Constantin Crișan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Constantin Crişan)
Salt la: Navigare, căutare
Pentru un politician român, vedeți Constantin Crișan (politician).
Constantin Crișan
Constantin crisan.jpg
Date personale
Născut 21 noiembrie 1939
Târgu Neamț, România
Decedat (56 de ani)
București, România
Părinți Aurel Crișan
Ecaterina Rogin
Frați și surori 12
Căsătorit cu Ruxandra Crișan
Copii Cora Catrina Crișan
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Studii Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza" din Iași
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1961 - 1996
Specie literară eseu, epistolă, critică literară
Operă de debut 1961 - în revista „Limbă și literatură", cu studiul „Contribuții la cunoașterea limbii și stilului lui Tudor Arghezi"
1969 - „Literatura română în lume" (în colaborare cu Victor Crăciun)
Opere semnificative Eseu despre personalitate", „Sociologie și bioestetică"

Constantin Crișan (n. 21 noiembrie 1939, Târgu Neamț – d. 30 octombrie 1996, București) a fost un om de cultură, critic literar, epistolar, editor și traducător român din literatura franceză. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatăl său, Aurel Crișan (1882-1942), de profesie inginer, a luptat în războiul de reîntregire națională (1916-1918). A sucombat în urma unui emfizem pulmonar, provocat de două gloanțe primite în bătăliile de la Mărăști-Mărășești. Mama, Ecaterina Crișan (1898-1993), a fost casnică, a născut și crescut doisprezece copii, mulți dintre ei au devenit personalități marcante în cultură. Unica fiică, Cora Catrina (București, 18 august 1979), este o distinsă violonistă, concertând în țară și în străinătate cu talent.

Studiile le-a început la Piatra Neamț (bacalaureat, 1956), le-a continuat la Iași (licențiat, 1960) și au fost finalizate în București (doctorat, 1974), cu teza Introducere la o sociologie a literaturii comparate. Toate acestea i-au dat posibilitatea să se realizeze superior cu contribuții remarcabile în lumea culturii și artei naționale și transnaționale cu cărți, studii și eseuri publicate în spații de limba română, franceză sau engleză. A fost un fin cunoscător de limba franceză și italiană, dar și vorbitor fluent de engleză, rusă și spaniolă.

A traversat diverse ocupații în cotidianul național:

  • profesor de liceu (Urziceni, 1960-1963);
  • corespondent relații francofone la IRRCS (1963-1967);
  • cronicar literar și șef al redacției literare a Televiziunii Române (1967-1970);
  • redactor șef de secție la Revista Română (1978-1986).

S-a pensionat în 1986, cu gradul II de invaliditate.

De-a lungul anilor, a fost cooptat ca membru în diferite societăți culturale din țară sau străinătate:

  • Centrul Internațional de Studii Poetice din Bruxelles (1967);
  • Societatea Poeților și Artiștilor din Franța (1970);
  • Uniunea Scriitorilor din România (1976);
  • Societatea Internațională de Literatură și Fenomenologie (1985);
  • PEN Club Belgia (1986);
  • Juriul pentru Marele Premiu Internațional de Poezie;
  • Bienalele de la Knokke-Le Zoute (Belgia, 1970, 1976);
  • conferențiar facultativ la Conservatorul Național din București;
  • cursul Estetica artelor și sociologia receptării (1971-1972).

Constantin Crișan a realizat ediții critice comentate cu aplomb și probitate ale operelor lui Alexandru Caludian (1972), dar și ediții exemplare ale textelor încredințate de poeți din prietenie: Nichita Stănescu (1985, vol. Frumos ca umbra unei idei; 1995, vol. Cărțile sibiline), Horia Groza (1995, Poezii).

La fel a procedat cu lucrările lui Robert Escurpit din care a tradus două (1974, 1980), precum și cu paginile bizare a lui Urmuz (1983).

A coordonat lucrări de sinteză, împreună cu Alexandru Piru (Sinteze de literatura română, I, 1978; II, 1981) și cu George Potra, Sorin Stati (Trepte de civilizație românească, 1983), fiind coautor al cărții Cahiers Georges Perec (Quebec, 1987), iar cu Dan Ion Nasta, al antologiei de poezie românească contemporană sub egida revistei Jalons (1987).

Ca traducător, s-a remarcat prin apariția lucrărilor traduse din Robert Escarpit dar și din povestitorul cipriot Ahile Emilianides (1981), din limba franceză, precum și în această limbă din românește: Mircea Dinescu - La dispoziția dumneavoastră (1983, împreună cu Marc Rombaut) și Eugen Cizek (1986).

Este autorul scenariului Respirări de Nichita Stănescu, pentru Teatrul Mic din București (1987), adaptând, pentru același teatru, piesa lui Pierre de Boisdeffre, Goethe mi-a spus (1987).

Împreună cu Cătălina Buzoianu, a tradus și a adptat, pentru Teatrul Bulandra din București, scenariul Iubitul de Marguerite Duras (1988).

Unele dintre eseurile sale au aparut în reviste de specialitate din Anglia, Franța, Belgia, Germania, Iugoslavia.

