Constantin Mătasă
| Constantin Mătasă | |
| Date personale | |
|---|---|
| Căsătorit cu | Ana Constantiniu |
| Copii | patru copii |
| Naționalitate | România |
| Ocupație | istoric, arheolog, preot |
| Activitate | |
| Educație | Seminarul „Veniamin” din Iași |
| Ani de activitate | 1905-1971 |
| Premii | „Steaua României în grad de cavaler”; „Răsplata Muncii pentru Biserică”; „Medalia Muncii” |
Modifică date / text  | |
Constantin Mătasă (n. 20 ianuarie 1878, Ceahlău, comuna Hangu, județul Neamț – d. 3 noiembrie 1971, Piatra-Neamț) a fost un istoric, preot și arheolog român.
Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]
Constantin Mătasă s-a născut la 20 ianuarie 1878 în satul Răpciuni (azi Ceahlău), comuna Hangu, Jud. Neamț.[1]
În timpul activității arheologice a realizat săpături la Târgu Ocna și Frumușica, descoperind materiale încadrabile culturii Cucuteni. A fost, de asemenea, și directorul Muzeului Arheologic din Piatra Neamț între 1934-1971.[2]
Primele două clase le face în satul natal, iar primul an de gimnaziu la Piatra-Neamț, continuându-l la Roman. În 1894 își continuă cursul superior la Seminarul „Veniamin” de la Iași. Este student al Facultății de Teologie a Universității București între anii 1900-1904, urmând și cursurile de istorie, logică și drept roman. În 1905 își susține lucrarea de licență Binele moral.[1]
În 1901 se căsătorește cu Ana Constantiniu (decedată în 1959), fiica învățătorului din satul Mănăstirea Bistrița a județului Neamț, având împreună patru copii. Elena (Nuța), (1903-1994) a fost primul copil al familiei Mătasă și a fost membră a Uniunii Scriitorilor. Al doilea copil, Ionel (1905-1996) a fost inginer și director general al uzinelor „Malaxa” din București. În 1908 se naște al treilea membru al familiei, Neculai (Nicușor), care a fost licențiat în drept și a lucrat ca avocat la București. Acesta a decedat în anul 1994. Mezina familiei, Margareta se naște în 1910 însă, nu a trăit multă vreme, decedând la vârsta de 8 ani, în anul 1918.
Acesta înființează alături de generalul Gheorghe Dragu filiala locală a Caselor Naționale „Regina Maria” în 1919, iar cel din urmă (Constantin) a devenit secretar și președinte executiv al acesteia. Pe o perioadă de 22 de ani (1920-1942), preotul Constantin a fost și directorul Școlii de Cântăreți din Piatra Neamț.[1]
Activitatea în cadrul Bisericii[modificare | modificare sursă]
În 1905 este hirotonit diacon, mai târziu devenind preot la Mănăstirea Văratec. Timp de un deceniu (1905-1915) a fost paroh la biserica Mănăstirii Bistrița. Între 1907 și 1912 a fost preot confesor și conferențiar al închisorii care se alfa la incinta Mănăstirii Pângărați. Între 1909 și 1912 a fost și protoiereul județului Neamț.
După ce s-a mutat la Piatra-Neamț în 1915, a devenit preot ajutător, apoi paroh la Biserica Precista începând cu anul 1918. După 1920 a fost membru al Consistoriului Mitropolitan și al Consiliului Administrativ Bisericesc.[1]
Decesul[modificare | modificare sursă]
La 3 noiembrie 1971, Constantin Mătasă a încetat din viață la vârsta de 93 de ani. Locul său de veci este la cimitirul Eternitatea din Piatra-Neamț.[1]
Opera[modificare | modificare sursă]
Lucrări și articole publicate de Constantin Mătasă[1]
- 1912 - Priviri și soluții în chestia țărănească și Preotul în fața datoriei de a lucra pentru ridicarea poporului, Piatra Neamț, Tipografia Gheorghiu
- 1934 - Călăuza Județului Neamț, Editura „Cartea Românească”,[1] lucrare premiată de Academia Română cu premiul Vasile Adamachi[3]
- 1938 - Palatul Cnejilor, Editura „Cartea Românească”, lucrare premiată de Academia Română[1] cu premiul Vasile Adamachi[3]
- 1940 - Cercetări din preistoria județului Neamț, în Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, 97, 1938
- 1941 - Deux stations à céramique peinte de Moldavie, în Dacia, VII-VIII
- 1943 - Câmpul lui Dragoș. Toponimie veche și actuală din județul Neamț, Editura „Casa Școalelor”
- 1955 - Șantierul arheologic Piatra-Neamț, în Studii și Cercetări de Istorie Veche, 6, nr. 3-4
- 1964 - Așezarea eneolitică Cucuteni B de la Podei-Tg. Ocna, în Arheologia Moldovei
- 1965 - Prin Moldova de sub munte, Editura „Uniunii de Cultură Fizică și Sport”
Între 1934 și 1936 a publicat în Anuarul Liceului „Petru Rareș” din Piatra Neamț următoarele articole: „Vânătorii Pietrei”, „Ținutul Neamț cu 100 de ani în urmă” și „Sate, biserici și boieri la anul 1428 în județul Neamț”.
Medalii, premii, titluri onorifice[modificare | modificare sursă]
Distincții:[1]
- 1922 - „Steaua României în grad de cavaler”
- 1923 - „Răsplata Muncii pentru Biserică”
- 1926 - „Steaua României în grad de Ofițer” și „Răsplata Muncii pentru construcții școlare”
- 1943 - „Meritul Cultural”, clasa a II-a
- 1955 - „Medalia Muncii”
- 1957 - „Ordinul Muncii”, clasa a II-a
- 1964 - „Medalia a XX–a aniversare a eliberării patriei de sub jugul fascist”
- 1967 - „Ordinul Meritul Cultural” clasa a III-a
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g h i „Date biografice Constantin Matasă”. www.muzeu-neamt.ro. Accesat în .
- ^ Ștefănescu, Ștefan (coord. științific) (). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 215.
- ^ a b ***; Inscripții nemțene. Cărturar român premiat de Academia Română.; ZCH News, 1 august 2014