Constantin Bellu

Constantin Bellu
Date personale
Născut	7 martie 1772 Vlasti⁠(d), Epir-Macedonia de Vest, Grecia
Decedat	23 decembrie 1837 (65 de ani) Viena, Imperiul Austriac
Frați și surori	Barbu Bellu
Cetățenie	Regatul Greciei  Imperiul Otoman  Imperiul Austriac  Țara Românească
Etnie	aromână
Ocupație	comerciant benefactor[*][[benefactor (person who gives some form of help to benefit a person, group or organization (the beneficiary))|​]] bancher
Locul desfășurării activității	Viena
Limbi vorbite	limba greacă modernă limba aromână limba germană
Activitate
Premii	Ordinul Mântuitorului[*]​

Baronul Constantin (Costache) Bellu (în greacă Κωνσταντίνος Μπέλλιος sau Βέλλιος, în germană Konstantin Freiherr von Bellio, întâlnit și sub numele de Vellio; n. 7 martie 1772, Vlasti^⁠(d), Epir-Macedonia de Vest, Grecia – d. 23 decembrie 1837, Viena, Imperiul Austriac) a fost un om de afaceri și filantrop aromân.

Biografie

Familia sa, de origine aromână (vlahă), provenea din satul Linotopea (astăzi în Grecia). Ca și ceilalți locuitori ai localității, familia Bellu a părăsit satul în 1769, după ce acesta a fost distrus de cete albaneze musulmane în timpul reprimării Răscoalei Orlov. Locuitorii s-au risipit în diverse zone ale Macedoniei, iar familia Bellu s-a stabilit la Blața, unde s-a născut Constantin în anul 1772.

Tatăl său, Alexandru Bellu, a plecat ulterior la Constantinopol. Constantin și fratele său mai mare, Ștefan, și-au început educația la Blața, continuând apoi studiile la Constantinopol. În 1812, cei doi frați l-au însoțit pe nou-numitul domn fanariot al Țării Românești, Ioan Caragea, la București. Aici, Ștefan a ajuns logofăt al Justiției.

Constantin Bellu a urmat cursurile Gimnaziului Grec din București, dobândind o educație solidă, iar ulterior s-a dedicat comerțului și finanțelor. În cele din urmă s-a stabilit la Viena, unde, la 24 februarie 1817, împăratul Francisc I al Austriei l-a înnobilat cu titlul de baron von Bellios. A făcut carieră la Banca Hagi Moscu.

Stema baronului Constantin Bellu

Activitatea filantropică

După proclamarea Regatului Greciei independente, Bellu și-a dedicat o mare parte a averii sale acțiunilor caritabile, declarând că dorește „să ajut și să fiu de folos patriei mele într-un moment în care aceasta începe din nou să se ridice”. Printre donațiile și inițiativele sale se numără:

• fondarea Spitalului „Elpis” din Atena, primul spital creat în Grecia după obținerea independenței;
• întemeierea așezării Nea Pella pentru refugiați macedoneni la Atalanti, oferind fiecărei familii (aproximativ 200 în total) o locuință și circa 4 hectare de teren;
• crearea fundației Velieion, care acorda burse tinerilor din Blața, Siatista, Kastoria și alte orașe din Macedonia, precum și din Nea Pella;
• organizarea de strângeri de fonduri la Viena și București pentru școli, spitale și alte instituții publice din Grecia;
• donația primului seif către guvernul grec (1836);
• donația bibliotecii personale (771 titluri în 1886 volume) pentru a fi folosită de comunitatea din Nea Pella, ulterior intrată în patrimoniul Bibliotecii Naționale a Greciei;
• contribuții la Societatea Educațională Greacă (Φιλεκπαιδευτική Εταιρεία) în 1837;
• donația unor terenuri în valoare de 70.000 de drahme Primăriei din Atena.

În 1836, Bellu a vizitat Atena, unde a fost primit cu onoruri de regele Otto I, care l-a decorat cu Ordinul Mântuitorului. În semn de recunoștință, Bellu i-a oferit regelui o sabie din secolul al XI-lea, iar reginei Amalia o ediție rară din Homer.

A petrecut trei luni în Atena (decembrie 1836 – martie 1837), perioadă în care a devenit apropiat de Kyriakos Pittakis, directorul Serviciului Arheologic Grec. Impresionat de monumentele antice ale orașului, Bellu a hotărât să contribuie la înființarea și finanțarea Societății Arheologice din Atena (Ἀρχαιολογικὴ Ἑταιρεία), creată în 1837.

A murit la Viena la 23 decembrie 1838.