După decembrie 1989, Constantin Crișan a fondat:

  • Liga România-Franța și revista Lumea de mâine;
  • Centrul Național de Acțiune Francofonă;
  • Societatea Academică Europeană "Corespondențe" (Sincretismul Artelor).

A lucrat ca profesor de estetică la:

Fire efervescentă, deloc stabilă, mereu în căutarea de idei și domenii noi de cercetare și demonstrare în universul multiplu al literaturii și artei, al publicisticii și propagării cărții beletristice, Constantin Crișan și-a legat numele de domeniul scump sieși, cel al bioesteticii. Iată cum îl denumea chiar el: “Solidară cu estetica sociologică, aflată în alianță cu o serie din ideile încă fertile ale comparatismului literar, dar mai ales cu teoriile comunicării, bioestetica este, de fapt, o filosofie practică a literaturii. Ea este oricum o formă de viață dedusă din câmpul artei, o reflectare imediată a conștiinței fiecărui cititor. Scriitor și cititor se întâlnesc în acest plan într-o incredibilă complicitate creatoare”.

O latură mai puțin cunoscută a lui a fost întreținerea unei corespondențe private/literare cu personalități distinse ale spiritualității creatoare din țară și din străinătate:

Biografia lui Constantin Crișan conține informații extrase din articolul 10 ani de la moarte. Constantin Crișan scris de Mircea Coloșenco în Revista Caiete critice, Fundația pentru Știință și Artă (director Eugen Simion), Nr. 8-9 (226-227), 2006.

Activitate[modificare | modificare sursă]

Opere proprii[modificare | modificare sursă]

  • Ieșirea din metaforă, Editura Cartea Românească, 1972
  • Eseu despre personalitate, Editura Albatros, 1972
  • Memorial invers: note de călătorie, Edtura Sport-Turism, 1976
  • Confesiuni esențiale: eseuri de sociologia literaturii, Editura Cartea Românească, 1977
  • Nostalgia comunicării: eseuri de sociologia literaturii, Editura Dacia, 1978
  • Conversații de bunăvoință: eseu despre adevăruri uitate, 1980
  • Sociologie și bioestetică, Editura Eminescu, 1987
  • Repere pentru o sociofenomenologie a valorii literare, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989
  • Epistole: Eseu despre moartea viguroasă. 13 epistole către Dumnezeu, Editura Vinea, 1996
  • Eminescu versus Dumnezeu: sau blestemul în genunchi; încercare asupra sintaxei logice, Editura Eminescu, 1999

În colaborare[modificare | modificare sursă]

  • Literatura română în lume, Editura Meridiane, 1969
  • Sinteze de literatură română (I), Editura Didactică și Pedagogică, 1974
  • Sinteze de literatură română (II), Editura Didactică și Pedagogică, 1981

Sub îngrijirea[modificare | modificare sursă]

Traduceri (în franceză)[modificare | modificare sursă]

Traduceri (în română)[modificare | modificare sursă]

Articole[modificare | modificare sursă]

Ruxandra Crișan despre Constantin Crișan[modificare | modificare sursă]

"Printre cărțile din biblioteca soțului meu, esteticianul Constantin Crișan (Tg. Neamț, 21 nov. 1939 - 30 oct. 1996, Tg. Mureș), se numără câteva cu autograf, dăruite de scriitori români și străini, pe care i-a vizitat, in țară ori în Franța, și cu care a purtat corespondență, precum: Marguerite Duras (1914-1996), romancieră, cineastă și om de teatru francez; Pierre Emmanuel (alias Noel Mathieu, 1916-1984), om de cultură și membru al Academiei Franceze; Eugen Ionescu/Eugene Ionesco (Slatina, 13 nov. 1909 – 28 martie 1994, Paris), marele dramaturg și critic literar român-francez, membru al Academiei Franceze; Constantin Noica (Vitănești, Teleorman, 12.25 iulie 1909 – 4 decembrie 1987, Păltiniș, Sibiu), filosoful român de incontestabilă valoare culturală. Cu acesta s-a fotografiat la Păltiniș, în mai multe rânduri.

În ce privește dedicația olografă a lui Eugen Ionescu, îmi amintesc de faptul că soțul meu l-a vizitat acasă, la Paris, în 1984, pe când participa la un simpozion internațional de poezie, cu care prilej i-a oferit cartea Urmuz.Pagini bizarre (București, Minerva - 1983), a cărei ediție și prefață le-a semnat. În paginile ei, Eugen Ionescu, alături de Ilarie Voronca, Marin Mincu ș.a., apare cu traducere din opera inconfundabilului Urmuz.

Reproducerea înscrisurilor acestor deosebiți oameni ai cărții, cu care Constantin Crisan a fost în reverberație spiritual, pot întregi imaginea lor în lume."

Articol apărut în revista Euromuseum / Nr. 123 (Anul IV), 2009

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Coloșenco, 10 ani de la moarte. Constantin Crișan, Revista Caiete critice, Fundația pentru Știință și Artă (director Eugen Simion), Nr. 8-9 (226-227), 2006
  • Ruxandra Crișan, Constantin Crișan în corespondență cu scriitorii M. Duras, Pierre Emmanuel, Eugen Ionescu, C. Noica, Revista Euromuseum, Nr. 123 (Anul IV), 2009