Constantin Bacalbașa
| Constantin Bacalbașa | |
 Constantin Bacalbașa | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Brăila, Țara Românească |
| Decedat | (78 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurnalist scriitor memorialist[*] politician |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
| Studii | Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Constantin Bacalbașa (n. , Brăila, Țara Românească – d. , București, România) a fost un ziarist, memorialist și om politic român. A fondat ziarele cotidiene: Țara, Patriotul, Românimea și revista umoristică Ghiță Berbecul. A îndeplinit funcțiile de membru fondator al Societății Presei și al Sindicatului Ziariștilor, președinte al Sindicatelor Ziariștilor (din 1919) și a scris volume despre Bucureștiul din anii 1800.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Constantin Bacalbașa s-a născut la 21 august/2 septembrie 1856, tatăl său fiind Costache Bacalbașa, căsătorit cu Aneta Bobescu. Tatăl său, Costache Bacalbașa era originar, se pare, din satul Telești, județul Gorj, pe malul drept al râului Bistrița, nu departe de Hobița lui Brâncuși.[1] El s-ar fi numit, la naștere, Telescu, dar ar fi fost adoptat de către un unchi, mai marele băcanilor (bacal-bașa) din Galați de unde provine numele de Bacalbașa, cu rezonanțe turcești. Constantin Bacalbașa a urmat cursurile unei școli elementare din Brăila, apoi trece la gimnaziul local, înființat în 1871. În anul 1871 ajunge, însoțit de tatăl său, la București, pentru a urma aici cursurile liceului Sf. Sava. În anul 1876 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care o părăsește în 1879, pentru a se consacra carierei de ziarist.
Debutul ca ziarist îl face în gazeta Curierul român, la care în 1881, sub pseudonimul Bacon, semnează o traducere Pesimismul în fața socialismului. Ucenicia gazetărească propriu-zisă și-o începe în același an 1881, la jurnalul Telegraful al lui I. C. Fundescu, o gazetă liberală. A fost membru al Partidului Conservator și a fost ales deputat în 1911 și 1912, iar din 1919 a devenit președintele Sindicatului Ziariștilor. A încetat din viață în ziua de 5 februarie 1935, la spitalul Colțea, ca urmare a unei operații.
Operă[modificare | modificare sursă]
- Bucureștii de altădată (4 volume scrise între 1927 și 1932), cea mai importantă operă a sa, valoroasă sub raport documentar
- Capitala sub ocupatia dușmanului (1921)
- 1001 feluri de măncări, 1934
- "Dictatura gastronomică. 1501 feluri de măncări, Editura Universul, 1935 - reeditată la Editura Cartex, în 2009[2]
- Chestia cârciumarilor
- Răvașe de plăcinte
- Peticul lui Berechet
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată, vol. I (1871-1877). Ediție îngrijită de Aristița și Tiberiu Avramescu. Editura Eminescu, București, 1987, Prefață, p. VI
- ^ Un monument culinar: "Dictatura gastronomică" de Constantin Bacalbașa, 19 noiembrie 2009, Jurnalul Național, accesat la 15 iunie 2013
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Constantin Bacalbașa și... Ghiță Berbecul, 18 februarie 2012, Luminita Ciobanu, Jurnalul Național
- Bacalbașa – între "dictatura Bucureștilor" și "dictatura gastronomică", 20 august 2012, Simona Lazar, Jurnalul Național
- Catehism al lăcomiei, evanghelie a gustului, 23 mai 2007, Jurnalul Național