Acadenic.
• Sheila McNamee and Kenneth Gergen (1999). Relational Responsibility: Resources for Sustainable Dialogue. Thousand Oaks, California: Sage, Inc. ISBN 0-7619-1094-8.
• Sheila McNamee and Kenneth Gergen (Eds.) (1992). Therapy as Social Construction. London: Sage ISBN 0-8039-8303-4.
• Lowenthal, P., & Muth, R. (2008). Constructivism. In E. F. Provenzo, Jr. (Ed.), Encyclopedia of the social and cultural foundations of education (pp. 177–179). Thousand Oaks, CA: Sage.
• Paul Boghossian (2006) Fear of Knowledge: Against Relativism and Constructivism. Oxford University Press. Online review: http://ndpr.nd.edu/news/25184/?id=8364
• Darin Weinberg. 2014. Contemporary Social Constructionism: Key Themes. Philadelphia, PA: Temple University Press
• Kitsuse JI, Spector M. Toward a sociology of social problems: Social conditions, value-judgements, and social problems, Social Problems, 20(4) 407-19, 1973
• Mallon, Ron, "Naturalistic Approaches to Social Construction", The Stanford Encyclopedia of Philosophy, Edward N. Zalta (ed.).
• Metzner, Andreas (1998), Constructions of Environmental Issues in Scientific and Public Discourse, in: Mueller, F.; Leupelt, M. (Eds.): Eco Targets, Goal Functions and Orientors. Berlin, Heidelberg, New York (Springer Publishers) 1998, pp. 171–192